Haller Istvan - Economistul cu muzica în sânge

Este economist la Casa de Asigurări de Sănătate, dar muzica îi curge în sânge. Spune că a moştenit pasiunea din familie, unde un unchi, o verişoară, dar şi bunicul au fost muzicieni.

Profil:
Născut: 16 februarie 1977, Satu Mare
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor Cluj Napoca
Familie: căsătorit, are o fetiţă

Haller Istvan este de meserie economist, dar îl atrage tot ce înseamnă muzică bună. Îi place Jazz-ul, dar participă şi la concerte rock, blues sau reggae. “Deşi de meserie sunt economist la Casa de Asigurări de Sănătate, sunt mai mult decât pasionat de muzică, în speţă de chitară şi pian, acestea fiind şi instrumentele pe care le stăpânesc mai bine. Fac muzică de mic copil, fiind nu doar o simplă pasiune pentru mine, ci şi un fel de moştenire de familie”, povesteşte tânărul.
Cânta la reuniunile de familie
Îşi aminteşte şi acum că, împreună cu verişoara şi cu unchiul său, obişnuia să cânte la reuniunile de familie. “Am început să cânt la pian în clasa a IV-a, iar apoi am descoperit chitara. Marea pasiune pentru muzică se datorează unchiului meu, fost profesor de muzică şi maestru de coruri. El mi-a dat primele sfaturi în domeniu şi m-a ajutat mult, însă primele acorduri le-am învăţat de la fratele meu, mare colecţionar de muzică şi iubitor de rock. Pot să spun că el a fost cel care mi-a deschis apetitul pentru muzică şi mi-a format gusturile”, spune Istvan. Tot mare muzicant, violonist, a fost şi bunicul lui.
Oamenii credeau că e satanist
Şi-a înfiinţat prima trupă în timpul liceului, în clasa a X-a, formaţie care purta numele „Sacrilage“ şi alături de care a cântat doi ani. Tot cu acea gaşcă a participat la numeroase festivaluri rock şi pop-rock. „Deşi toată lumea ne considera satanişti din cauza numelui, nici pe departe nu eram. Eram doar nişte tipi pasionaţi de ceea ce fac, dornici să îşi câştige publicul”, spune el.
După terminarea liceului a plecat la facultate în Cluj, muzica a ajuns pe locul II, iar trupa nu a mai activat. Au urmat câţiva ani de pauză şi, după facultate, revenit acasă, Istvan a reluat colaborările pe plan muzical, printre altele şi cu Răzvan Crivaci.
A participat la mari festivaluri
“Scriam versurile, Răzvan le cânta, deşi era cunoscut pe vremea respectivă doar ca şi chitarist. Am reuşit să formăm trupa „Rapt Jeans“. Din formaţie mai făceau parte şi pe Sergiu Berindei şi fratele său, Boby, dar şi Lucian Pop, un alt bassist de excepţie. Timp de doi ani am participat la multe evenimente, festivaluri şi concerte”, povesteşte nostalgic sătmăreanul.
De atunci şi până în 2009, Istvan a înfiinţat şi a colaborat cu mai multe trupe la nivel local, cu unele dintre acestea ajungând pe mari scene ale ţării, dar şi în străinătate.
A schimbat un pic stilul când a intrat în trupa The Underskies, alături de care Istvan cânta reggae-ska. Cu această formaţie a ajuns la mari festivaluri: trei ani la rând la Festivalul Peninsula sau la Viking Moto Party. „În 2009 însă şi această poveste a luat sfârşit, iar în prezent sunt din nou în pauză. Am însă o nouă pasiune acum, fetiţa mea Anna, o minunăţie de copil de care mă bucur în fiecare secundă”, încheie artistul.
Ce-i place:
Îi place să citească, iar printre preferatele lui sunt cărţile „Alchimistul”, „Micul Prinţ” şi „Veronica se pregăteşte să moară”. Îi mai place şi filosofia, filosoful preferat fiind Schoppenhauer. „Scrierile şi gândirea lui sunt ca un glob de cristal”, spune sătmăreanul.
Ce nu-i place:
Nu suportă nesimţirea şi umilinţa unor oameni, egoismul şi faptul că oamenii corecţi şi cinstiţi sunt mereu nedreptăţiţi şi batjocoriţi.
Întrebări şi răspunsuri
ADS: Dintre toate formaţiile pe care le-ai înfiinţat şi în care ai cântat, care îţi este cea mai dragă?
H.L.: Toate-mi sunt drage în felul lor. Dacă însă ar fi să aleg, poate că aş alege „Rapt Jeans”, pentru că mi-a oferit multe alternative pe plan muzical. Cântam rock alternativ şi progresiv. Mă consider norocos şi onorat că am avut ocazia să cânt alături de astfel de oameni pe scenă.
ADS: Ce vei face mai departe? Ai intra într-o nouă trupă sau chiar ai înfiinţa una?
H.L.: E greu să debutezi în muzică cu un nou nume şi e greu să ţii o gaşcă la un loc. Mi-aş dori să cânt într-o trupă care să combine stilul rock cu jazz, blues şi muzică clasică. Cred că ar avea succes o astfel de combinaţie, deoarece, în acest fel, un stil îl dezvoltă pe celălalt.