Cum a eşuat în România prima operaţiune secretă a CIA din timpul Războiului Rece

Cum a eşuat în
România prima operaţiune secretă a CIA din timpul Războiului Rece

Ordinele privind organizarea unei forţe de rezistenţă în România au venit de la sediul central CIA FOTO: cia.gov

În cartea sa „CIA o istorie secretă“, jurnalistul american Tim Weiner, laureat al Premiului Pulitzer, scrie pe mai bine de două pagini cum a eşuat în România prima operaţiune secretă a CIA din timpul Războiului Rece. O operaţiune prin care cei de la CIA doreau să organizeze PNŢ într-o forţă de rezistenţă anticomunistă.

Lucrarea lui Tim Weiner, tradusă în română în 2009 la Editura Litera, este considerată de către prestigiosul The Wall Street Journal „cea mai bună carte despre serviciile secrete americane”, a fost premiată cu National Book Award şi se bazează pe mai bine de 50.000 de documente, mare parte din arhivele CIA şi pe sute de interviuri cu agenţi în rezervă, înalţi oficiali şi foşti directori ai Agenţiei.

La 10 iunie 1946, generalul Hoyt Vandenberg a devenit cel de-al doilea director al Serviciilor Centrale de Informaţii. În aceeaşi lună, ofiţeri de rang înalt din Pentagon i-au cerut lui Vandenberg să pregătească în România prima operaţiune secretă a Războiului Rece. În scurt timp, biroul lui Vandenberg pentru Operaţiuni Speciale şi-a propus să formeze o forţă de rezistenţă în România, şi asta pentru a contracara ameninţările Uniunii Sovietice.

Frank Wisner, unul dintre pionierii CIA şi un mit al spionajului american, stâtuse în România din august 1944 şi până în ianuarie 1945, ca şef al staţiei OSS (Serviciul de spionaj din SUA) din ţara noastră. În cartea sa, Tim Weiner spune că „Frank Wisner lăsase în urmă în Bucureşti o reţea de agenţi extrem de doritoare de a lucrat cu americanii, dar în care se infiltraseră adânc agenţii sovietici”.

Cum au ajuns mai multe notiţe secrete la spionii sovietici

 

După cum precizează jurnalistul Tim Weiner, „Vandenberg le-a ordonat locotenentului Ira C. Hamilton şi maiorului Thomas R. Hall, detaşaţi la misiunea militară americană din Bucureşti, să organizeze Partidul Naţional Ţărănesc într-o forţă de rezistenţă. Locotenentul Hamilton nu vorbea deloc româneşte. Ghidul său era agentul Teodor Manicatide, fost sergent în cadrul corpului de informaţii al armatei române, care la vremea aceea lucra la misiunea militară americană, ca translator ziua şi spion noaptea. Manicatide i-a dus pe Hamilton şi Hall să se întâlnească cu liderii Partidului Naţional Ţărănesc. Americanii le-au oferit suportul clandestin al Statelor Unite-arme, bani şi informaţii.”.

Conform mai multor documente declasificate, cei doi ofiţeri americani au comis o mare greşeală, luând notiţe după discuţiile clandestine. Iar spionii sovietici au reuşit să facă rost de copii după aceste notiţe, au arestat mai mulţi lideri ţărănişti iar la simulacrele de procese ale ţărăniştilor din 1947 au folosit ca probe notiţele luate de către ofiţerii americani Hamilton şi Hall.

Cum au eşuat comuniştii să îl aresteze pe un spion român al americanilor

Pe 28 mai 1946, generalul Cortlandt Van Rensselaer Schuyler (foto), şeful reprezentanţei S.U.A. în România al Comisiei Aliate de Control, trimite o informare secretă (declasificată după câteva decenii de către Departamentul de Stat) la Departamentul de Război American în care spune că „Teodor Manicatide, un angajat de mare încredere al Misiunii Americane, a fost vizitat acasă de reprezentanţi ai Securităţii pe 26 mai, dar a reuşit să informeze la timp Misiunea, iar un ofiţer american a reuşit să ajungă şi să îl ducă pe Manicatide la sediul nostru. După aceea, doi dintre ofiţerii mei cu interpreţi l-au condus pe Manicatide la Consiliul de Miniştri. Acolo, ofiţerii mei i-au informat pe români că au înţeles că se dorea interogarea lui Manicatide şi s-au oferit să îl interogheze în prezenţa lor. Românii au refuzat asta şi au cerut să le fie predat Manicatide pentru a fi arestat şi dus la închisoare. Ofiţerii mei au refuzat şi după o altercaţie în care şase sau şapte agenţi ai Securităţii din România au încercat să îl reţină cu forţa, Manicatide a fost dus la sediul Misiunii Americane”.

Pe 5 octombrie 1946, lucrând împreună cu noul post al serviciului de informaţii în Viena aflată sub ocupaţie, americanii i-au scos din ţară pe Grigore Niculescu-Buzeşti, fostul ministru de Externe al României împreună cu alţi cinci membri ai pretinsei armate de eliberare, sedându-i, îndesându-i în saci de poştă şi ducându-i în siguranţă la Viena şi apoi în Elveţia. Ce a urmat? Serviciilor de informaţii sovietice şi poliţiei secrete române le-a luat doar câteva săptămâni ca să îi descopere pe spioni. Americanii şi agentul lor şef au fugit ca să scape cu viaţă, iar forţele de securitate sovietice au zdrobit mare parte din rezistenţa românească.

Pe 20 noiembrie 1946, Frank Wisner a citit un articol în The New York Times în care se preciza că vechiul său agent Teodor Manicatide, „fost angajat al Misiunii Statelor Unite”, fusese condamnat la închisoare pe viaţă „pe motiv că îl însoţise pe un anume locotenent Hamilton de la Misiunea Militară Americană la un congres al Partidului Naţional Ţărănesc”. Manicatide le-a scăpat însă comuniştilor, primind azil politic în America.

Până la sfârşitul lui ianuarie 1947, aproape toţi românii care lucraseră pentru Wisner în timpul războiului erau fie închişi, fie morţi, iar secretarul lui personal se sinucisese. „O dictatură brutală s-a instaurat în România, iar preluarea puterii a fost grăbită de eşecurile acţiunilor sub acoperire ale americanilor”, scrie Tim Weiner.

În iulie 1947, autorităţile comuniste au anunţat arestarea unui grup de fruntaşi naţional-ţărănişti, care ar fi încercat să părăsească clandestin România, aceştia fiind reţinuţi pe un câmp din localitatea Tămădău în apropierea a doua avioane. Înscenarea a oferit prilejul comuniştilor de a-i aresta pe aproape toţi fruntaşii partidului din Capitală, în frunte cu Ion Mihalache, vicepreşedintele PNŢ.

Liderii Partidului Ţărănesc au fost acuzaţi de trădare şi închişi. Manicatide, Hamilton şi Hall au fost condamnaţi în absenţă într-un proces public, după ce martorii au jurat că se dăduseră drept agenţi ai noului serviciu american de informaţii.

Istoric de renume: „Operaţiunea a eşuat şi din cauza naivităţii ofiţerilor americani”

Unul dintre cei mai apreciaţi istorici contemporani la nivel mondial, profesor la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington, autor a mai multor cărţi despre istoria românilor, profesorul Dennis Deletant (foto) ne-a precizat care ar fi în opinia sa motivele eşecului operaţiunii secrete a CIA în România din 1946.

„Operaţiunea în care au fost implicaţi locotenenţii Hall şi Hamilton de la Office of  Strategic Services (OSS) a eşuat după părerea mea din cauza a trei motive. Primul ar fi vigilenţa serviciilor comuniste, sub supravegherea celor sovietice. Al doilea motiv: naivitatea ofiţerilor americani. Unul nu vorbea deloc, se pare, româna, iar al doilea abia se putea exprima în română. Deci aveau nevoie de traducători şi misiunea lor a fost repede desconspirată. În fine, al treilea motiv este reprezentat de mai mulţi trădători care au colaborat cu serviciile comuniste”, spune profesorul Dennis Deletant.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: