Marea retrocedare a Retezatului creează situaţii dramatice. Complexul Pietrele a fost închis
0Complexul turistic Pietrele, punctul de plecare al celor mai spectaculoase trasee montane din Parcul Naţional Retezat, a fost închis, după ce terenul din centrul rezervaţiei pe care acesta a fost construit în anii 1930 a fost retrocedat.
Complexul turistic Pietrele, aflat în centrul Parcului Naţional Retezat, a fost închis. „Administratorul complexului Pietrele anunţă că acesta este închis până la lămurirea statutului acestuia. Amintim faptul că terenul unde se află complexul a fost retrocedat”, au informat reprezentanţii Parcului Naţional Retezat, care susţin, pe pagina retezat.ro, că vor reveni cu mai multe detalii.
În inima Retezatului
Complexul turistic Cabana Pietrele, unul dintre cele mai vechi din ţară, a fost ridicat la sfârşitul anilor 1930 în Retezat, la altitudinea de 1.480 metri şi este punctul de plecare pentru şase trasee turistice clasice, pe munte. Pietrele se află în zona centrală a Parcului Naţional Retezat, la confluenţa crestelor secundare ale masivului. Construcţia cabanei a urmat declarării în Retezatului drept primul Parc Naţional din România. Din anul 1935, Alexandru Borza şi Emil Racoviţă, doi dintre marii savanţi ai românilor au militat pentru protejarea, prin lege, a întinsei rezervaţii, care la acea vreme cuprindea 100 de kilometri pătraţi.
„Groful Ocskay, un nobil haţegan, preocupat de naturalism, a deţinut o parte din masivul Retezat, în regiunea nordică. El a donat teritoriul pe care se află azi Cabana Pietrele Touring Clubului Român. În 1936, T.C.R. a construit Cabana Pietrele. S-au pus astfel bazele creării primei structuri cu scop turistic din Munţîi Retezat. Nicolae Dinu, preşedintele de atunci a T.C.R. a angajat că paznic al cabanei pe Maria Magdalena. Această a fost un personaj deosebit, care se conturează în istoricul Munţilor Retezat, o bună cunoscătoare a muntelui, primul ghid montan care a parcurs acest teritoriu şi care a marcat primele trasee montane cu „momâi”. În 1939 a început efectiv activitatea turistică în cadrul Cabanei Pietrele, iar pe lângă Maria Magdalena mai era şi „Nana” Ţia, ce o ajută pe pe Maria ( acesta din urmă fiind analfabetă). Timpul petrecut de Maria Magdalena la Pietrele se întinde până în 1947, când cabana a fost preluată de Confederaţia Naţională a Muncii, iar această a fost scoasă la pensie. Astăzi în amintirea Mariei Magdalena cascadaă aflată între Cabana Genţiana şi Cabana Pietrele îi poartă numele”, informează pietrele.ro.
Locul de unde pornesc traseele montane
Cabana Pietrele a fost legată prin văile Stânişoarei, Pietrele, Valea Rea, valea Vârfului Mare şi culmea Lolăii, de Cabanele Genţiana, Buta, Cheile Buţii, Baleia, zona pârtiei Râuşor, Poiana Pelegii. Până la ea se face pe drumul care leagă satul Nucşoara de zona Cârnic, ultima locaţie până la care se poate ajunge cu maşina. De la Cârnic, turiştii mai urcă două ore pe un drum forestier până la Pietrele. Micro-cabanele din Complexul turistic Pietrele sunt organizate în camere cu 2, 3, 4 şi 8 paturi dispuse în mai multe unităţi distincte. Micro-cabanele dispun de grup sanitar comun aflat la distanţă de circa 200 de metri. Nu există apă caldă, se foloseşte apă furnizată de izvorul amenajat, iar energia electrică este furnizată în fiecare seară în intervalul orar 20 - 22. Cabanele dispun de şeminee şi pot fi utilizate şi în sezonul de iarnă. În anul 2007, cabana Pietrele a ars, într-un incendiu izbucnit de la un horn deteriorat. Au rămas Vila Stânişoara si căsuţele din jur, care pot găzdui împreună peste 150 de oameni, vara, şi circa 70, iarna.
Terenurile private ale Parcului Naţional Retezat
În prezent, 20.000 de hectare de pădure acoperă suprafaţa totală de 38.138 de hectare a Parcului Naţional Retezat, prima mare rezervaţie naturală înfiinţată în România. Pădurile Retezatului sunt deţinute de statul român, persoane fizice, unităţi administrativ-teritoriale şi Academia Română, dar o informare a administraţiei Parcului Naţional Retezat arată că marii proprietari ai fondului forestier sunt două familii de origini maghiare. Astfel, dacă statul român deţine 7.000 de hectare de pădure în rezervaţia naţională, familiile Kendeffy şi Ocskay deţin împreună peste 7.000 de hectare. Academia Română are în proprietate 2.722 hectare de pădure, iar restul a revenit comunelor din zonă, arată informarea Administraţiei Parcului Naţional Retezat, instituţie care nu deţine teren în parc. Suprafeţele de gol alpin sunt în totalitate proprietate a persoanelor fizice sau juridice, informează administraţia PNR.
Circa 10.000 de hectare din Retezat, retrocedate în 2006
În 2005, circa 10.000 de hectare de păşuni, păduri şi goluri alpine din Retezat au fost revendicate de Maria Kendeffy (cetăţean austriac) şi fiica sa Elisabeth Pongracz, urmaşe ale nobililor Kendeffy. Câteva luni mai târziu, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Hunedoara a aprobat ca acestea să intre în posesia imenselor suprafeţe de teren din Retezat. Din 2009, Academia Română a solicitat în instanţă, la Judeecătoria Haţeg, constatarea nulităţii absolute a celor trei titluri de proprietate prin care austriecele Maria Kendeffy şi Elisabeth Pongracz, au primit în 2006 peste 9.000 de hectare de păduri şi păşuni în Retezat. Unul dintre motivele invocate a fost că, la data la care Maria Kendeffy (decedată în 2016) şi Elisabeth Pongracz au fost împroprietărite, ele nu aveau cetăţenie română.
„Prin trei titluri de proprietate emise în baza ordinului prefectului judeţului Hunedoara, doi cetăţeni austrieci (Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeta) ajung proprietarii a 9.407 ha teren forestier şi păşuni (6.304 ha pădure) în Parcul Naţional Retezat, rezervaţie a biosferei UNESCO. Domeniul Retezat a aparţinut fraţilor Ludovic şi Gabriel Kendeffy. Primul a părăsit ţara şi a fost despăgubit în procesul optanţilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane – aur drept despăgubiri şi 14.844 coroane aur daune pentru dezorganizarea exploataţiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris. Gabriel Kendeffy, rămas în ţară, a respins ofertele de ieşire din indiviziune, declanşându-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat până în anul 1949. Domeniul Kendeffy a intrat în anul 1949 în proprietatea Academiei Române fiind cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din România. Reconstituirea este ilegală deoarece cetăţenii străini nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate şi, mai mult decât atât, pentru jumătate din domeniu se plătiseră despăgubiri”, se arăta în auditul din 2013 al Curţii de Conturi a României.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
