Pedagogiile alternative, ultima inovaţie în educaţie. Ce e mai bine pentru copilul tău între Step by step, Montessori şi Waldorf

O şcoală fără manuale, fără note, fără ierarhii şi comparaţii între elevi, fără competiţii, fără examene, unde copiii asimilează informaţia prin joc, descoperind singuri, fără să stea drepţi în băncă ascultând discursul învăţătorului pare de neconceput în sistemul de învăţământ tradiţional românesc. Dar acestea există şi le întâlnim din ce în ce mai mult în România, mai ales în unităţile de învăţământ din sistemul privat.

O şcoală fără manuale, fără note, fără ierarhii şi comparaţii între elevi, fără competiţii, fără examene, unde copiii asimilează informaţia prin joc, descoperind singuri, fără să stea drepţi în băncă ascultând discursul învăţătorului pare de neconceput în sistemul de învăţământ tradiţional românesc.

Şi totuş acest tip de şcoală, unde elevului i se permite să evolueze cercetând singur, în ritmul lui, fără să fie supus unor presiuni venite fie din partea colegilor, fie din partea profesorului este foarte dezvoltat în mod special în Statele Unite ale Americii, dar şi în mare parte dintre ţările europene.

Timid pedagogiile alternative au prins şi la noi în ţară, cu precădere în instituţii de învăţământ private, şi sunt din ce în ce mai căutate de părinţii care au înţeles că nu nota din carnetul elevului contează, ci modalitatea în care i se permite acestuia să asimileze informaţii noi, să se dezvolte şi să-şi aleagă singur, dar sub atentă observaţie, ceea ce vrea să descopere.

Cele mai întâlnite alternative educaţionale din România sunt Step by Step, Montessori şi Waldorf. Deşi sunt diferite ca metodă de învăţare, cele trei tipuri de pedagogii sunt legate între ele prin faptul că educaţia este centrată pe elev, iar jocul, ca metodă de asimilare de noi informaţii şi abilităţi, este rege în clasă.

Cum arată o clasă Step by step

Spre deosebire de sala de clasă tradiţional românească, cu băncuţe aşezate una în spatele celeilalte,  care creează din start o ierarhie anormală între copii, cu catedra aşezată în faţa clasei, unde nu are voie să stea decât profesorul - “conducătoru suprem”- , o cameră unde se învaţă în sistem Step by Step nu are nimic din rigiditatea şi răceala celeilalte.

Clasa este amenajată prietenos, aproape ca acasă, cu ajutorul unui mobilier modular, pe centre de lucru, dotate cu material didactic specific fiecărei activităţi. Pot fi centrele de bază: alfabetizare (doar în clasa I) citire, scriere, matematică, ştiinţe, arte la care se pot adăuga, în funcţie de abilităţile copiilor, alte zone de lucru din diferite domenii.

Cum se lucrează

De exemplu la centrul de arte – echipat cu tot ceea ce este necesar acestei activităţi, de la pensule şi şevalet, până la culori, pastă pentru modelat şi chiar şorţuleţe pentru protecţia hainelor, copiii se pot strange în jurul unui părinte invitat sau a unui elev mai mare care le arată cum se sculptează în lut, pentru ca mai apoi ei să pună în pracitcă ceea ce au învăţat.

La centrul de citire, la fel dotat cu rafturi unde se află cărţi cu poveşti adaptate vârstei, cărţi cu ilustraţii, reviste pentru copii, ziare, poate fi invitat un actor care să le citească elevilor o poveste sau chiar copiii pot fi îndemnaţi să citească cu voce tare, pe rând sau, din contră, pot fi stimulaţi să compună ei o poveste care va fi înregistrată pe reportofon sau scrisă într-un caiet.

La centrul de matematică nu vom găsi caiete liniate şi câteva instrumente de scris şi o culegere cu probleme, din contră,  operaţiile matematice vor fi asimilate prin joc, doar cu ajutorul materialelor didactice: cuburi, leggo, tăbliţe cu magnetice cu cifre, forme geometrice etc.

În sistemul pedagogic tradiţional, elevul află câţi covrigi i-au mai rămas lui Patrocle, scriind pe caiet că acesta a avut zece covrigi din care a mâncat patru. În sistemul step by step, află punând în practică. Un căţeluş din pluş va “mânca” patru din zece covrigi. Este modalitatea prin care acest sistem îl va ajuta pe copil să absoarbă informaţii noi şi să deprindă noi abilităţi convins fiind că se joacă, nu că învaţă.

Negocierea

La fel de esenţial într-o clasă step by step este lucrul în grupuri mici, sau individual, sub îndrumarea unui educator. De asemenea copiii sunt încurajaţi să-şi aleagă singuri materialele cu care vor să lucreze şi să negocieze pentru a le obţine.

Într-o şcoală de tip Step by Step copilul este învăţat să fie creativ, să aibe iniţiativă, nu să aştepte comenzi din partea unui adult sau a unui copil mai mare, să găsească alternative, soluţii singur, să negocieze pentru a obţine ceva anume, să comunice uşor atât cu colegii lui cât şi cu persoanele stărine şi nu în utlimul rând să aibe o gândire critică. Este un sistem de educare prin care copilul învaţă singu prin descoperire, iar competiţia între elevi este total exclusă.

Părinţii, invitaţi în clasă

Ca o curiozitate pentru părinţii din România obişnuiţi cu o şcoală tradiţională unde singurul adult care are voie să intre la ore este profesorul, în sistemul Step by Step implicarea acestora (a părinţilor sau sa fraţilor mai mari) este chiar o necesitate, o datorie care face parte din program. În plus copiii implicaţi în acest sistem nu primesc note, ei fiind evaluaţi permanent, iar felul în care ei reuşesc să-şi rezolve sarcinile primite sunt consemnate, iar aceste menţiuni sunt transmise apoi părinţilor.

Pedagogia Waldorf- şcoala fără manuale

Pedagogia Waldorf are ca specific învăţarea fără manuale, unde uitarea este considerată drept un aliat, un prieten al elevului. Pare de neînţeles pentru şcoala românească, dar sistemul a dat rezultate bune şi este din ce în ce mai apreciat în întreaga lume.

Cine a spus că un copil se poate informa doar folosind un singur manual aprobat de Ministerul Învăţământului. Este un non- sens, atâta vreme cât bibliotecile sunt pline de cărţi care abordează un anumit domeniu, adaptate pentru fiecare etată de vârstă.

Lipsa manalului îl ajută pe elev să-şi caute singur informaţia de care are nevoie acolo unde consideră el că o poate găsi cel mai simplu, totul este să rezolve sarcina primită la şcoală. “Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme.

De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei,” conform waldrof.ro

Uitarea, prietenul elevului

În ceea ce priveşte uitarea ca prieten al elevului, acest concept este explicat astfel: atâta vreme cât copilul s-a detaşat de o anumită materie, de istorie, de exemplul, se poate concentra acum mai mult asupra unui alt domeniu de activitate. Este vorba doar despre o uitare aparentă, spun specialiştii, pentru că odată ce elevul se va întâlni din nou cu anumite date sau concepte, îşi va aminti cu siguranţă de ele.

În sistemul Waldorf materiile considerate de bază (româna, matematică, fizică, biologie, chimie etc) se studiază pe etape, numite „epoci”. Concret, o materie se studiază timp de până la 4-5 săptămâni, în fiecare zi, în primele două ore din program.

În acest mod, întreaga materie din an se poate parcurge într-o singură astfel de epocă.  Un elev se poate reîntâlni cu chimia abia peste un an. Secretul ca informaţiile asimilate în timpul unui epoci sau modul să nu fie uitate de tot este ca elevul să se “lovească” de ele în timpul cursurilor practice sau în timpul activităţii de autodidact a elevului pe care se axează acest sistem de predare.

Amprenta artistică

O altă caracteristică extrem de important a pedagogiei Waldorf este aceea că elevului i se predă ceea ce i se potriveşte cel mai bine. Dacă un copil are înclinaţii spre artele plastice, este încurajat să lucreze cu mai multă sârguinţă în acest domeniu. Asta nu înseamnă că celelalte domenii de care copilul nu pare să fie atras sunt ingnorate în totalitate.

De asemenea, pedagogia Waldorf are o puternică amprentă artistică şi se axează deopotrivă pe cursuri practice unde elevul aplică ceea ce a învăţat în teorie. “În clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează, activitate care ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; la începutul fiecărei zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează (jocuri adecvate vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive)”, conform waldorf.ro.

Învaţă făcând experimente

În plus, tocmai pentru că nu sunt ghidaţi de manuale, elevii care optează pentru această pedagogie învaţă direct din natură. Ei nu văd formele de relief în fotografii colorate, ci le descoperă mergând în excursii, învaţă despre animale studiindu-le în mediul lor natural, atât cât este posibil, învaţă despre ciclul de viaţă al unei plante direct în grădină sau platând o floare într-un ghiveci, află informaţii din chimie sau fizică făcând experimente etc.

Acest tip de pedagogie urmăreşte educarea copilului atât din punct de vedere cognitiv cât şi artistic  ceea ce în şcoala tradiţională nu întâlnim, latura artistică fiind lăsată spre rezolvare în sarcina exclusivă a părinţilor. La fel ca şi în sistemul Step by Step, în şcoala Waldorf  nu se dau note sau calificative, elevii primind la sfarsitul clasei o caracterizare scrisa de invatator sau de profesori.

Montessori - şcoala păcii şi a liniştii

Pentru a înţelege acest concept dezvotat de psihopedagogul italian Maria Montessori, trebuie abordat conceptul de ”tendinţe umane”, este sfatul pe care ni-l dau padagogii care au ales să predea în acest sistem. “Tendinţele umane sunt impulsuri naturale care apar din subconştient şi îi determină pe oameni să facă anumite acţiuni în mod iraţional şi inconştient. Tendinţele există încă de la naştere. Sunt tot timpul prezente. Prin ele oamenii asimilează informaţii şi se adaptează la cultura, la timpul, la locul, la grupul şi la societatea în care trăiesc”, se arată în descrierea acestei pedagogii pe site-ul casamontessori.ro

Abia atunci când aceste tendinţe sunt înţelese, copiii au linişte şi pace şi pot lucra, pot duce la bun sfârşit ceea ce au început, dar şi, foarte important, pot face alegeri raţionale.

Urmăreşte etapele de dezvoltare

Pedagogia Motessori urmăreşte etapele de dezvoltare ale copilulului, definite de psihopedagogul Italian perioade de sensibilitate ireversibile, astfel:  vârsta 0-3 ani: “absorbţia” spontană a experienţelor senzoriale, vârsta 3-6 ani: dezvoltarea conştiinţei, apariţia egoului şi a voinţei proprii, vârsta 7-12 ani: deschidere faţă de lume, dorinţă de învăţare, interes faţă de lucrurile din mediul înconjurător, vârsta 12-18 ani: decizii proprii, rolul social al adultului, interes faţă de adevăr şi demnitatea umană.

Într-o şcoală care a adoptat pedagogia Montessori, profesorul este cu totul altceva decât “liderul” pe care îl găsit în şcoala tradiţional românească. Este doar cel care organizează activitatea, este cel care ajută şi înlătură piedicile, este doar un asistent care intervine la nevoie. Într-o clasă Montessori activitatea este individuală, se lucrează în linişte (de altfel liniştea este un concept de bază al acestei pedagogului italian), disciplinat, elevul urmează un plan de lucru individual, iar ca materiale didactice se lucrează cu trusa Montessori, adaptată fiecărei etape de dezvoltare.

Elevii asimilează informaţii din experienţele pe care le trăiesc

O altă caracteristică importantă a acestei metode de predare este interacţionarea între copii cu vârste diferite, tocmai pentru ca cei mari să-şi poate ajuta colegii mai mici. Se creează astfel, inconştient, un dublu schimb de informaţii. Elevii mai mari îşi verifică şi arpofundează cunoştinţele ajutându-i pe cei mici, iar aceştia din urmă învaţă direct de la colegii mai mari, fără să mai fie nevoie de intervenţia unui cadru didactic.

Acest tip de învăţare este explicat de Maria Montessori prin conceptul de “minte asorbantă”, un proces inconştient, creativ şi non-selectiv, prin care creierul preia toată informaţia din mediu, ca un burete, fără efort. Copiii asimilează informaţii din experienţele pe care le trăiesc, la care asistă, la care participă, în urma contactului cu alte persoane, de vârstă similară sau din contră.

In pedagogia Montessori grupele de copii sunt împărţite pe grupe de vârstă în funcţie stadiul de dezvoltare: de la 0 la 3 ani şi respectiv de la 3 la 6 ani, întreaga abordare pedagogică fiind gândită astfel încât să se folosească la maximum perioada formativă a minţii absorbante, conform casamontessori.ro.

Pe scurt, într-o clasă de tip Motessori, elevii sunt cei activi, iar profesorul este cel pasiv, parctic invers faţă de ceea ce ştim noi că se întâmplă într-o şcoală tradiţională. Este o clasă în care copilul, supravegheat fiind, îşi conduce singur activitatea, îşi organizează singur viaţa, în mod progresiv, devenind din ce în ce mai mult conştient de propriile lui puteri.