Viaţă de arheolog. Descoperire extrem de rară la poalele unei fortăreţe medievale

Viaţă de arheolog. Descoperire extrem de rară la poalele unei fortăreţe medievale

Vasile Diaconu este membru în Comisia Naţională de Arheologie FOTO Facebook

Pe un şantier arheologic, care este situat la poalele unei cetăţi medievale din Neamţ, o cercetare preventivă a scos la iveală descoperiri extrem de interesante.

„Ştiinţa care se ocupă cu studiul trecutului istoric al societăţii omeneşti, al stadiului la care a ajuns în diverse epoci, pe baza celor descoperite prin săpături, fie că vorbim de artefacte, fie de alte vestigii, care au legătură cu ceea ce a însemnat evoluţia umanităţii“ - aceasta este o definiţie simplistă a arheologiei, un domeniu incitant, în care o mână de oameni încearcă să desluşească şi să dea răspunsuri la întrebările, nu puţine, care survin descoperirii unor „mistere“ ce au stat îngropate milenii sau veacuri. 
 
Prin ţinutul străjuit de Ceahlău, un pasionat în domeniu este dr. Vasile Diaconu, directorul Secţiei Muzeale Târgu Neamt din cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ, membru în Comisia Naţională de Arheologie. La începutul lunii martie, o cercetare arheologică făcută de specialist, împreună cu colegii săi, într-un sit aflat în vechea vatră a oraşului Târgu Neamţ au scos la iveală lucruri interesante, care aduc informaţii noi despre locuirea medievală din zonă. 
 
De altfel, în perimetrul respectiv sunt cunoscute vestigii încă de acum patru decenii, când diverse lucrări edilitare au evidenţiat urmele unor construcţii vechi de câteva secole. Recentele cercetări realizate de către arheologii de la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ au dus la descoperirea urmelor unei construcţii atribuită secolului XV, care a fost distrusă într-un incendiu. 
 
Specialiştii au spus că extrem de interesant este faptul din interiorul respectivei locuinţe au fost recuperate vestigii care aduc dovezi importante despre alimentaţia acelor vremuri. Pe lângă oasele de animale domestice, vite, ovi-caprine, porci, au fost identificate şi câteva oase de mistreţ. Amănuntul cel mai interesant este legat de faptul că în casă a fost identificată o aglomerare de seminţe arse. O evaluare preliminară indică faptul că este vorba despre boabe de mazăre şi seminţe de secară, care făceau parte din dieta celor care au locuit acolo. 
 
Conform arheologilor, astfel de descoperiri sunt extrem de rare pentru Evul Mediu, iar vestigiile descoperite recent la Târgu Neamţ, pe o suprafaţă de teren din curtea unui localnic, ar putea să aducă informaţii suplimentare despre condiţiile de mediu de acum câteva secole şi despre ocupaţiile oamenilor de atunci. 
 

„Mărturii extrem de valoroase“ 

 
„Am avut surpriza plăcută să descoperim o porţiune dintr-o locuinţă medievală într-o zonă unde am mai făcut săpături şi în 2015-2016. Deşi suprafaţa cercetată este restrânsă şi a fost condiţionată de existenţa unor construcţii noi, rezultatele sunt îmbucurătoare. Din interiorul locuinţei provin resturi de la cahle folosite la construcţia sobelor, fragmente ceramice, mai multe oase de animale, dar, cel mai important, o aglomerare de seminţe carbonizate“, a declarat arheologul Vasile Diaconu. 
 
Directorul Secţiei Muzeale Târgu Neamt mai spune că urmează o serie de analize de laborator pentru seminţele de mazăre şi de secară, pentru a se afla detalii suplimentare. „Pentru Evul Mediu, descoperirile care să cuprindă seminţe sunt destul de rare în Moldova şi de aceea consider că avem de a face cu nişte mărturii extrem de valoroase“, explică specialistul în arheologie. 
 
Seminţele au fost descoperite în vatra oraşului Târgu Neamţ FOTO Facebook
 
Pe lângă activitatea strict arheologică, specialiştii se implică şi la punerea în valoare a celor descoperite. Astfel, în perioada 14 iulie - 15 septembrie 2020, în incinta Cetăţii Neamţ, pentru a spori atractivitatea fortăreţei şi pentru a veni în întâmpinarea celor care-i trec pragul cu noi provocări, arheologii au organizat o expoziţie - „Cahle din cadrul colecţiei Complexului Muzeal Naţional Neamţ“, în atenţia vizitatorilor fiind puse cahle (teracote) identificate în urma cercetărilor arheologice din Neamţ. 
 
„În Evul Mediu, sobele concepute din cahle reprezentau principala sursă de căldură pentru perioada rece. Treptat, pe lângă îndeplinirea unei funcţii pur utilitare, soba a început să fie asociată cu un anumit statut social. Cahlele prezintă un repertoriul iconografic variat, compus din următoarele elemente: eposul cavaleresc, motive heraldice şi zoomorfe, personaje fantastice, motive florale şi vegetale stilizate, momente din viaţa de curte, diverse aspecte ale vieţii cotidiene“, precizau organizatorii expoziţiei. 
 
În colecţiile muzeului se află numeroase cahle întregi sau în stare fragmentară, smălţuite şi nesmălţuite, iar unele dintre ele, prin calitatea şi complexitatea decorurilor, au atras atenţia specialiştilor, fiind incluse în studii de specialitate Câteva piese întregi, care au fost descoperite în incinta monumentului medieval Cetatea Neamţ, se remarcă prin decorul care înfăţişează stema Moldovei din secolul XV. 
 

Căutând vestigii de acum 6.500 de ani 

Tot în vara anului trecut, arheologul Vasile Diaconu, împreună cu un coleg, Ionuţ Stigleţ, şi câţiva voluntari, printre care şi elevi, a participat la lucrările de pe un şantier arheologic din satul Topoliţa, comuna Grumăzeşti, o localitate din apropierea oraşului Târgu Neamţ. 

S-a muncit pentru scoaterea la lumină a unei locuinţe vechi de vreo 6.500 de ani, într-un sit cunoscut de aproape două decenii, dar care a fost „exploatat“ sistematic în 2019. În 2017, o echipă germană a realizat aici o scanare geofizică a aşezării, studiul indicând că în perimetrul respectiv ar putea să existe „ruinele“ unui sat preistoric.
 
Săpături arheologice pe şantierul de la Topoliţa FOTO Facebook
 
„Cercetăm în această campanie arheologică resturile unei locuinţe milenare, aceasta fiind cea de a doua cercetată de noi în acest sit. Ca şi anul trecut (2019 - n.red.), am încercat să avem o abordare complexă a modului de săpătură, apelând inclusiv la cercetări pluridisciplinare, care să ne ajute să înţelegem cât mai bine realităţile acelor timpuri“, spunea coordonatorul şantierului. 
 
Concret, erau cercetate urmele unui sat care aparţine comunităţilor ce au precedat civilizaţia Cucuteni, fiind descoperită o locuinţă de circa 6.500 de ani, de formă dreptunghiulară şi cu o suprafaţă de 16 metri pătraţi. În perimetrul ei au fost descoperite mai multe obiecte specifice perioadei - statuete de lut ars, înfăţişând personaje feminine, expresie a unor divinităţi preistorice. 
 
„Săpăturile au permis dezvelirea urmelor unei noi locuinţe a culturii pre Cucuteni, foarte interesant construită, dar au scos la lumină şi variate vestigii cu valoare de patrimoniu. Merită amintite aici mai multe statuete de lut, legate de religia acelor vremuri, unelte de piatră, fragmente de vase, oase de animale“, menţiona arheologul. 
 
Despre ceea ce a însemnat şantierul, coordonatorul lui a ţinut şi un jurnal pe Facebook, pe 17 august notând: „Suntem după două săptămâni de muncă pe şantier şi avem mulţumirea că efortul nostru a
meritat. Tinerii cu care lucrez, de trei ani cu unii, de doi ani cu alţii, au dobândit deja abilitatea de a identifica piesele speciale. Cuvântul «statuet㻓 a fost rostit de multe ori în ultimul timp şi cu fiecare
exemplar găsit, avem impresia că în locul în care săpăm a fost cândva o adunare a zeităţilor preistorice“.
 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările