Blestemul lui Arsenie Boca: „Va lua ţara foc de la Prislop“. Cum a fost vânat de Securitate călugărul, la mănăstirea unde a petrecut cei mai tulburători ani

Blestemul lui Arsenie Boca: „Va lua ţara foc de la Prislop“. Cum a fost vânat de Securitate călugărul, la mănăstirea unde a petrecut cei mai tulburători ani

Părintele Arsenie Boca.

Arsenie Boca a stat zece ani la mănăstirea Prislop, loc despre care a spus: „va lua ţara foc de la Prislop”. În perioada în care a slujit în mănăstirea din Ţara Haţegului, Arsenie Boca a fost hărţuit continuu de organele Securităţii. A fost arestat de mai multe ori, anchetat şi trimis în închisorile regimului comunist, iar în final a fost alungat şi i s-a interzis să mai poarte veştmintele preoţeşti, pentru tot restul vieţii.

Un deceniu tulburător din viaţa părintelui Arsenie Boca a coincis cu perioada pe care acesta a petrecut-o la Mănăstirea Prislop. Preotul a ajuns în anul 1848 la mănăstirea din Ţara Haţegului, fiind strămutat de la mănăstirea Brâncoveanu din Făgăraş, şi a părăsit lăcaşul un deceniu mai târziu, când a fost nevoit să renunţe definitiv la preoţie.

În toamna târzie a anului 1948, la scurt timp după ce fusese eliberat din arest, pentru că ar fi dat ajutor unor fugari legionari, părintele Arsenie Boca a ajuns în Mănăstirea Prislop. Fusese adus de mitropolitul Nicolae Bălan. „La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Bălan a adus personal la Prislop pe ieromonahul Arsenie Boca. Mănăstirea era într-o stare jalnică, părăsită de ultimii trei vieţuitori uniţi - cu pereţii tuturor clădirilor plini de igrasie şi ameninţaţi cu dărâmarea, cu porţiuni mari din terenul aflat în preajma clădirilor duse de torentele pârâului Silvuţ, cu acoperişurile clădirilor mâncate de rugină, cu o gospodărie anexă foarte săracă şi neîngrijită”, relata Arhimandritul Teofil Părăian. Unul dintre motivele aducerii sale la Prislop ar fi fost acela de a-l izola într-un loc care nu reprezenta un interes ridicat, chiar dacă era disputat între ortodocşi şi greco-catolici. Potrivit arhimandritului, Arsenie Boca a devenit stareţ al mănăstirii şi a fost cel care a început restaurarea acesteia. Din 1950, a rămas doar duhovnic, pentru că Prislop a devenit aşezământ al maicilor.

Securitatea a cerut mutarea acestuia
În scurt timp, popularitatea părintelui între credincioşi a crescut continuu. Oamenii veneau din întreaga ţară la mănăstirea din Ţara Haţegului, iar autorităţile statului erau îngrijorate de fenomenul pelerinajelor. „Pentru a nu întreţine şi pe mai departe această atmosferă în rândurile populaţiei în acea regiune, propunem că Boca Arsenie să fie schimbat de la această mănăstire, de către Ministerul Cultelor, într-un post care nu are legătură cu populaţia. Întrucât este un mare impostor şi prin misticismul său loveşte direct în regim; suntem de părere să fie mutat la Mitropolia din Sibiu întrucât ar fi ţinut mereu în strictă supraveghere”, se arăta într-o cerere din 1949 adresată către Ministerul Cultelor, semnată de colonelul Gavril Birta. Solicitarea nu a fost aprobată, însă Securitatea a luat propriile măsuri. L-a pus sub supraveghere informativă pe preot, iar mai târziu, în primele zile ale anului 1951, Arsenie Boca a fost arestat.

„La ora 5 dimineaţa, părintele Arsenie Boca a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autorităţii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat în chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, fără nici o motivare”, se arăta într-o scrisoare din 26 ianuarie 1951, trimisă de părintele Dometie către Episcopia Ortodoxă Română a Aradului. Arsenie Boca a fost acuzat atunci că ar fi ajutat câţiva fugari legionari şi a fost închis până în primăvara anului 1952. „De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acasă, la Prislop: sănătos, mult folosit şi tot atâta de senin. Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreună cu obştea, v-o împărtăşim aşa cum e: cu recunoştinţă şi smerită metanie, pentru că faceţi parte, în toate privinţele, din motivele ei”, îi scria părintele Arsenie Boca, episcopului Andrei, în 3 aprilie 1952.

Informatorii din jurul mănăstirii
Securitatea şi-a inflitrat, între timp informatorii la Prislop. „Începând cu anul 1951, în jurul Manastirii Prislop avea sa se dezvolte o reţea informativă care urmarea cunoaşterea şi supravegherea activităţii religioase din acest asezământ. Astfel, avea să intre în funcţiune o întreagă reţea informativă, întreţinută de informatorii: „Valea fetelor“, „Inf. 15“, „Inf. GI“, „Inf. Prislop“ şi surse ocazionale”, susţine Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”, publicat de marturisitorii.ro.

Noua misiune a anchetatorilor a fost de a strânge probe pentru ca duhovnicul să fie din nou trimis în justiţie. Obştea de la Prislop şi-a luat măsuri de precauţie, cerându-le pelerinilor să nu mai viziteze aşezământul. „Informatorul „Prislop“ la 27 aprilie 1952 informa despre numărul redus al pelerinilor la mănăstire, fapt provocat de cererile repetate ale maicii Zamfira către credincioşi de a nu mai vizita mănăstirea şi de părintele Arsenie Boca, care refuza să mai stea de vorbă cu credincioşii şi chiar să mai slujească şi să spovedească, roluri indeplinite de părintele Dometie Manolache. La 5 mai acesta informa Securitatea cum în timpul unei vizite la Mănăstirea Prislop, maica stareţă era „foarte agitată“ de sosirea unor pelerini. Informatorul „Prislop“, la 9 iunie 1952, informa organele de Securitate că de Înălţarea Domnului la Prislop nu au fost decât 60 de persoane şi predica nu s-a ţinut, remarcând totodată interdicţia mănăstirii de a mai primi credincioşi în pelerinaj”, susţine Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”, publicat de marturisitorii.ro.

Arestat şi condamnat
În anul 1955, părintele Arsenie Boca a fost din nou arestat, sub pretextul unor presupuse legături cu membrii mişcării legionare. Preotul a fost pus sub acuzare pentru „omisiunea de denunţ“ a legionarului Nicolae Bordaşiu, căutat de autorităţi, iar ulterior a fost condamnat la şase luni de închisoare. Eliberat în aprilie 1956 din Penitenciarul Oradea, Arsenie Boca a semnat angajamentul de a nu vorbi nimănui despre ce a văzut în închisoare, în perioada detenţiei şi a anchetelor. Pentru o perioadă s-a întors la Prislop. A continuat să fie în atenţia Securităţii, care i-a deschis un nou dosar de urmărire informativă, autorităţile fiind îngrijorate că după întoarcerea acestuia la mănăstire, afluxul pelerinilor a crescut, iar călugărul devenise un personaj tot mai incomod pentru regim. „De fapt, chiar părintele Arsenie Boca susţinea aceasta în faţa patriarhului, la 1 martie 1967, potrivit unei note date de „Vasile“: „Spune el că i s-a făcut observaţie nu numai de ai noştri, prelaţi ortodocşi, şi chiar de la alţii mai mari: „Că la mine venea multă lume. Eu însă nu le făceam nimic, decât stăteam de vorbă cu ei, îi indrumam şi când plecau spuneau că au fost schimbaţi, şi atunci ei mă considerau făcător de minuni”, arăta Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”. În cele din urmă, în 1959, Arsenie Boca a fost nevoit să părăsească mănăstirea Prislop, alături de maica Zamfira, stareţa aşezământului monahal. Călugărului i s-a interzis să mai poarte veştmântul monahal, pentru tot restul vieţii şi să se se mai întoarcă la Prislop. A fost înmormântat la mănăstirea din Ţara Haţegului, iar mormântul său a devenit locul unor pelerinaje impresionante. Se spune că înainte de a muri, părintele Arsenie Boca a rostit cuvintele: “Va lua ţara foc de la Prislop”.


Vă recomandăm şi:

Arsenie Boca şi Mişcarea Legionară: „Le-am dat sfatul insistent să renunţe la pistol, la răzbunare şi la alte păcate”

Arsenie Boca a ajuns în închisorile regimului comunist în urma acuzaţiilor privind legăturile sale cu Mişcarea Legionară. A fost urmărit ani întregi de Securitate, iar anchetatorii săi au adunat numeroase mărturii privind sprijinul pe care călugărul l-ar fi acordat legionarilor. În ciuda presiunilor exercitate asupra lui, Arsenie Boca a negat întotdeauna apartenenţa la Mişcarea Legionară sau vreo altă implicare politică.

Secretul lui Arsenie Boca: femeia care a stat 40 de ani lângă el. Cutremurătoarea poveste a Zamfirei, tânăra pe care duhovnicul nu a lăsat-o să se omoare

Ucenica lui Arsenie Boca, maica Zamfira îşi are locul de veci la Mănăstirea Prislop, alături de mormântul părintelui. I-a fost alături timp de peste 40 de ani, din primele zile în care a ajuns la mănăstire şi până la moartea duhovnicului. Povestea ei de viaţă este cutremurătoare. Potrivit unor mărturii, a fost salvată de la moarte de părintele Arsenie Boca şi, la rândul ei, a fost ucenica şi “îngerul păzitor” al acestuia.

Fotografii unice de la înmormântarea părintelui Arsenie Boca au fost publicate în premieră după 25 de ani

Două fotografii rare care înfăţişează înmormântarea părintelui Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop (Hunedoara) au fost publicate în premieră, la 25 de ani de moartea duhovnicului.

Zece învăţături ale părintelui Arsenie Boca despre ispită: "Avem sămânţa ei în noi din cauza poftei trupeşti în care am fost zămisliţi"

Au trecut mai bine de 25 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca, iar între timp duhovnicul a devenit un adevărat fenomen al ortodoxiei. Pelerinaje impresionante au loc în fiecare sfârşit de săptămână la mănăstirea Prislop, unde se află locul său de veci, iar învăţăturile sale au ajuns la fel cunoscute ca personalitatea sa. Unele dintre ele au menirea să îi ajute pe oameni să nu cadă pradă ispitelor.

Zece profeţii ale părintelui Arsenie Boca: moartea Ceauşeştilor, vărsarea de sânge de la Revoluţie, cutremure şi năpaste

Arsenie Boca, duhovnicul intrat în rândul marilor personalităţi ale ortodoxiei româneşti, ar fi prevestit că preşedintele comunist Nicolae Ceauşescu va muri în ziua de Crăciun a anului 1989. Profeţiile părintelui sunt susţinute de foştii săi apropiaţi şi de cei care l-au cunoscut, iar li se adaugă alte prorociri despre sfârşitul comunismului, războaie şi viitorul României.

Părintele Arsenie Boca şi cele zece mari învăţături despre taina rugăciunii. Care era cea mai cunoscută rugăciune pe care o rostea dimineaţa Sfântul Ardealului

Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o moştenire spirituală impresionantă, iar vorbele sale despre credinţă, rugăciune şi milostenie sunt preţuite de milioane de români, dovadă fiind mulţimile de pelerini care vin să să se roage la mormântul său de la Mănăstirea Prislop. Cea mai cunoscută rugăciune a părintelui este cea pe care acesta obişnuia să o rostească dimineaţa.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările