Controversă în Argeş. Stradă din Topoloveni denumită după colonelul-spion Victor Verzea, condamnat pentru trădare în Primul Război Mondial
0
La finalul lunii august, Consiliul Local Topoloveni din Argeş a adoptat o neobişnuită hotărâre în urma căreia o stradă din oraş va purta numele unui colonel condamnat pentru trădare de ţară. Este vorba de Victor Verzea, care în Primul Război Mondial a trădat România în favoarea Austro-Ungariei şi Germaniei.
Conform documentelor şi istoricilor vremii, Victor Verzea, în calitate de şef al serviciilor poştale, încă din perioada neutralităţii României, a transmis inamicului, ambasadorului Ottokar Czernin al Imperiului Austro-Ungar, precum şi ambasadorului german, coduri de descifrare ale telegramelor, copii ale corespondenţei comandanţilor militari şi a oamenilor politici din România. O dată cu intrarea trupelor Puterilor Centrale în Bucureşti, Verzea a pus la dispoziţia acestora instalaţiile telefonice şi telegrafice. Ca răsplată pentru serviciile sale, Verzea a fost numit de către autorităţile de ocupaţie primar al Bucureştiului în 1916.
Mihaela Olteanu, doctor în istoria modernă a românilor şi profesor de istorie la Colegiul Naţional I.C. Brătianu din Piteşti, a detaliat pentru „Adevărul“ evenimentele în care a fost implicat colonelul în rezervă Victor Verzea.
Fost director general al Serviciului Poştelor, numit încă din anul 1910 în această funcţie de către filogermanii din Partidul Conservator, colonelul în rezervă Victor Verzea era, în anii neutralităţii, şeful Serviciului telegrafico-poştal din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române.
„În această perioadă, ambasadorul Imperiului Austro-Ungar, imperiu cu care România se va afla în război de la jumătatea lunii august 1916, era Ottokar Czernin, viitor ministru de Externe al Monarhiei bicefale. În toamna anului 1914, pe când se găsea la Bucureşti ca ambasador, o imprudenţă făcuse ca geanta în care se aflau numeroase documente şi cheia cifrului diplomatic să-i fie furată dintr-o maşină. Serviciul de informaţii militar român luase din timp măsuri de supraveghere a diplomatului Czernin în perioada 1913-1916, precum şi a ambasadorului Germaniei, von dem Bussche, ceea ce a condus la aflarea faptului că aceştia desfăşurau o intensă activitate de spionaj, concretizată în coordonarea unor reţele de agenţi. În servieta lui Czernin se găsea, pe lângă cifrul diplomatic, şi o listă a informatorilor recrutaţi de spionajul austro-ungar. Agenţii români au sustras rapid documentele din servieta lui Czernin, documente care au fost duse la un atelier fotografic, servieta fiind returnată apoi „intactă” de către poliţie, cu pretextul găsirii asupra unui hoţ. Serviciile Secrete descopereau că Victor Verzea transmitea lui Czernin codul de descifrare pentru telegramele corespunzătoare comandanţilor militari şi oamenilor politici implicaţi în război. Pe moment, diplomatul austriac mulţumea autorităţilor române pentru profesionalism, având încredere că evenimentul respectiv fusese unul izolat şi fără repercusiuni”, precizează Mihaela Olteanu.
Până la intrarea României în război de partea Antantei, timp de doi ani, vor fi ştiute cu uşurinţă toate comunicările dinspre şi înspre Viena, performanţă rară în „războiul secret” din timpul primei conflagraţii mondiale. „În tot cazul, Maximilian Ronge, şeful serviciul secret al Imperiului Austro-Ungar, a recunoscut ulterior că acesta primise lovituri serioase din partea celui român, pentru că românii au făcut cunoscute şi anglo-francezilor cheile de cifrare, fapt ce a creat imense prejudicii armatelor austro-ungaro-germane pe toate fronturile din Europa. Acest fapt s-a aflat în anul 1917, pe când Bucureştiul era ocupat de Armata Germană, cercetări amănunţite au dus la descoperirea, în podul vilei lui Ionel Brătianu, primul ministru, a unui mare număr de plăci fotografice pe care se afla reproducerea rapoartelor Ambasadei austro-ungare şi cheia noastră de cifru diplomatic. Înfrângerea Armatei Române în campania din anul 1916 şi retragerea autorităţilor române în Moldova, pentru continuarea războiului, au fost evenimente care au condus la ocuparea Bucureştiului de către germani. Din noiembrie 1916, capitala îl avea drept primar numit pe colonelul în rezervă Victor Verzea, ce va fi reconfirmat de autorităţile germane de ocupaţie până în iunie 1917. Ca preţ al trădării sale, după toate aparenţele”, mai spune Mihaela Olteanu.
După război, colonelul Verzea a fost judecat, iar cazul său a făcut mare vâlvă în presa vremii. Împotriva lui a fost pronunţată în 1919 o sentinţă de muncă silnică pe viaţă, fiind ulterior degradat pe platoul de la Cotroceni şi încarcerat la închisoarea Văcăreşti. Condamnarea nu a fost însă ispăşită, întrucât delictele săvârşite în timpul războiului, între care şi actele de spionaj, au fost amnistiate în noiembrie 1920. „Autorităţile române dădeau dovadă de clemenţă, fiind extrem de importantă pacea socială în cadrul graniţelor României întregite, unde îşi găseau acum locul atât eroii ţării, cât şi cei rămaşi în istorie sub o pecete de trădare”, adaugă profesoara Mihaela Olteanu.
Colonelul Victor Verzea s-a sinucis în 1925 FOTO: Revista Document
Cazul colonelului Verzea a avut mare impact în presa vremii: „Ieri la orele 10 dimineaţa a avut loc pe platoul de la Cotroceni degradarea colonelului Victor Verzea. Erau de faţă trupe din toate unităţile aflate în Capitală. Asista de asemeni foarte mult public dornic de astfel de spectacole. D. Paul Eşanu, grefierul Curţii Marţiale a citit sentinţa de condamnare la muncă silnică pe viaţă a colonelului Verzea, după care d. maior Criveanu a rupt osânditului epoleţii în sunetele unui marş funebru. Verzea era extrem de palid şi se observau sforţările ce făcea pentru a-şi păstra calmul. După ce a fost purtat prin faţa soldaţilor aşezaţi în careu, a fost urcat într-un automobil închis şi transportat sub paza santinelelor şi a gardienilor închisorii la Văcăreşti. Mulţimea cu expansivitatea ei de totdeuna l-a huiduit”, se prezenta într-un articol din cotidianul „Adevărul“ din luna mai a anului 1919.
Izolat şi evitat de toţi, colonelul Victor Verzea şi-a pus capătul zilelor în 1925 la Topoloveni, locul unde s-a retras în ultimii ani.
Ce spune primarul de la Topoloveni: „A fost o condamnare controversată”
Gheorghiţă Boţârcă este primarul Topoloveniului de la Revoluţie. Membru PSD de mulţi ani, acesta este cel mai logeviv primar de oraş din România, fiind în funcţie de 32 de ani.
„Pentru noi, omul acesta a fost foarte important pentru localitate“, afirmă Boţârcă, fără a explica.
„Şi decizia de condamnare a sa a fost una controversată. Istoria se face în funcţie de interese. Ulterior, în urma apelului făcut de fiica lui Victor Verzea, regele i-a comutat pedeapsa în libertate, însă cu interzicerea drepturilor cetăţeneşti. Condamnarea vizase doar o parte a activităţii lui. Pentru că legat de activitatea militară, privind regimentul pe care l-a condus, a avut numai calificative foarte bune”, spune primarul Gheorghiţă Boţârcă.
El mai spune că soţia lui Victor Verzea era din Topoloveni, iar colonelul a locuit în oraş mai mulţi ani. „Victor Verzea a avut strânse legături cu liderii ţărănişti, inclusiv cu Ion Mihalache. Înainte de a se împuşca la Topoloveni, Victor Verzea a spus că el nu poate trăi la Topoloveni lipsit de drepturi cetăţeneşti. La două ore după ce soţul ei s-a sinucis, doamna Verzea a făcut comoţie şi a murit. Au fost înmormântaţi amândoi în aceeaşi zi în curtea proprietăţii din Topoloveni. Pe strada ce îi va primi numele se afla chiar conacul familiei Verzea”, mai declară primarul de la Topoloveni.
Vă mai recomandăm şi:
De ce a fost trădat la Securitate partizanul Toma Arnăuţoiu de un fost coleg de şcoală
Se încarcă comentariile...
