Cum au scăpat cârciumăresele Iaşiului de prima reformă împotriva prostituţiei
0
Nicolae Vodă Mavrocordat, primul domn fanariot al Moldovei, urcat pe tron la 1710, a găsit revoltătoare moravurile uşoare de care dădeau dovadă "băştinaşii" şi a decis să închidă în beciurile Mitropoliei zeci de femei învinuite de "curvie mărturisită".
Nicolae Vodă Mavrocordat a fost intrigat mai ales de faptul că tinerele moldovence erau folosite de anumiţi interesaţi pentru a-şi burduşi cât mai mult şi cât mai repede pungile cu galbeni, fără să ţină cont ca metodele lor de înavuţire rapidă duceau, printre altele, la o degradare a moravurilor şi la generalizarea depravării.
Înfuriat la culme, Vodă a dat ordin să înceteze imediat obiceiul de a pune în cârciumi fete tinere şi frumoase, mai mult goale decât îmbrăcate, pentru ca bărbaţii, înfierbântaţi de băutura, dar şi de nurii ademenitori ai provocatoarelor crâşmăriţe, să comande tot mai multe ulcele cu vin sau feligene cu rachiu de tescovină.
Mânat de aceleaşi raţiuni reformatoare, domnitorul i-a convocat în capitala ţării, la Iaşi, pe ispravnicii tuturor ţinuturilor moldoveneşti, poruncindu-le să cutreiere satele şi târgurile aparţinătoare şi, unde vor da de femei învinuite de curvie mărturisită, să le prindă cu arcanul şi să le trimită cu pază stricta direct la Iaşi. Acţiunea a durat câteva luni bune, susţinută de forţe de ordine impresionante, relatează revista Historia.
Din păcate pentru stăpânire, nu s-au putut strânge decât vreo optzeci de femei din întreaga Moldova. După o muştruluială bună, cu fiecare în parte, învinuitele de curvie mărturisită au fost închise în beciurile Mitropoliei de la Sfântul Gheorghe, unde erau ţinute "de mureau de foame, în întuneric, rămânând ca vai de ele, goale".
Aflând de treaba asta, Doamnei Catrina, soţia Mavrocordatului, i se înmuie inima şi se hotărî să facă ceva pentru bietele femei lovite de crunta reformă a lui Voda. Coborî, cu voia soţului, în întunecatele beciuri de la Mitropolie. Ceea ce văzu, o îngrozi. Nu se poate aşa ceva, îsi zise, dupa ce zăbovi acolo câteva ceasuri bune, stând de vorba cu bietele femei. Le-a încurajat cât a putut, "trimiţându-le apoi pâine şi lumină ca să nu şadă pe întuneric si câte un cântar-două de in ca să nu stea degeaba".
Miloasa Doamnă a vrut, însă, mai mult. După ce obţinu încuviinţarea domnitorului, dădu sfoară prin ţară cum că oricare din acele femei nenorocite, închise din vina lor în beciurile Mitropoliei, va fi slobozită dacă se va găsi un suflet bun de bărbat care să le ceară de nevastă.
Pretendenţi s-au găsit îndată. Mai ales că Doamna Catrina n-a omis să specifice în depeşele trimise înspre toate colţurile Moldovei că fiecare mireasă ieşită din beciurile de la Sfântul Gheorghe va primi, ca zestre, pe seama vistieriei domneşti, câte o pungă cu zece galbeni, o vacă cu viţel, cinci oi gata a făta si câte zece găini ouătoare cu cocoşul cu tot.
Reformele lui Nicolae Vodă Mavrocordat par a se fi soldat cu rezultatele scontate. O vreme, se scrie în cronici, n-a mai fost vorba de popi beţivi şi fustangii şi nici de femei învinuite de curvie mărturisită.
Se încarcă comentariile...
