Trasul în ţeapă, din cele mai vechi timpuri până la Băsescu. La origini, a fost un obicei al saşilor din Transilvania

De-a lungul timpului, oamenii au găsit procedee dintre cele mai oribile pentru a-şi tortura şi ucide semenii. Unul dintre cele mai îngrozitoare a fost trasul în ţeapă.

Una dintre cele mai groznice metode tortură şi ucidere practicate în istoria omenirii a fost trasul în ţeapă, pentru care domnitorul Vlad Ţepeş a devenit celebru. Nu el este cel care a inventat acest supliciu, însă l-a practicat mai mult decât orice conducător, reuşind să bage spaima în duşmanii săi. Mai mult, Ţepeş l-a “perfecţionat”, găsind o metodă ca osândiţii să chinuie cât mai mult.

“Se pregătea un ţăruş mare, mai lung decât statura unui om, care se va fixa în pământ (mai rar, se tăia şi curăţa un pom subţire), vârful fiind ascuţit ca un cui şi uns cu seu, ca să alunece. Omul putea fi înfipt în acea ţeapă prin mijloc - burtă sau spinare, capul şi membrele atârnând spre pământ -, dar era riscul de a străpunge un organ vital, şi omul murea prea repede! Aşadar, în metoda cea mai răspândită la călăii lui Ţe­peş, victimei culcate la pământ, cu braţele legate la spate, i se înfigea ţeapa prin fund, trăgând apoi de amândouă picioarele legate cu frânghii la glezne. Pe când nefericitul urla de durere şi se zvârcolea, se trăgea de frânghii şi se bătea şi cu un ciocan de lemn în celălalt capăt al ţepei, încet-încet, cu băgare de seamă, pentru a nu străpun­ge cele două organe de care se ştia că provoacă moartea imediată: ficatul şi inima. Şi se scotea astfel vârful ţepei prin gură sau, de cele mai multe ori, prin gât, între cap şi umăr. Omul stătea astfel răs­tignit, în chinuri cumplite, dar cu organele vitale funcţionând. Murea cu încetul de suferinţă, de sete, de foame şi -vai! - de atacul corbilor care veneau, stoluri-stoluri, să-i mănânce ochii, limba, trupul întreg”, arată Djuvara, în cartea “De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul”

Neagu Djuvara vorbeşte pe larg, în cartea care i-a dedicat-o lui Vlad Tepeş, despre acest obicei. Istoricul român arată că documentele au scos la iveală că metoda fusese folosită cu mult înaintea lui Vlad şi are o provenienţă germanică, nu turcească sau asiatică cum se credea.

“Tragerea în ţeapă era cel mai groaznic supliciu ce se putea închipui, felul cel mai crud de a curma viaţa unui om, a unui osândit la moarte, a unui adversar, a unui duşman. Scopul era de a răstigni omul în aşa fel, încât moartea să nu urmeze îndată, să nu fie imediată, ca atunci când tai capul cu spada sau securea, ci omul să sufere dureri cumplite timp de ore întregi sau chiar de zile, până îşi dădea sufletul(...) Să ştiţi însă că trasul în ţeapă nu e nicidecum o invenţie, o născocire a lui Vlad Ţepeş. Supliciul acesta l-au aplicat şi alţii, înaintea lui. Avem chiar o preţioasă mărturie în scrisoarea unui mare boier muntean care se adresa braşovenilor în 1480 (deci după moartea lui Ţepeş), zicându-Ie să ţină minte că ai lor, împreună cu unii boieri pribegi, au fost cei care au tras mai întâi în ţeapă nişte oameni de ai lui Vlad, de unde acesta s-a mâniat de a adus acolo foc şi pârjoI. Care va să zică duşmanii lui Vlad începuseră cu trasul în ţeapă! De altfel, ştim şi de Ştefan cel Mare că i-a tras pe unii în ţeapă. Într-adevăr, contrar părerii larg răspândite că supliciul trasului în ţeapă ar fi de origine turcească sau -mai general -asiatică, trasul în ţeapă se pare că a fost un obicei germanic, astfel încât saşii din Transilvania l-ar fi cunoscut din codurile judiciare!”, arată istoricul român.

În 2004, unul dintre candidaţii la funcţia de preşedinte a folosit metoda trasului în ţeapă, ca pe o ameninţare-slogan, împotriva corupţilor din România.  “Ne vedem la ţepe, în Piaţa Victoriei", a fost sloganul cu care Traian Băsescu a câştigat în 2004 alegerile prezidenţiale în faţa lui Adrian Năstase.

Mai târziu, după ce a ajuns preşedinte, Băsescu a spus că ţepele din piaţa Victoriei se văd în condamnările date de instanţele româneşti! “Bănuiesc că nimeni nu se aştepta să punem ţepe, ca pe vremea lui Vlad Ţepeş”, a precizat politicianul.