Momentul în care otomanii au renunţat la turban. Obiectul vestimentar care l-a înlocuit a rezistat doar un secol

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Personaje cu turbane FOTO captură video dintr-un seria turcesc în vogă
Personaje cu turbane FOTO captură video dintr-un seria turcesc în vogă

Sfârşitul modei turbanului în Imperiul Otoman nu ţine de reformatorul Turciei, Mustafa Kemal Ataturk, ci de capriciile unui sultan excentric, care a fost apoi acuzat de simpatii faţă de „duşmanii” greci.

Considerat piesă vestimentară obligatorie în garderoba oricărui musulman, turbanul are de fapt o istorie mult mai veche. Potrivit istoricilor, există mărturii că turbanul (înţeles ca o fâşie din pânză cu care se înfăşura capul) era folosit încă de acum 3.000 de ani, fiind inventat deci cu mult înainte de apariţia Islamului.

Interesant este că inclusiv evreii purtau turban în trecut, cel mai ilustru purtător de astfel de acoperământ pentru cap fiind Moise Maimonide, unul dintre cei mai mari filosofi iudaici din Evul Mediu (a trăit în secolul al XII-lea). De asemenea, există relatările de acest fel legate de vechii greci, de perşi şi, evident, de vechii hinduşi.

Este de remarcat că deşi este considerat în continuare un simbol musulman, turbanul a pătruns, prin intermediu modei, în mai toate societăţile, fiind în prezent, cumva paradoxal, un accesoriu mai des întâlnit la femei decât la bărbaţi.

Un alt aspect interesant, asupra căruia ne vom apleca în articolul de faţă, este renunţarea la turban a otomanilor, cei care au fost consideraţi, mai bine de o jumătate de mileniu (cam de pe la 1360 şi până după Primul Război Mondial), cel mai important şi reprezentativ segment al lumii islamice.

De la turban la fes, via un sultan excentric

Chiar dacă multă lume ar fi tentată să creadă că renunţarea otomanilor la turban s-a petrecut în perioada în care Turcia se transforma într-un stat laic (în anul 1923, odată cu Mustafa Kemal Ataturk, primul peşedinte), de fapt momentul s-a  petrecut cu un secol mai devreme.

În anul 1826 armata otomană a trecut, pe neaşteptate, de la turban la fes, ca urmare a deciziei un sultan mai mult excentric decât războinic. „În anul 1826, Sultanul Mahmud al II-lea, în încercarea de a moderniza armata otomană, impune uniforme noi soldaţilor, inspirate după cele occidentale şi ca acoperământ pentru cap, fesul. El însuşi poartă pentru prima dată un fes, care era ce-i drept, ceva mai voluminos decât tichiuţile purtate de ceilalţi supuşi. De la armată, apoi la funcţionarii otomani, obligaţi să poarte fes împreună cu un fel de redingotă tunică, faimosul fes s-a răspândit la întrega populaţie bărăbătească musulmană din întreg imperiul”, afirmă profesorul şi scriitorul Nicolae C. Ariton.

Câteva decenii mai târziu, despre Mahmud s-a spus că ar fi fost un pic de trădor al Islamului, căci ordinul de a înlocui turbanul cu fesul ar fi fost o urmare a simpatiilor acestuia faţă de portul duşmanilor tradiţionali: grecii.

De altfel, în ciuda trecerii intempestive la noua modă, nu prea se ştie exact cine a inspirat forma şi dimensiunile fesului. Unele voci afirmă că este de inspiraţie grecească, existând mărturii în acest sens că un fel de bonete tronconice, cu şnur, erau purtate de greci încă de acum 2000 de ani. Turcii susţin că este de fapt vorba despre o piesă din ţinuta militară a soldaţilor otomani, un fel de mini cască de oţel, pe care ienicerii o purtau pe cap, sub zale, pentru a-i proteja împotriva loviturilor de sabie din această zonă a corpului.

„Analizat cu atenţie, fesul este o realizare destul de bizară pentru un european, în primul rând pare un fel de pălărie neterminată, pe care orice vânt mai puternic ţi-o putea smulge de pe cap şi care nici nu te apăra prea grozav de canicula verilor otomane, ploaie sau frig (ce-i drept, mai rare). Chiar otomanii au recunoscut, că de fapt fesul este un fel de pălărie fără boruri, pentru a nu-i incomoda pe credincioşi atunci când fac cele cinc rugăciuni zilnice, atingând pământul cu fruntea. O pălărie ar fi fost o adevărată piedică în cadrul acestui ritual”,  scrie profesorul Ariton.

Moartea fesului, în zorii republicii

Însă şi povestea fesului are un sfârşit. Ea se încheie în 1925, după ce ajunsese să fie un adevărat simbol al orientalismului, atunci când preşedintele-simbol al republicii, Mustafa Kemal Ataturk, interzice portul fesului (pe care îl considera un fel de pălărie grecească), în cadrul seriei de reforme care aveau să transfome Turcia într-un stat modern.


Vă mai recomandăm şi:

Musulmană în România: „Sunt femei care aleg pur şi simplu să poarte vălul islamic. Nu mai e nevoie de explicaţii“ 

Marea moschee de la Bucureşti, „turban peste pupăză“. Cât de oportun este proiectul turco-român girat de Iohannis şi de Erdoğan 

Gardianul sikh de la Palatul Buckingham face istorie purtând un turban în locul faimoasei pălării de urs

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite