Comorile mai puţin ştiute adăpostite într-o mânăstire ctitorită în urmă cu mai bine de şase secole

Comorile mai puţin ştiute adăpostite într-o mânăstire ctitorită în urmă cu mai bine de şase secole

Manastirea Neamţ a fost menţionata documentar pentru prima data la 1407. FOTO: doxologia.ro

În biblioteca Mănăstirii Neamţ se află cărţi şi documente de o inestimabilă valoare. Între ele, sunt opere care ilustrează evoluţia scrisului românesc

Ştiri pe aceeaşi temă

„Există la Mănăstirea Neamţ o tradiţie a ospitalităţii cărturăreşti. Aici au cercetat în trecut tezaure de cărţi şi documente, orientându-se în studiile lor Al. Odobescu, N. Iorga, Ghenadie Enăceanu şi alţi oameni ai cărţii“. 
 
Aşa îşi începe profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului Neamţ, capitolul „Un bogat tezaur cultural la Mănăstirea Neamţ“, din volumul „Învăţământ, cultură şi personalităţi nemţene în documentele vremii“, apărut anul trecut, în care se referă la biblioteca lăcaşului de cult. 
 
Vechiul aşezământ monahal, atestat documentar pentru prima dată la 1407, dar cu o existenţă de cel puţin un secol înainte, deţine cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească din ţară, având o contribuţie de necontestat la dezvoltarea culturii şi artei medievale din România.
 
„Peste 15.000 de volume legate în piele de culoarea castanei coapte oferă posibilitatea unor studii laborioase nu numai în domeniul literaturii bisericeşti ci şi în alte sectoare de activitate spirituală. Pe rafturile bibliotecii stau într-o atmosferă solemnă, alături de lucrările dogmatice şi de ritual, tratate de economie politică, medicină, astronomie, arte, geografie. Tot aici se găsesc colecţii complete sau parţiale de periodice rare, lexicoane, dicţionare şi albume. Se poate aprecia că biblioteca Mănăstirii Neamţ este înzestrată cu opere care ilustrează întreaga evoluţie a scrisului românesc, începând cu secolul al XIV-lea şi terminând cu efervescenţa zilelor noastre“, scrie profesorul Radu. 
 

O donaţie de carte de pe vremea lui Alexandru cel Bun

 
Existenţa bibliotecii este menţionată pentru prima dată într-o hotărâre a mitropolitului Iosif Muşat al Moldovei referitoare la unificarea mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa. Cu această ocazie, documentul de pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun, pomeneşte şi de darea în primire a unor cărţi. 
 
Scrise de mână, acestea certifică arta meşterilor caligrafi şi miniaturişti ai vremurilor respective, în rândul cărora un loc de frunte îl deţinea Gavril Uric. De la el a rămas Evangheliarul de la 1429, păstrat acum la Muzeul Oxford, cât şi Evangheliarul din 1436 ferecat în argint şi suflat în aur de pârcălabul Laţcu Cândea de Haţeg. 
 
Tot aici, la Neamţ, a muncit la transcrierea unei pravile Ilarion, ucenicul lui Gavril Uric. Volumul călugărui odihneşte lângă un Liturghier din 1502 scris pe pergament de un necunoscut. 
 
Vremurile trecute şi-au pus pecetea pe istoria mănăstirii, incendii devastatoare făcând ca numărul cărţilor din bibliotecă să se micşoreze, iar unele exemplare să dispară complet. 
 
Dar, mai susţine fostul director al Arhivelor Statului Neamţ, pentru refacerea fondurilor distruse, călugării au muncit cu sârg. Un rol deosebit l-a avut vestitul caligraf Paise, care, înconjurat de ucenici români, ruşi, bulgari şi sârbi, a înzestrat mănăstirea cu multiple lucrări.
 
Lui i se datorează versiunea considerată cea mai completă a Letopiseţului cantacuzinean. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, numărul manuscriselor creşte simţitor. Un catalog publicat în 1862 de tipografia mănăstirii arată că existau 4.430 de manuscrise. 
 
Astăzi se mai păstrează dintre acestea câteva sute, destule însă ca biblioteca să se impună atenţiei cercetătorilor.
 

Pravila de la Târgovişte, Biblia lui Şerban Cantacuzino, Descripţio Moldaviae...

 
Dar fondul ei de bază nu-l constituie colecţia de manuscrise, ci cartea imprimată. Biblioteca posedă o gamă largă de tipărituri din secolul al XV-lea, dintre care merită amintite Athanasii Episcopii Alexandrini Opera din 1522, prefaţată de Erasmus de Rotterdam sau Sacra Biblia a lui Sebastianis de Castillia din 1564. 
 
Lucrările aflate aici sunt redactate în diferite limbi: latină, ebraică, greacă, slavă, germană, franceză. Cartea românească veche este bogat reprezentată în biblioteca Mănăstirii Neamţ. 
 
Printre documentele de aici pot fi enumerate Pravila de la Târgovişte din 1652, Cheia înţelesului de la Bucureşti, Biblia lui Şerban Cantacuzino, prima traducere în româneşte a Mărturisirii de credinţă a lui Petru Movilă, diverse tipărituri ale lui Antim Ivireanu apărute la Snagov, prima traducere a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, publicată în tipografia mănăstirii în 1825 sub titlul Scrisoarea Moldovei. 
 
„Titlurile enumerate nu epuizează nici pe departe lista operelor de valoare din această bibliotecă. Lor li se adaugă periodicul Foaia duminicii din Braşov, Gazeta Transilvaniei dintre anii 1842-1844, Icoana lumii din Iaşi şi multe altele. Ele demonstrează grija permanentă şi activitatea neobosită a oamenilor de aici pentru păstrarea acestui avut naţional, pentru menţinerea în bune condiţii a celei mai vechi biblioteci din ţară. Putem afirma că este în acelaşi timp un tezaur naţional şi universal“, susţine profesorul Gheorghe Radu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: