Drama romilor alungaţi în Transnistria în anii 1940. O notă secretă arăta cum explicau autorităţile deportările în masă
0
O notă secretă păstrată în arhive oferă detalii despre un episod dramatic din anii celui De-al Doilea Război Mondial: ridicarea a peste 200 de romi de pe străzile unui oraş şi trimiterea lor în Transnistria. La începutul anilor 1940, aproape 25.000 de romi au fost evacuaţi în Transnistria, printr-o decizie a Guvernului Antonescu.
În anul 1942, guvernul Ion Antonescu a decis deportarea a aproximativ 25.000 de romi în Transnistria. Mai mult de jumătate dintre cei evacuaţi în anii 1942 şi 1943 erau copii, potrivit istoricilor. Aproape jumătate dintre cei deportaţi au murit în Transnistria între 1942 - 1944, susţin unii cercetători, iar puţini dinre ei au reuşit să se întoarcă în oraşele din care au fost alungaţi. Foamea, frigul, epidemiile şi lipsa mijloacelor materiale de supravieţuire le-au pecetluit soarta.
Autorităţile au încercat să explice luarea de pe străzi a romilor invocând motive care ţineau de siguranţa comunităţilor. O astfel de dare de seamă, păstrată la Arhivele Naţionale - judeţul Hunedoara, a fost transmisă în 1 martie 1943 de Chestura Poliţiei municipiului Alba Iulia, către Siguranţa judeţului Hunedoara. Nota secretă informa „asupra motivelor care au determinat a propune evacuarea în Transnistria a ţiganilor şi evreilor, precum şi motivele care au determinat internarea în lagăr a legionarilor din sectorul acestei chesturi de poliţie”.
Iată conţinutul ei:
„Ţiganii. Au fost propuşi pentru evacuare în Transnistria din motivul că erau majoritatea săraci şi cu copii mulţi şi nu aveau niciun fel de ocupaţie stabilă. Nu le plăcea munca din care cauză erau expuşi mizeriei şi vizaţi a cerşi şi a fura, pentru a-şi asigura un minimum de existenţă. În stare de mizerie, goi şi zdrenţăroşi hoinăreau în toate zilele cu copiii după ei, pe străzile oraşlui, speculând populaţia şi dând astfel un aspect oraşului cât mai neplăcut. Sub masca de comercianţi, ambulanţi, hamali de piaţă şi muzicanţi de ocazie se eschivau a munci, iar când li se ofereau de către instituţii şi public de lucru refuzau categoric. Pentru remedierea acestei situaţii în conformitate cu ordinul Ministerului Afacerilor Interne la data de 3 septembrie 1942, s-a procedat la evacuarea în Transnistria a ţiganilor condamnaţi şi recidivişti pentru diverse infracţiuni, cei periculoşi pentru ordinea publică şi cei nemobilizaţi, care nu aveau mijloace de existenţă sau ocupaţie precisă şi stabilă, din care să poată trăi în mod cinstit. Din sectorul acestei Chesturi au fost propuşi spre evacuare un număr de 213 ţigani”, se arăta în nota transmisă în 1 martie 1943 de Chestura de Poliţie Alba Iulia, către Biroul de Siguranţă Hunedoara.
În aceeaşi notă secretă se menţiona că niciun evreu nu a fost evacuat din Alba Iulia şi că şapte legionari din oraş au fost propuşi pentru a fi internaţi în lagărul de la Târgu Jiu.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Autorităţile regimului comunist au depus eforturi mari ca imaginea regelui Mihai I să fie dată uitării de români în cel mai scurt timp după plecarea acestuia în exil. Documente secrete ale vremii, păstrate la arhive, prezintă un episod bizar care avea în prim plan femeile din Ţinutul Pădurenilor.
Bancurile politice din România anilor 1950 le puteau aduce ani de închisoare celor care le îndrăzneau să le rostească, chiar şi la beţie. A fost cazul unui maghiar din Hunedoara, care a vrut să îşi distreze prietenii cu o glumă făcută pe seama lui Petru Groza. Mai mulţi români au avut aceeaşi soartă, arată documentele Securităţii, păstrate la arhive.
Arhivele păstrează numeroase mărturii şi informaţii despre cum erau selectaţi şi informatorii Securităţii în primii ani de comunist. Un astfel de document oferea detalii despre „jurământul” unui securist din 1949.
Zeci de mii de români de origine germană au avut de suferit la sf\rşitul anilor 1940 în lagărele de muncă ale Uniunii Sovietice. Mărturiile lor şi documentele păstrate în arhive compun tabloul înfiorător al deportaţilor.
Se încarcă comentariile...
