Corneliu Dinu, camaradul care l-a însoţit pe Dumitru Prunariu în primii paşi spre zborul cosmic

Nemţeanul Corneliu Dinu a făcut parte din primul lot de ingineri militari testaţi în vederea selecţiei pentru zborul cu naveta cosmică Soyuz-40, misiune prin care Dumitru Prunariu a fost singurul român care a ajuns în Cosmos.

Corneliu Dinu (66 de ani) îşi aminteşte cu plăcere de momentele vieţii în care destinul i s-a intersectat cu cel al cosmonautului Dumitru Dorin Prunariu, singurul român care a ajuns în spaţiu. Nemţeanul a avut ocazia să-l cunoască pe Prunariu şi să se apropie de el atât în timpul anilor de studenţie, cât şi în perioada satisfacerii serviciul militar.

„După ce am absolvit Liceul Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ am dat admitere la Facutatea de Automatică din Bucureşti, dar nu am luat în sesiunea din vară. De frică, pentru că ar fi trebuit să plec în Armată, mi-am propus să dau examen în toamnă. Am luat la Secţia de Aeronave care încă din primul semestru s-a transformat în facultate a Universităţii Politehnice, cu trei secţii: Motoare, Aeronave şi Instalaţii de bord. Prunariu era mai mic cu un an decât mine, şi el era la Aeronave, iar eu la Instalaţii de bord. A fost o perioadă foarte grea, dar şi foarte frumoasă, aveam colegi deosebiţi”, povesteşte Corneliu Dinu. 

După absolvirea celor patru ani de studii, drumurile celor doi colegi s-au despărţit pentru scurt timp: Prunariu a fost repartizat la uzina de la Ghimbav, în timp ce Dinu a ajuns la Bacău, la IRAV (Întreprinderea de Reparaţii Avioane) unde se profilase pe instalaţiile hidraulice ale aparatelor de zbor.

„Se întâmpla în 1976. IRAV era cea mai puternică fabrică destinată reparaţiilor de avioane din Moldova. Tot acolo se făcea şi trecerea piloţilor pe supersonice”.

Un an mai târziu, la o lună după cutremurul devastator din 4 martie, Corneliu Dinu a fost convocat la Unitatea Militară din vecinătatea IRAV pentru serviciul militar la termen redus.

Corneliu Dinu (rândul doi, al doilea din dreapta) şi Dumitru Prunariu (primul rând, al treilea din stânga) la unitatea din Bacău FOTO: arhiva personală Corneliu Dinu

„Am avut plăcuta surpriză că în camera în care eram convocaţi să ne întâlnim 30 de colegi de grupă, majoritatea de la secţia Instalaţii de bord, dar şi de la celelalte secţii ale facultăţii. În mod normal, tot ce era pe profil de aviaţie trebuia să urmeze armata la Mediaş, dar fiind atunci cutremurul, ne-au dirijat la Bacău unde era unitate militară de aviaţie”. 

Testări dure cu „centrifuga”

Nu după multă vreme, la finele lunii aprilie 1977, inginerilor militari TR (termen redus) de la unitatea din Bacău li s-a adus la cunoştinţă că se organizează o selecţie pentru zborul cosmic organizat de URSS.

„Era o grupă ţintă care urma să fie incestigată în vederea selecţiei. În primă fază, comunicarea venise doar la unitatea militară, nu şi la Politehnică. Singura condiţie care trebuia îndeplinită pentru a intra în testări era să nu depăşim înălţimea de 1,80 metri” rememorează Corneliu Dinu acea experienţă.

Din cei 30 de colegi, doar 17 au participat la testările medicale de la Bucureşti. Grupa din care făceau parte Prunariu şi Dinu a zburat până în Capitală cu un avion militar AN-26, folosit pentru transport.

„Pentru mulţi a fost primul zbor şi îmi amintesc că după ce am debarcat la Otopeni, am adormit pe iarbă de oboseală, în aşteptarea camionului care urma să vină să ne ia de acolo”. Tinerii aspiranţi la zborul cosmic au fost preluaţi apoi şi duşi la Centrul Medical Aeronautic.

„Acolo am aflat că testele sunt mai dure de 1,5 ori decât cele pentru piloţi. În decurs de 3-4 zile am fost eliminaţi pe rând la probele care testau auzul, viteza de reacţie, tensiunea, reflexele” povesteşte Corneliu Dinu. Înainte de ultima probă, „centrifuga”, mai rămăseseră 4 concurenţi.

„Mai eram eu, Dorin Prunariu, Costel Cristescu şi Marian-Jean Marinescu, actualul europarlamentar. Aici se testa rezistenţa la acceleraţie. Eu, după ce am susţinut testarea, am fost întrebat de medic dacă mai rezist încă o dată. De obicei, după rotirea în centrifugă, pupila pleacă într-o parte, or’ în cazul meu medicul nu s-a lămurit din prima şi am mai susţinut o dată testul. După repetarea probei mi-a comunicat că nu întrunesc condiţiile, iar eu i-am spus: <Lăsaţi-mă să merg mai departe, să mă respingă ruşii dacă într-adevăr nu fac faţă>”.

La testările medicale amănunţite, toţi cei 17 ingineri militari au fost respinşi, inclusiv Prunariu, la care, pe fondul unei răceli, s-au constatat modificări ale parametrilor cordului în timpul probelor de efort. După două luni, în mod surprinzător, dosarele a cinci dintre cei 17 au fost reluate. Prunariu a fost rechemat la Bucureşti pentru reexaminarea medicală şi de aici a început cu adevărat drumul către misiunea Soyuz-40. 

Dumitru Prunariu la pregătirile pentru antrenamente vestibulare FOTO: Revista Ştiinţă şi Tehnică 

„Sunt mândru că am fost coleg cu Prunariu”

Corneliu Dinu a urmărit cu interes traiectoria colegului de armată şi de studenţie Dumitru Prunariu care a ajuns să facă parte din misiunea cu naveta cosmică Soyuz-40.

„Dorin e un tip deosebit, i-am urmărit ascensiunea profesională. Am urmărit cu mare atenţie ştirile unde mai apăreau imagini din timpul antrenamentelor din Orăşelul Stelar (Zviozdnîi Gorodok ) unde se pregătea pentru zbor. Am urmărit şi transmisiunea din ziua lansării şi m-am simţit mândru că am fost colegi, nu era deloc urmă de invidie că aş fi putut fi eu în locul lui”.

Corneliu Dinu FOTO: Adevărul

Nemţeanul spune că regimul comunist s-a folosit de izbânda lui Prunariu pentru a se mândri mai ales în străinătate, dar nu l-a preţuit atât cât trebuia în plan intern.

„Efortul statului a fost atunci deosebit, iar după încheierea misiunii, Ceauşescu se mândrea cu această realizare, participarea unui român la o expediţie în Cosmos. În acest timp, în popor se făcea un fel de haz de necaz şi ieşise vorba aceea celebră: <N-avem pâine, n-avem unt, dar avem cosmonaut>.

Apoi, Dorin a fost ţinut ca o piesă de muzeu la Comandamentul Apărării Teritoriale. A avut şi câteva probleme în a participa la diverse congrese organizate de echipa de cosmonauţi a ruşilor, pentru că nu i se dădea acceptul de a ieşi din ţară”.  

Revederea de la Piatra Neamţ

După experienţa comună cu Prunariu la selecţia pentru zborul cosmic, Corneliu Dinu a mai avut ocazia să-şi revadă prietenul devenit celebru, cu ocazia întâlnirilor de promoţie ale colegilor de facultate. 

O altă ocazie a fost în anul 1988, pe 30 martie, atunci când Dumitru Prunariu a făcut o vizită în judeţul Neamţ, poposind la Liceul Petru Rareş din Piatra Neamţ.

Dumitru Prunariu, în vizita de la Liceul Petru Rareş din 30 martie 1988

„Auzind că vine, m-am dus şi eu să-l revăd, dar nu aveam nici o calitate oficială. Îl aştepta multă lume, era plin şi de miliţeni, dar am încercat să mă apropii cât mai mult de intrare. Peste drum de liceu, un tip în civil, probabil de la Securitate, m-a întrebat ce caut acolo, şi dacă am invitaţie. I-am explicat cine sunt, dar nu m-a crezut şi mi-a spus să stau pe trotuar, vis a vis de liceu. Când Dorin a coborât din maşină, l-am strigat pe nume. M-a auzit şi m-a văzut că îi făceam din mână. M-a chemat, m-a luat de braţ şi am intrat amândoi în liceu unde le-a vorbit tinerilor despre misiunea sa”.