Bucuria de a face bine

Paraschiva Bodea, un medic devotat

Faptul că mare parte a medicilor români gândesc cum să plece în străinătate, pentru salarii care nu au termen de comparaţie cu lefurile primite în ţară nu mai este un secret pentru nimeni. Din fericire, există şi excepţii care nu fac altceva decât să confirme regula.

        Doctorul Paraschiva Bodea, este una dintre ele. Din anii ‘90, este medic în comuna Bolvaşniţa, una dintre cele mai frumoase din Banatul Montan şi spune că nu şi-ar schimba pacienţii pentru nimic în lume. “Sunt oamenii de care mă simt legată şi pe care îi consider a fi membrii unei familii, e drept, mult mai mare, cu peste 1.500 de suflete.”

Supărată că are parte de mai multe decese decât naşteri, mărturiseşte că patologia bolilor cu care se confruntă este variată şi oarecum previzibilă. “Este o zonă cu dealuri unde oamenii muncesc din greu să-şi câştige existenţa, bolile cardiovasculare şi diabetul fiind cele mai frecvente maladii cu care avem de a face”.

Ceea ce o diferenţiază de colegii ei este modul de abordare al statutului de vindecător de oameni. Îmi spune senină, fără niciun tremur în voce: ”Nu am făcut facultatea pentru a mă îmbogăţi. Aveam posibilitatea, la absolvire, să rămân în capitală, să fac cercetare dar am cerut să vin acasă, unde m-am născut”.

Gugulancă, născută în Caransebeş, doctoriţa este de părere că pentru o asemenea meserie e nevoie de mult mai mult decât de o diplomă. Filozofia de viaţă pe care şi-a construit-o, de-a lungul celor aproape două decenii de profesie, este una de optimism şi lumină. “Nu vreau să profesez în altă parte, spune ea, deşi am colegi care au plecat pentru bani, şi o viaţă mai bună, peste mări şi ţări. Până la urmă, e vorba de vocaţie, de rădăcinile invizibile care te leagă de oamenii aceştia şi de locurile în care te-ai născut. Pentru mine e suficient să văd oameni fericiţi. Nimic nu e mai important în viaţă decât să faci acele lucruri care îşi aduc bucuria”.

Pentru medic, aproape că nici nu contează cabinetul sărăcăcios în care îşi primeşte pacienţii şi nici disconfortul navetei zilnice de la Caransebeş la Bolvaşniţa şi retur. De cele mai multe ori ajunge acasă seara, cu mult după orele de program. Noroc că, localnicii sunt săritori şi se oferă să o ducă la Caransebeş cu maşinile proprii şi ca dovadă de respect pentru dăruirea cu care îi îngrijeşte. Zâmbind, îmi spune că după un calcul sumar, dacă ar fi să pună cap la cap kilometrii parcurşi cu naveta, ar fi făcut înconjurul ţării de mai multe ori.