Bolnav de cancer, condamnat la moarte de sistemul sanitar românesc: „Nu ştiu dacă mai am două luni de trăit sau un an. Am obosit să lupt“

În România, pacienţii cu cancer gastric luptă nu doar cu boala, ci şi cu regulile inumane ale unui sistem sanitar care refuză decontarea unui medicament care le-ar uşura mult suferinţa. Este vorba de Herceptin, un medicament cu indicaţii şi rezultate în acestă boală, dar care în România e compensat numai pentru cancerul de sân.

Gheorghe Stoian are 61 de ani şi este inginer geolog. Un om puternic, care timp din 2003 până în 2013 a condus periodic diverse misiuni de profil în Sahara, Maroc şi Senegal. Nu s-a plâns niciodată de nimic, cum niciodată nu şi-a imaginat că o boală l-ar putea răpune. 

Vestea că are cancer a primit-o în 2015, după un control de medicina muncii. “În urma analizelor pe care le-am făcut pentru serviciu, am constatat că nişte elemente, pe care le-am asociat cu anemia, nu corespundeau valorilor normale, deşi starea mea generală nu-mi dădea de gândit. Apoi a venit şi diagnosticul: cancer gastric în stadiul 3b… Nu ştiu nici acum ce a cauzat această boală, dar cred că a avut legătură cu stresul acumulat în misiuni, alfel nu-mi explic”, mărturiseşte, pentru Adevărul, Gheorghe Stoian.

"M-a costat 6.000 de euro"

În luna mai 2015, a urmat o gastrectomie totală, iar din iunie 2015 şi până în decembrie 2015, i-a fost administrat tratament cu citostatice (8 şedinte) şi radioterapie (28 de şedinte), urmat de un tratament cu Herceptin, medicamentul care i-a fost recomandat pentru diagnosticul său şi pe care a trebuit să-l cumpere din buzunarul propriu.

“L-am cumpărat direct de la producător, pentru că la farmacii nu se găseşte, trebuie să le comanzi, e complicat. 12 şedinţe cu acest medicament m-au costat 6.000 de euro, dar s-au văzut nişte rezultate. Preţul este de 500 euro pe săptămână, iar eu am făcut tratamentul acesta 12 săptămâni. Ulterior, nemaiavând bani, l-am întrerupt. Ţin să le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat, pentru că după un an şi cinci luni de tratament nu mai aveam bani nici pentru cele 12 şedinţe cu Herceptin şi nici pentru evaluările PER-CT (pentru care statutul bolii mele nu îndeplineşte  criteriile pentru decontare) şi care a costat peste 1000 de euro fiecare” spune bărbatul. 

A sperat că petiţia pe care a semnat-o împreună cu mulţi alţi pacienţi aflaţi în situaţia sa va rezolva, între timp, problema şi medicamentul va intra şi în România pe lista celor compensate, aşa cum se întâmplă în 19 ţări europene. Dar n-a fost aşa, în ciuda faptului că instanţele din România au început să dea câştig de cauză bolnavilor aflaţi în aceeaşi situaţie, care dau în judecată Ministerul Sătătăţii ca să-şi obţină medicamentul.

“Cred că dacă n-aş fi întrerupt tratamentul acela, situaţia mea ar fi fost mai bună acum. Pentru că după o pauză de aproximativ o lună, am ajuns într-o situaţie mai rea decât cea de dinaintea începerii tratamentului cu acest medicament”, spune bărbatul. Înainte de tratament, markerul  era 344, iar după tratament scăzuse la 169, ceea ce arăta că mersese destul de bine, iar după perioda de pauză, în care nu mi l-am mai permis,  a urcat la 210 apoi, brusc la 652. Medicul din Turcia la care am mers mi-a recomandat, la evaluare, tratament cu Herceptin în combinaţie cu alt medicament, dar cum niciunul nu este decontat de CNAS, merg pe o variantă la care am acces .Mi-ar fi prins foarte bine să mi-l mai pot permite sau să mi-l fi decontat CAS”, mai spune inginerul.

În paralel cu producătorul medicamentului care a  derulat demersurile prevăzute de legislaţie pentru a obţine compensarea acestui medicament, pentru indicaţia cancer gastric şi căruia Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale i-a respins dosarul de compensare , Gheorghe Stoian a trimis scrisori peste scrisori la Ministerul Sănătăţii, CAS Bucureşi şi CNAS. De aproape doi ani însă e plimbat pe drumuri cu răspunsuri evazive. 

"CAS Bucureşti m-a trimis la CNAS… adică la ei înşişi"
 

Ştie că mai are o cale, cea a justiţiei, pe care şi alţi bolnavi de cancer gastric au urmat-o şi care au obţinut în instanţă medicamentul, dar nu mai are nici timp şi nici energie să se lupte cu sistemul care nu vrea să intre în normalitatea UE. 

“Ce pot să vă spun?! CAS Bucureşti m-a trimis la CNAS… adică la ei înşişi! Cam asta e birocraţia din România. Cunosc cazul lui Daniel Ana, un pacient aflat în aceeaşi situaţie care a dat Ministerul Sănătăţii în judecată ca să primească medicamentul. Dar el e tânăr… Ştiţi cum sunt acum? Sunt în situaţia în care nu ştiu dacă mai am două luni de trăit sau un an. Am obosit să mă lupt cu sistemul. Chiar nu mai am energia să mă plimb prin instanţă şi nici resurse psihice pentru asta”, spune bărbatul.

Citeşte, aici, şi cazul lui Daniel Ana, tânărul care s-a luptat în instanţă pentru acelaşi medicament:

Tânărul bolnav de cancer care a învins în instanţă Guvernul, Ministerul Sănătăţii şi CNAS. A câştigat medicamentul care i-ar putea salva viaţa

Ministerul Sănătăţii şi CNAS luptă cu înverşunare împotriva unui tânăr bonav de cancer

"Sunt la fundul sacului"
 

Gheorghe Stoian speră, totuşi, ca deciziile instanţelor care dau câştig de cauză tot mai multor bolnavi care cer acest medicament să sensibilizeze Ministerul Sănătăţii. Şi mai speră, după cum mărturiseşte, să apuce ziua în care va vedea că România a intrat, cu adevărat în UE şi din punct de vedere al Sistemului Sanitar.

“Sper să se aprobe decontarea medicamentului de care am nevoie, ca să-l pot lua după ce termin ciclul actual de tratament. Pentru că, altfel, nu-mi mai permit să-l cumpăr. Sunt la fundul sacului. Nu mi se pare normal ca numai pentru cancerul de sân să fie decontate, iar pentru cel gastric, nu, în condiţiile în care este recomandat şi în patologia aceasta”, spune inginerul.