Cum recunoşti un vin bun şi ce chimicale rişti să bei dacă nu citeşti eticheta: „Durerile de cap sunt primul semn că licoarea conţine zahăr“

Ridicată la rang de artă de cunoscători, alegerea unui vin bun îi poate pune în dificultate pe foarte mulţi consumatori. Specialiştii susţin însă că primele indicii despre cât de bun e un vin sunt uşor de descifrat şi sunt la vedere.

În România, în funcţie de stadiul de maturare a strugurilor şi de caracteristicile calitative, un vin este de cea mai bună calitate dacă pe etichetă este inscripţionat cu însemnul DOC (n.r. - vin cu denumire de origine controlată) sau cu IG, o indicaţie despre zona geografică în care a fost produs. Specialiştii susţin, însă, că românii trebuie să fie atenţi şi la alte aspecte, cum ar fi prezenţa sau absenţa sulfiţilor care, în cantităţi mari, devin nocivi şi pot să atace ficatul. Aproape tot vinul din comerţ conţine bentonită, o argilă care ajută la limpezire şi care se adaugă imediat după ce s-a încheiat procesul de fermentaţie, şi dioxid de sulf, un conservant care împiedică transformarea în oţet. 

„În general, îţi dai seama de calităţile unui vin doar în urma unei degustări. Dacă nu ai această posibilitate, pentru că vinul e deja îmbuteliat, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să te uiţi pe etichetă, la ingrediente. Pentru limpezirea vinului, producătorii folosesc bentonită, iar pentru rezistenţă dioxid de sulf. Aproape toţi producătorii adaugă un miligram de dioxid de sulf la un litru de vin. Dar un vin bun nu trebuie să conţină sulfiţi”, susţine inginerul Sergiu Gorjan, specialist în producerea vinului. 

Cele două substanţe se folosesc mai puţin pentru vinul roşu, căci dioxidul de sulf produce decolorarea vinului. În schimb, dacă nu eşti un fin cunoscător, e destul de dificil să identifici bentonita şi dioxidul de sulf în vinul alb.  

Vinul cu zahăr provoacă dureri de cap

Un alt indiciu despre calitatea unui vin îl reprezintă cantitatea de zahăr sau indulcitori folosiţi înainte de îmbutelierea lichidului. În general, un vin de o calitate inferioară conţine foarte mult zahăr sau îndulcitori, căci unii dintre producători culeg strugurii înainte să ajungă la maturitate şi atunci sunt nevoiţi să intervină pe cale artificială. 

„Foarte mulţi producători culeg strugurii în august sau la începutul lui septembrie din diverse motive, de exemplu pentru a preveni mucegăirea lor, dacă vara a fost ploioasă. În acest caz, când strugurele nu e lăsat să ajungă la maturitatea, să acumuleze zahăr, iar producătorii sunt obligaţi să adauge zahăr, pentru că altfel vinul nu va fi dulce. Primul semn că vinul respectiv conţine cantităţi importante de zahăr sunt durerile de cap de a doua zi”, explică Sergiu Gorjan. 

Pe lângă vinurile produse în podgorii mai mult sau mai puţin cunoscute din România, cu un conţinut mai mic sau mai mare de sulfiţi, piaţa autohtonă a fost invadată de aşa-zisele băuturi fermentate liniştit (BFL) din care lipsesc cu desăvârşirea strugurii. „Vinul” care se comercializează în PET-uri, la un preţ derizoriu, este contrafăcut şi nu conţine decât substanţe chimice, alcool, apă, arome şi îndulcitori.