Hunedoara: Marcel Lapteş: „Folclorul a ajuns de unică folosinţă”

Etnograful hunedorean a văzut ultima nuntă ţărănească autentică în anul 1958. Zeci de datini şi obiceiuri rurale mai pot fi consemnate azi doar ca reconstituiri de „unică folosinţă”.

Profil
Născut - 28 iulie 1942
Educaţie - Facultatea  de Filologie, Timişoara
Experienţă - Profesor şi etnograf timp de 40 de ani
Familie - Căsătorit, doi copii


Aţi auzit vreodată de „încoronarea boului de Sânziene ?”  Dar despre „descântecul la alungarea diavolilor în Platoul Luncanilor” ştiţi ceva? Cunoaşteţi că o funie de usturoi aninată pe poartă alungă toţi strigoii din gospodărie?  Sunt lucruri care celor tineri, inclusiv de la sat,  li se par plictisitoare şi demodate.  Sunt însă oameni care şi-au făcut o carieră din studiul acestor datini şi obiceiuri populare, ca punct de pornire a unei tranziţii care schimbă în fiecare zi identitatea  satului hunedorean.

Unul din aceşti oameni este etnograful Marcel Lapteş, ce constată, la rece, că azi studiul folclorului autentic în satele hunedorene seamănă cu radiografierea unei agonii. „În 50 de ani au dispărut din sat obiceiuri vechi de sute de ani. Nu veţi mai găsi niciunde şezători, nunţi ţărăneşti sau hora satului. Au dispărut uneltele ţărăneşti tradiţionale, trăgând după ele în neant obiceiuri gen clacă, extrem de răspândite cu 50 de ani în urmă”, a explicat expertul.

Folclor păstrat în videoclipuri

Acum 250 de ani,  etnograful avea privilegiul să consemneze obiceiurile populare în timpul derulării acestora, chiar  în vatra satului. Azi întreaga muncă a etnografului seamănă tot mai mult cu cea a realizatorilor de videoclipuri. Se lucrează cu informaţii pe care nepoţi, azi de 70-80 de ani, le-au primit de la bunicii lor. „Practic, regizăm reprezentaţii unice care imită perfect  obiceiurile de la sat, acum dispărute. Aşa am reconstituit, de exemplu, o nuntă ţărănească pe care am filmat-o de la un capăt la altul ca reper-martor privind existenţa acestui obicei. O nuntă ţărănească are etape clare începând cu peţitul miresei şi terminând cu petrecerea care, după tradiţie, durează exact trei zile şi trei nopţi”, a mai spus Lapteş.

Euro-satul şi globalizarea

Marcel are o viziune şi în ceea ce priveşte convieţuirea tradiţiei satului hunedorean sub influenţa globalizării. Simplificând la maximum, într-un euro-sat hunedorean ideal vom găsi în simbioză asfalt, fibră optică, telemea de la stână, pensiuni cu halogene,  canalizare şi apă curentă,  pâine pe vatră,  televiziune prin cablu,  colinde „cu duba”,  două-trei războaie de ţesut,  căruţă şi Logan.

„Globalizarea este pozitivă pentru că va ridica standardul de viaţă al ţăranului hunedorean. Nu e bine însă că sub asaltul culturii de import, identitatea de obiceiuri şi datini ale satului român este  viciată. Cine vorbea acum 20 de ani de Valentine’s? La fel, tradiţia discretă legată de strigoi s-a transformat acum  în bâlciul vampirilor”, a explicat Lapteş. 


Întrebări şi răspunsuri
Câte sate hunedorene au dispărut în ultimii ani?
Din 1945 până acum s-au depopulat total 57 de sate hunedorene.

Care obicei popular vă e cel mai drag?
Nunta ţărănească. E fascinantă în derularea etapelor ei. Ultima nuntă ţărănească adevărată la care am participat a fost în 1958. De atunci nu am avut ocazia.

Există pericolul să dispară toate obiceiurile populare de la sat?
Două vor rămâne, pentru că sunt legate de credinţa în Dumnezeu. La fel de vii ca pe vremuri, îmbogăţite clar, dăinuie şi azi datinile de Crăciun şi cele de Paşte.

ce-i place
„Îmi place slova scrisă, cartea, pe care o consider trăirea fundamentală a oricărei societăţi. Iubesc foarte mult muzica preclasică, a liniştii individului, care hrăneşte conştiinţa faptului că suntem în trecere prin acest spaţiu existenţial ”, a mărturisit Marcel Lapteş.
ce nu-i place
„Nu-mi place meschinăria umană pe care nu o veţi găsi niciodată la sat. Luaţi un măr din grădina unui ţăran şi vă asigur că dacă vă vede vă mai oferă unul”, a spus expertul.