Regele Ferdinand, ţinta planului diabolic al unui hunedorean. Tânărul care a vrut să-şi ucidă regele în ziua încoronării

Regele Ferdinand, ţinta planului diabolic al unui hunedorean. Tânărul care a vrut să-şi ucidă regele în ziua încoronării

Regele Ferdinand şi regina Maria în ziua încoronării din 1922.

În toamna anului 1921, cu un an înainte de încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite, Szabo Bela, un tânăr electrician din Simeria, a fost arestat pentru că ar fi plănuit un atentat la viaţa regelui, chiar cu ocazia încoronării sale. Arhivele Naţionale – Hunedoara păstrează dosarul tânărului acuzat de crimă de înaltă trădare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu un an înainte de încoronarea din 15 octombrie 1922, a regelui Ferdinand al României, un tânăr din Simeria, de naţionalitate maghiară, plănuia să schimbe istoria printr-un atentat terorist. Intenţiile manifestate de Szabo Bela au fost dejucate de autorităţi, în urma unui denunţ, iar tânărul de 27 de ani a ajuns în închisoare. Arhivele Naţionale ale judeţului Hunedoara păstrează dosarul penal în care hunedoreanul a fost acuzat de crimă de înaltă trădare.

A vrut revoluţie
În octombrie 1921, Szabo Bela, a fost ridicat de forţele de ordine şi trimis în arest, în urma denunţurilor depuse de cei cu care lucrase la instalarea sistemului de iluminat în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde urma să aibă loc încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite.

„Numitul individ se face vinovat de crimă (de înaltă trădare) prevăzută şi pedepsită de art. 131 cod penal, combinat cu art. 127 şi 130 cod penal, fiindcă în cursul lunii august 1921 s-a sfătuit împreună cu mai mulţi lucrători, sfat la care au asistat Gheorghe Facheol şi Alexandru Ţaco, care au denunţat cazul, să atenteze la viaţa M.S. Regelui, cu prilejul încoronării, aşezând această dinamită, în contact cu sârmele electrice pe cari urma să le instaleze el, la catedrala cea nou zidită din Alba Iulia, ca astfel după cum zice el, prin moartea M.S. Regelui, „muncitorii să trăiască mai bine, căci va fi revoluţie ca în Ungaria”, informa Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva, în octombrie 1921, în documentul trimis judecătorului de instrucţie din Deva. Procurorii au cerut trimiterea în arest a lui Szabo Bela, „întrucât numitul nu are domiciliul stabil, ca lucrător el mutându-se din oraş în oraş, şi întrucât este extrem de periculos siguranţei statului”, mai informa Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva.

Denunţat de colegi
Tânărul revizor electrician, angajat al CFR, a ajuns în arest, iar apoi a fost trimis, o scurtă perioadă, în spital pentru a fi tratat de boli venerice. A fost pus sub acuzare pentru tentativă de crimă contra M.S. Regelui, iar colegii săi au fost chemaţi ca martori în dosarl trimis la Tribunalul Deva. Primul martor al acuzării a fost Alexandru Ţaco, un ceferist în vârstă de 38 de ani, din Simeria.

„În luna august, pe când trebuia să mergem la Alba Iulia, împreună cu colegii mei, pentru instalarea luminei electrice în locul unde se va încorona M.S. Regele, în afara atelierului unde lucram am auzit pe Szabo Bela spunând cum am putea face ca să omorâm pe Împăratul, când el se va încorona. A spus că ar trebui să punem la cele patru colţuri ale bisericii bombe şi să le punem în legătură cu curentul electric şi pe când se va face îÎncoronarea să îi dăm drumul la curent şi să-l aruncăm în aer, căcă după ce îl vom omorî se va face revoluţie şi se va întoarce lumea. Eu nu am zis nimic, dar am observat că el chiar era intenţionat de a săvârşi acest fapt, fără să facă vreo glumă”, relata ceferistul. Şi ceilalţi martori la discuţie au confirmat relatarea lui Alexandu Ţaco.

Trimis în arest de instrucţie
Szabo Bela a recunoscut acuzaţiile, dar le-a pus pe seama unei rătăciri de moment. „Am zis către cei trei martori că ar trebui să facem ceva să omorâm pe Împărat când îl va încorona, că ar trebui să punem nişte bombe la biserică, în legătură cu curentul electric, însă acestea le-am spus pentru că eram beut şi nu mi-am dat bine seama ce vorbesc. Altceva nu mai îmi aduc aminte”, declara Szabo Bela.

Iniţial, judecătorul de instrucţie a decis să înlăture dispoziţia de arestare a lui Szabo Bela. „Abstracţiune făcând de negările acuzatului, în adevăr, articolul 132 din codul penal defineşte complotul că a luat naştere dacă două sau mai multe persoane, de comun acord, au hotărât săvârşirea unei crime de înaltă trădare. În speţa noastră nu avem acest „de comun acord” şi nici nu există vreun act de preparare în vederea săvârşirii crimei de înaltă trădare, cum ar fi procurarea de dinamită”, îşi motiva decizia judecătorul de instrucţie din Deva. Parchetul a înaintat recurs la soluţia dată, iar magistraţii Tribunalului Deva au decis ca Szabo Bela să se întoarcă în arest, întrucât putea fi acuzat de crimă de înaltă trădare. Abia în martie 1922, acţiunea penală împotriva lui Szabo Bela a fost stinsă definitiv.

Neliniştea dinaintea Încoronării
Planurile hunedoreanului Szabo Bela au creat o stare de nelinişte autorităţilor. Judecătorul din Deva a informat Poliţia din Alba. „Am onoarea a vă informa că la acest cabinet se află în audienţe un individ care şi-ar fi exprimat dorinţa ca atunci când se va încorona M.S. Regele la Alba Iulia ar fi bine a fi aşezate câte o bombă în cele patru colţuri ale bisericii, în legătură cu un buton electric care să explodeze şi să omoare pe rege. Dacă din punctul de vedere penal faptul nu constituie încă o infracţiune, totuşi din aceste cuvinte vă puteţi da seama ce gândesc anumiţi indivizi, de aceea se impune să aveţi cea mai mare grijă, în vederea siguranţei. Puneţi în vedere organelor care conduc lucrările, în vederea organizării Încoronării M.S. Regelui să aleagă muncitori din cei mai de bună credinţă să instituiască un cât mai strict serviciu de pricepere, pentru ca să nu avem nenorocirea ca o dorinţă exprimată astăzi de cineva să se traducă într-un fapt real”, transmitea judecătorul de instrucţie, de la Tribunalul Deva, într-un document trimis în 11 noiembrie 1921, şefului Poliţiei de stat din Alba Iulia.
Ofensele aduse regelui, plătite cu zile de arest
În perioada 1921 – 1922, mai mulţi hunedoreni au fost anchetaţi pentru ofense aduse regelui, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva. Cele mai multe cauze s-au creat în urma unor denunţuri.

Daniel Farkaş, Din Răcăştie, a ajuns în arest, în anul 1921, pentru că s-a adresat unui prieten de pahar spunându-i în maghiară, că „numai atâta minte ai, ca împăratul românesc”.

În martie 1922, deveanca Saveta Şerban îşi denunţase vecinul maghiar, pentru ofensă adusă Regelui, după ce acesta o ameninţase spunându-i: „Să mergi la regele tău să îţi dea pământ, băga-s-ar dracu în tine şi în regele tău cel prăpădit”.

Ignat Ruder, un evreu de 29 de ani, director la firma Zentai Gurfuretz din Baru Mare, a fost pus sub acuzare după ce, în septembrie 1921, când mai mulţi angajaţi ai fabricii sale au venit să le achite salariile, a exclamat: „Duceţi-vă la generalul Averescu, care umblă beat cu regele din cârciumă în cârciumă, să vă plătească el, care cheltuie banii statului”. Hunedoreanul a fost achitat de instanţă.


Vă recomandăm şi:

Petru Groza, magnatul cu probleme penale: dosarele cu afaceri dubioase şi calomnii au zguduit România interbelică

CONTROVERSE Avocatul Petru Groza, fost şef de guvern, a fost în perioada interbelică unul dintre cei mai mari magnaţi ai ţării. Afacerile prospere i-au adus şi necazuri în justiţie. Arhivele naţionale din Hunedoara păstrează mai multe dosare în care omul politic era reclamat pentru infracţiuni economice, dar şi reclamant în procese de calomnie.

Istoria fabuloasă a românilor, relatată de „The Times” în 1867: „Sunt convinşi pe deplin că ei sunt descendenţii puri ai vechilor stăpâni ai lumii!”

În 30 noiembrie 1867, celebrul ziar „The Times” publica un reportaj despre istoria din ultimele două milenii a românilor. Articolul apărea sub semnătura corespondentului din Austria al ”The Times” şi relata despre marile idealuri ale românilor, cel de a fi consideraţi descendenţi puri ai dacilor şi romanilor şi cel de unire a vechilor teritorii stăpânite de daci.

Ziua în care minerii din Valea Jiului l-au sfidat pe Ceauşescu

Ziua de 3 august 1977 a intrat în istorie ca data în care Nicolae Ceauşescu, cu întreaga putere politică şi opresivă pe care o reprezenta, a fost nevoit să cedeze în faţa revendicărilor minerilor din Valea Jiului, ale căror acţiuni de protest de atunci au reprezentat cea mai revoltă muncitorească, în regimul comunist.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările