Văleni, mănăstirea copilăriei lui Topîrceanu. Cum a ajuns celebrul scriitor să locuiască printre măicuţe
0
Mănăstirea Văleni din Sălătrucu este lăcaşul lângă care Topîrceanu şi-a petrecut o parte din copilărie, pe vremea când mama sa lucra aici ca ţesătoare. Măicuţele ţes şi azi, în vechiul atelier, veşminte preoţeşti.
În satul Văleni, care şi-a dobândit numele de la numărul mare de văi ale afluenţilor Topologului, râul care brăzdează împrejurimile, aşezare cunoscută şi ca „satul dintre văi“, gospodăriile se înşiră printre pâraie.
Din centrul satului poţi lua la pas drumul local ce duce până la Mănăstirea Văleni, încorporată administrativ comunei argeşene Sălătrucu.
„Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de călugărul Zaharia Grădişteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o biserică din lemn cu hramul Sfânta Treime, punând aici bazele unei obşti de călugări“, precizează CJ Argeş.
Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obşte monahală de călugări. Imediat după război, Preasfinţitul Iosif I, episcopul Argeşului, a mutat obştea călugărilor la Mănăstirea Robaia, iar în Văleni a adunat maicile din schiturile desfiinţate. Aici a funcţionat şi un atelier de ţesut covoare, amenajat în anul 1886, în care s-a lucrat neîntrerupt până în anul 1960. Atelierul a reprezentat o şcoală autentică, fiind iniţiate în arta ţesutului numeroase tinere de pe Valea Topologului şi din împrejurimi.
Copilăria, între măicuţe
De acest atelier se leagă o parte din copilăria autorului „Baladelor vesele şi triste“, George Topîrceanu, născut în Bucureşti la data de 20 martie 1886. El a fost fiul cojocarului Gheorghe Topîrceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena“, amândoi originari din părţile Sibiului. Topîrceanu, după ce a început şcoala primară la Bucureşti, a trebuit să o continue pe Valea Topologului, în judeţul Argeş, unde părinţii săi s-au stabilit o vreme.
„În zona aceasta a copilărit o vreme, de-aia i-am şi pus străzii principale numele de George Topîrceanu. Mama sa lucra la covoare, în ţesătorie. Aşa se face că scriitorul a stat, o vreme, între măicuţe“, povesteşte, pentru „Weekend Adevărul“, Nicolae Langer, primarul comunei Sălătrucu.
Atelierul-muzeu
Cu toate că locuia la Schitul de maici Văleni, clasele primare le-a făcut la şcoala din Şuici, comuna învecinată, în care poate fi văzută şi azi locuinţa Popii Floarea din Rudeni, personaj evidenţiat în versurile lui George Topîrceanu – zona fiind sursă de inspiraţie în scrierile satirice ale poetului.
Casa de la mănăstire, în care a stat o vreme cel care, mai târziu, după întoarcerea la Bucureşti, avea să devină poet, prozator, memorialist, publicist, traducător şi membru corespondent al Academiei Române, este şi azi în picioare. „Când intri în curtea mănăstirii, în partea stângă se află casa în care a locuit celebrul scriitor, împreună cu părinţii săi. Puţin mai sus se află chiliile modeste ale călugăriţelor, mărturii vii ale arhitecturii tradiţionale argeşene“, precizează CJ Argeş.
În curtea mănăstirii poate fi văzută azi şi Casa Atelier, care datează din anul 1930, din perioada stareţei Leonida Stănescu. Clădirea adăposteşte atelierele de croitorie şi de ţesătorie, trapeza, biblioteca, depozitul de carte veche şi Cancelaria. Astăzi, interiorul atelierului este, în acelaşi timp, şi un mic muzeu al lucrului manual tradiţional argeşean, aici păstrându-se războaie de ţesut covoare olteneşti şi ţesături tradiţionale din bumbac. Totodată, este locul în care măicuţele cos cu migală veşminte preoţeşti. „În prezent, aici este şi muzeu, şi bibliotecă. Sunt multe lucruri făcute acolo. Cu sprijin de ici, de dincolo, maicile au reabilitat toate chiliile. Locul arată foarte frumos! Muzeul se poate vizita, dar indicat ar fi după Paşte, când se mai diminuează aglomeraţia“, mai spune primarul comunei Sălătrucu.
Atelierul de ţesătorie a fost amenajat în anul 1886. Foto captură video Andrada Motrun / CJ Argeş
Ridicată de trei ori, fără noroc
Stricată de trecerea timpului şi de cutremurele care au avut loc de-a lungul a peste trei secole de istorie, biserica mănăstirii a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc de trei ori, astfel că lăcaşul din vremea copilăriei lui Topârceanu nu mai este.
Actuala biserică a mănăstirii a fost construită între anii 1948-1955, prin strădania episcopului Iosif Gafton, care a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii, atribuindu-i un nou hram, „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 2002, când vechiul atelier de ţesut covoare a fost reamenajat, au început lucrările de renovare la acoperişul şi la pereţii exteriori ai bisericii, apoi s-a restaurat clădirea veche a stăreţiei.
Cele două case memoriale
Pentru evitarea confuziilor, trebuie precizat că imobilul numit, oficial, Casa Memorială „George Topîrceanu“ nu se află în Argeş, ci la Iaşi. Este vorba de o locuinţă ce a aparţinut, iniţial, scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. Inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi, casa a fost construită în perioada sfârşitului de secol XIX, începutul secolului XX. După ce în 1919 a fost sediul redacţiei revistei „Însemnări literare“, tipărită sub conducerea lui Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu, clădirea a fost pusă la dispoziţia lui Topîrceanu în anul 1932. Aceasta este şi casa în care scriitorul a trăit până la 7 mai 1937, când, răpus de o boală necruţătoare, a murit la numai 51 de ani, fiind înmormântat la cimitirul „Eternitatea“ din Iaşi. Casa a fost donată în anul 1983 Complexului Muzeal Iaşi, de proprietarii Teodor Neagu şi Adrian Vulpe.
CIFRĂ
1886 este anul în care s-a născut scriitorul George Topîrceanu.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Adresa „chiriaşului grăbit“ din poezia românească. Unde se află singura casă a lui George Topîrceanu
Stejarul multisecular din satul în care s-a şcolit Topîrceanu. La umbra lui ar fi făcut popas însuşi Mihai Viteazul
Se încarcă comentariile...
