Pelerinaj cu moaşte. Sfântul Pelerin s-a întors „acasă“, la Turnul lui Ştefan. A vieţuit acolo 26 de ani

Pelerinaj cu moaşte. Sfântul Pelerin s-a întors „acasă“, la Turnul lui Ştefan. A vieţuit acolo 26 de ani

La pricesiune a particupat şi IPS Teofan, mitropolitul Moldovei FOTO Antonio Lovin Jurnal FM

Racla cu moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul, căruia i se mai spunea Moş Lazăr, a fost purtată în procesiune, manifestarea începând la Turnul lui Ştefan voievod.

În apropierea sărbătorii de Sânziene, cea care de ani şi ani dă şi strartul unor ample manifestări dedicate Zilelor oraşului Piatra Neamţ, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în parteneriat cu Parohia Sfântul Ioan Domnesc, a organizat o procesiune a raclei cu moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul, unul a cărui existenţă se leagă şi de oraşul străjuit de culmile împădurite Cozla şi Pietricica. 

Traseul evenimentului religios a fost unul generos, care a cuprins artere şi puncte de interes din municipiu, începând de la Curtea Domneascâ a voievodului Ştefan - Biserica Sfântul Ioan - Teatrul Tineretului - Monumentul Martirilor din Temniţele Comuniste - giratoriul peste râul Cuejdi - Spitalul Judeţean - Muzeul de Istorie - Monumentul Martirilor - Biserica de la Turnul lui Ştefan. 

La procesiunea de pe data de 23 iunie 2021, una care a început la ora 19.00, după slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată pe platoul de la Curtea Domnească, a participat IPS Teofan, mitropolitul, Moldovei, numeroşi preoţi din oraş şi zonă, oficialităţi locale şi circa două mii de credincioşi, care au ţinut să fie părtaşi la ceremonialul religios. Un eveniment asemănător se organizează la Piatra Neamţ cu prilejul sărbătorii de Florii, cu o săptămână înainte de Paşti. 

Turnul de la Curtea Domnească din Piatra Neamţ este clopotniţa aşezământului de cult, a fost ridicat la un an după construirea bisericii, zidirea terminându-se pe 28 octombrie 1499 şi îşi păstrează forma gândită de „arhitecţii“ din vremea domnitorului, în timp fiindu-i aduse puţine adăugiri structurale. Între ele, dincolo de lucrările de reabilitare sau consolidare, care erau necesare din cauza „urmelor“ lăsate de trecerea vremurilor, adică nu mai puţin de 522 de ani, peste camera clopotelor s-a mai ridicat o încăpere, destinată „păzitorilor de foc“, care aveau datoria de a supraveghea oraşul în caz că izbucneau incendii nocturne. 

Din punct de vedere arhitectural, turnul simbol al urbei Piatra a fost zidit la porunca voievodului Ştefan din blocuri de piatră, delimitate cu rânduri de cărămidă. Pe 15 iunie 2015, Mitropolia Moldovei propunea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române canonizarea unui mirean sihastru, care vieţuise 26 de ani în Turnul lui Ştefan, solicitare acceptată pe 15 iunie 2017, astfel că Moş Lazăr, după cum îi spuneau localnicii, devenea Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu zi de prăznuire 17 august a fiecărui an. 

Pelerin la Mormântul Domnului şi la Muntele Athos

După cum se arată în actul de canonizare, Moş Gheorghe Lazăr s-a născut în 1846 în comuna Şugag, judeţul Alba, iar la 24 de ani s-a căsătorit cu Pelaghia, soţia dăruindu-i cinci copii în cei 20 de ani de căsnicie. Era un ţăran înstărit şi până să ajungă la Piatra Neamţ, se pare în 1890 şi-a propus şi a ajuns la Ierusalim şi la Muntele Athos. În 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului. A mai stat aproape doi ani la Muntele Sfânt, în Grecia, după care s-a întors în ţară. 

Singura fotografie care-l înfăţişează pe sfânt provine din arhiva pesonală a arhimandritului Vartolemeu Dolhan FOTO Mănăstirea Văratec

„În 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei“, se arată într-un articol publicat pe portalul Crestinortodox.ro. 

Mărturii despre viaţa lui Moş Gheorghe Lazăr în Piatra Neamţ au fost făcute de ucenicii săi, arhimandritul Mina Prodan şi protosinghelul Damaschin Trofin de la Mănăstirea Neamţ. „Dimineaţa pleca, cu toiagul în mână şi cu Psaltirea sub braţ, la familii unde era chemat sau pe stradă, zicând pe de rost psalmii. Din banii pe care îi primea milostenie, cumpăra multe pâini calde de la brutărie şi, la amiază când se întorcea, le împărţea săracilor şi cerşetorilor din oraş, care-l aşteptau în faţa clopotniţei. Unora le dădea pâine, altora le dădea bani şi tot ce primea de la credincioşi. Apoi urca în turn singur numai cu Psaltirea sub braţ. Acolo zăbovea în rugăciuni de taină până către seară“. 

Ucenicii mai consemnau că, după asfinţitul soarelui, Moş Lazăr mânca legume fierte şi se culca, dar la ora 11 noaptea cobora din turn, se închidea în biserica lui Ştefan şi se ruga singur până dimineaţă. Astfel, bătrânul devenise arhicunoscut în urbea Pietrei şi împrejurimi. Cică mergea desculţ la vreme de iarnă şi vară, nu purta vreo cuşmă pe ger şi nu a fost bolnav niciodată. 

Moş Gheorghe Lazăr a murit pe 15 august 1916 şi a fost petrecut de mii de credincioşi din Piatra Neamţ până la mormântul din cimitirul oraşului. Osemintele i-au fost strămutate la Mănăstirea Văratec în anul 1934, acolo unde se află şi acum, cripta unde îşi doarme somnul de veci fiind căutată de credincioşii ce calcă pragul aşezământul de cult din Munţii Stânişoarei.

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Paşti la schiturile din Munţii Stânişoarei. „Încearcă să ne intoxice cu acest simbol al desfrâului, iepurele”

FOTO Povestea mănăstirii Eroilor, construită pe locul unde 14.000 de oameni au murit într-o cumplită bătălie

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările