De ce sunt stresaţi peştii râurilor din sud-estul Munţilor Făgăraş. Semnalul de alarmă tras de un ihtiolog

De ce sunt stresaţi peştii râurilor din sud-estul Munţilor Făgăraş. Semnalul de alarmă tras de un ihtiolog

Lipan. Foto: Conservation Carpathia / Wikipedia

Printr-o acţiune demarată în toamna anului trecut, Asociaţia Aqua Crisius a reintrodus, cu succes, în sud-estul Munţilor Făgăraş, 500 de exemplare de lipan (Thymallus thymallus), una dintre cele mai apreciate specii de peşti din apele montane ale României, extrem de stresată de intervenţiile omului în natură.

Ştiri pe aceeaşi temă

Lipanul (Thymallus thymallus) este un peşte de apă dulce din familia Salmonidae, asemănător cu păstrăvul şi trăieşte în zona inferioară a râurilor repezi de munte. 
 
Specia este protejată în Romania din anul 2010 (pescuitul este interzis), pe fondul scăderii drastice a numărului de exemplare, iar legislaţia în vigoare cere eliberarea obligatorie în cazul capturării accidentale tocmai din cauza pericolului dispariţiei sale din apele acestor râuri.
 
"Asociaţia Aqua Crisius a întreprins o serie de repopulări, cea mai importantă fiind cea cu lipan, în sud-estul munţilor Făgăraş. La o evaluare recentă, specialiştii au confirmat că peştii s-au adaptat şi că le merge bine, ţinând cont de ritmul lor de creştere, urmând ca la începutul lunii iunie să suplimenteze efectivele de lipan cu încă 1.500 de exemplare de 11-14 cm lungime fiecare", a anunţat, recent, Fundaţia Conservation Carpathia.
 
De ce a fost nevoie de repopulare, sau, altfel spus, de ce s-au diminuat efectivele acestei specii, e o întrebare la care iubitorii de natură vor răspunsuri. Ele nu trebuie căutate neapărat în pescuit.
 
"Cândva această zonă a fost foarte populată cu lipan. Gândiţi-vă doar că specia a dat chiar un nume în zonarea râurilor. Avem <<Zona lipanului şi moiaogei>>. Deci, cândva a fost foarte popular în aceste râuri. În general, problema lui este impactul antropic, scăderea debitelor râurilor, pentru că e un peşte mult mai mare decât păstrăvul românesc şi cele mai multe râuri din zona de munte de la noi sunt captate, ceea ce face să nu mai aibă suficiente condiţii. Deversările, scoaterea pietrelor din râu, îl stresează, de asemenea", a explicat, pentru "Adevărul", Alina Mihaela Truţă, unul dintre ihtiologii care, în perioada 1999-2003, au pus umărul la întocmirea impresionantului proiect LIFE - Survival of Romanichthys Valsanicola, realizat de Institutul de Biologie al Academiei Române, coordonat de academicianul Petru Bănărescu, pentru protejarea unei alte specii cu risc şi mai mare de dispariţie: aspretele. 
 
Ca aspretele, lipanul este ameninţat de variaţiile mari ale debitului apei (cauzate de amenajările hidrotehnice din zonă), de lucrările neautorizate în albia râului, de exploatările silvice neconforme, de furturile de pietriş şi de turismul haotic şi poluant.
 
"Să ştiţi că şi aspretele trăieşte tot în zona lipanului şi moioagei, în Vâlsan, deci se suprapun arealele. Cauzele se suprapun aici, dar aceleaşi cauze sunt întâlnite şi pe alte râuri. De exemplu, crearea unui baraj rupe automat legătura, pentru că peştii nu mai pot migra peste baraje. De precizat totuşi că la nivel european, lipanul nu este considerat o specie în pericol, ci o specie cu pericol scăzut de dispariţie".
 

"N-are cum să-i fie bine peştelui după asta"

Iniţiativa Asociaţia Aqua Crisius, care a reintrodus cu succes 500 de exemplare de lipan (Thymallus thymallus) în sud-estul munţilor Făgăraş e lăudabilă, dar întrebarea firească e cum ar putea fi aceşti peşti protejaţi?
 
"Ar trebui să conştientizăm mai mult ce înseamnă natura - în ultimii ani s-au făcut eforturi mari pe toate planurile în această direcţie - să respectăm o legislaţie, care, la nivel de teorie, există, să lăsăm un debit de servitute de la baraje în jos, că şi aceasta e o problemă, să avem campări special amenajate, astfel încât să nu mai mergem pe malul râurilor şi să ne spălăm farfuria cu detergent direct în apă, că n-are cum să-i fie bine peştelui după asta. E vorba de respectarea unor reguli de bun simţ", mai spune, pentru "Adevărul", Alina Mihaela Truţă.
 
Toate acestea s-ar traduce în ceea ce de multe ori e tratat ca un clişeu: responsabilitate faţă de natură.
 
"Având grijă de aceşti peşti le vom permite acestora să se înmulţească, iar lipanii vor repopula din nou mediile acvatice din care odinioară au dispărut!", scria, pe Facebook, în toamna anului trecut, Asociaţia Aqua Crisius
 
Potrivit Fundaţiei Conservation Carpathia, ultimele luni au mai însemnat repopularea cu 3.500 de puieţi de păstrăv indigen şi 23.000 de icre embrionate de păstrăv autohton, în cadrul a ceea ce gestionarii, Aqua Crisius şi Ocolul Silvic Carpathia, îşi doresc să fie implementarea unui management piscicol de calitate în munţii Făgăraş.


Vă recomandăm să citiţi: 

 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările