Ieşeni la înălţime: au ajuns pe „Acoperişul lumii“

Din timpul expediţiei nu au lipsit momentele tensionate, când Paul Diac a avut probleme de sănătate, s-au expus pericolului avalanşelor sau s-au luptat cu gândul că ar putea să renunţe să mai ajungă la 7.134 de metri altitudine.

Lucian Roşu (24 de ani) şi Paul Diac (24 de ani) au reuşit să-şi împlinească unul dintre cele mai temerare visuri, acela de a ajunge pe al treilea vârf ca înălţime din fosta URSS, la 7.134 de metri altitudine. Expediţia de alpinism le-a pus la încercare rezistenţa, dar tinerii au găsit resurse să trimită acasă mesaje despre cum evolua aventura pe munte. Cel mai probabil, cei doi vor ajunge acasă spre sfârşitul acestei săptămâni. Problemele au început să apară înainte ca cei doi să ajungă în tabăra 2, la 5.300 de metri, când Paul Diac s-a confruntat cu probleme de sănătate rezolvate cu antibiotice.

Pe 18 august, tinerii au urcat nu fără dificultăţi la 6.100 de metri unde au şi înnoptat pentru prima dată la această altitudine. „Noaptea am rezistat destul de bine, doar cortul punând probleme deoarece în timpul nopţii a făcut extrem de mult condens, dimineaţa trezindu-ne în zăpadă“, spun într-un mesaj trimis celor de acasă cei doi tineri. A doua zi, înfruntând frigul şi vântul extrem de puternic, Paul Diac şi Lucian Roşu au urcat pe vârful Razdelnaya, la 6.100 de metri, ducând astfel la bun sfârşit al doilea obiectiv al expediţiei.

Citeşte şi: Doi studenţi ieşeni vor să-l cucerească pe Lenin

Iaşi: Secretele expediţiei pe Vârful „Lenin" (FOTO)

Atacul final
Pe 24 august, după o revenire la punctul iniţial de pornire, Lucian şi Paul şi-au făcut curaj şi au urcat până la 6.400 de metri, în tabăra cu numărul patru, deşi existau avertizări de vânt puternic. 
„Urcarea e de doar 3 ore, dar extremă, pe o pantă abruptă, cu vânt ce îţi tăie respiraţia. Ajungem pe un platou unde este imposibil să montezi un cort. Nu este nimeni,  doar ceva corturi rupte de vânt. Ne facem curaj şi săpăm o gaură, plus facem un perete de protecţie împotriva vântului (proces ce durează 2-3 ore). Cu greu reuşim să montăm cortul. Vântul şi mai  puternic, coafura rezistă“, povestesc cei doi tineri. Într-o altă însemnare, de pe 25 august, cei doi mărturisesc că sunt la un pas dea renunţa la cucerirea vârfului, din cauza oboselii, a vântului, frigului şi a durerilor abdominale.

Cu toate acestea, Paul şi Lucian reuşesc să se mobilizeze: „La 8 dimineaţa suntem în picioare în faţa cortului. Ori la bal, ori la spital. Vânt puternic, frig extrem, iar noi facem primii paşi spre vârf. Extrem de greu pentru Lucian, Paul face eforturi să ridice moralul. De la 6.800 de metri intrăm în nori. Paul verifică GPS-ul şi anunţă cu bucurie că am depăşit vârful Acongaua, 6.962 de metri. Lucian sărbătoreşte vestea cu încă un Furazolidon. După 5 ore şi 30 de minute de ascensiune, reuşim să ne îndeplinim visul şi ajungem la 7.134 de metri. Suntem copleşiţi de emoţie, uităm de dureri, vânt şi frig şi ne bucurăm cu lacrimi de reuşită“.