Vinurile Iaşiului. Istoria miraculoasă a podgoriilor Cotnari, unde se produce regele vinurilor şi vinul regilor
0Cotnari este unul dintre cele mai influente branduri româneşti la ora actuală, iar succesul financiar este asigurat de soiurile de vinuri păstrate şi produse lângă Iaşi vreme de sute de ani.
Vinul produs în arealul Cotnari este pomenit din cele mai vechi şi se crede că podgorii ar fi existat în această zonă încă din vremea celebrei culturi Cucuteni, cu mii de ani în urmă. Prima atestare clară a vinului de Cotnari se regăseşte într-un document intern moldovenesc din 5 octombrie 1448, în care se pomeneşte despre prezenţa cernoziomului levigat, un pământ care se preta în special la cultura viţei-de-vie.
Dimitrie Cantemir, în "Descriptio Moldaviae", descria vinul de la Cotnari astfel: „Cel mai nobil vin se face la Cotnari, care este un târg din ţinutul Hârlăului. Străinilor le este necunoscut căci, fiind transportat fără grija cuvenită, fie pe mare, fie pe uscat, el îşi pierde puterea, dar eu aş îndrăzni să afirm că este cel mai de soi şi mai nobil decât toate vinurile din Europa, socotind printre ele chiar şi pe cel de Tokai. Într-adevăr, dacă este păstrat într-un beci adânc de piatră, aşa cum se face la noi, în al patrulea an capătă atâta tărie încât ia foc ca rachiul ars. Omul cel mai rezistent la vin de-abia poate duce la trei pahare de vin şi se cufundă pe loc într-o beţie pe care n-o însoţesc niciun fel de dureri de cap. Vinul are o culoare ciudată, nemaiîntâlnită la alte vinuri, anume verzuie şi cu cât este mai vechi, cu atât este mai verzui".
Licoarea lui Bachus, mândria ţăranilor din Cotnari
Podgoriile Cotnariului au cunoscut o perioadă de cumpănă la mijlocul secolului XIX, atunci când soiurile nobile de viţă-de-vie au fost lovite de filoxera, insecta microscopică care a obligat viticultorii din întreaga lume să altoiască soiurile pentru a putea continua producţia. "Primii care au făcut aceste viţe altoite au fost francezii, şi cum reclama era sufletul comerţului, aceste viţe se vindeau sub numele de viţe americane, deşi erau tot europene. În refacerea asta a podgoriilor, din perioada 1864 - 1880, s-a produs un amestec mare de soiuri. Singura podgorie din rotundul românesc care şi-a păstrat sortimentele a fost numai Cotnariul", a menţionat Valeriu D. Cotea, unul dintre cei mai reputaţi oenologi din România, pentru Ziarul de Iaşi.
A doua perioadă de cumpănă a fost după 1989, povesteşte Cotea, atunci când guvernanţii au recomandat din nou altoirea soiurilor, dar administratorii Cotnariului au decis să-şi păsteze soirule istorice.
Spre deosebire de multe alte podgorii de tradiţie din România, care au dispărut în vâltoarea tranziţiei postcomuniste, Cotnariului a reuşit, printr-o politică managerială inteligentă, să se adapteze vremurile, să investească în tehnologii de ultimă generaţie şi se orienteze spre exporturi. Din 2006 şi până în prezent, s-au investit la Cotnari peste 10 milioane de euro în fabrica de producţie, în hrube sau în replantarea a sute de hectare de viţă-de-vie.
Cifra de afaceri anuală a Cotnariului se cifrează în jurul a 120 de milioane de lei, din care 4-5 milioane reprezintă profit. Vânzările anuale depăşesc 10 milioane de butelii de vin, iar mare parte din producţie pleacă la export, în Europa, dar şi în ţări precum SUA, Canada, Japonia, Rusia sau China.
Pe lângă soiurile clasice, Grasa de Cotnari, Frâncuşa, Tămâioasa Românească şi Feteasca Albă, Cotnari are în podgorie 105 hectare cu Fetească Neagră şi 40 de hectare cu Busuioacă de Bohotin.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
