Cum au furat politicienii penali expresii de puşcărie pentru a codifica discuţiile. Semnificaţia frazei „Ştii că e mai târzie primăvara asta?“
0
Limbajul codificat din lumea infractorilor a pătruns pe nebănuite şi în lumea politicii, după cum rezultă din rechizitoriile DNA şi DIICOT ale dosarelor de corupţie şi crimă organizată în care sunt implicaţi o serie de persoane publice. Jargonul de puşcărie şi de stradă a fost însă serios îmbunătăţit de către politicieni.
Oricât ar părea de ciudat, limbajul infractorilor a ajuns o adevărată disciplină de studiu. Pătruns în prima fază în beletristică (Eugen Barbu a excelat din acest punct de vedere, romanul său „Groapa” rămânând un punct de referinţă), argoul specific puşcăriilor şi bandelor de infractori a intrat, pe nebănuite, în limbajul cotidian.
Însă dacă omul de rând a preluat doar câteva expresii uzuale, lumea politicii a dus totul mult mai departe, căci interceptările din dosare penale instrumentate în ultimii ani de către DNA şi DIICOT arată că politicienii români care au ajuns în vizorul amintitelor instituţii folosesc în mod frecvent limbajul codificat specific interlopilor.
Judecător-infractor=medic-pacient
Un exemplu la îndemână este dosarul DNA (nr. 310/P/2009) care-i are ca protagonişti pe parlamentarul Cătălin Voicu, pe judecătorul Florin Costiniu şi pe omul de afaceri Costel Căşuneanu (supranumit „Regele asfaltului”).
În aparenţă, discuţia interceptată pare una nevinovată, în care nişte oameni sunt preocupaţi de starea de sănătate a cuiva. Dar iată stenograma discuţiei din 13 iulie 2009:
VOICU CĂTĂLIN: Să trăiţi, domnule Preşedinte !
CĂŞUNEANU COSTEL: Să trăiţi !
VOICU CĂTĂLIN: O seară plăcută. Vedeţi că vorbesc să înţelegeţi dumneavoastră, mă ocup cu domnul doctor de tratamentul acela şi ne auzim în zilele următoare, da?
CĂŞUNEANU COSTEL: Da? Vă mulţumesc din suflet.
VOICU CĂTĂLIN: Vă rog să contaţi pe mine.
Două zile mai târziu, pe 15 iulie 2009, cei doi cotinuă şarada:
VOICU CĂTĂLIN: Să trăiţi, domnule Preşedinte!
CĂŞUNEANU COSTEL: Cu deosebit respect, domnu' general!
VOICU CĂTĂLIN: Voiam să vă informez în legătură cu hârtiile acealea medicale trimise de domnul doctor al dumneavoastră şi transmise sub ştampila domniei sale. Pe data de 30 o să-l anunţe... băiatul...
CĂŞUNEANU COSTEL: Am înţeles.
VOICU CĂTĂLIN: o să-l anunţe băiatul că are primă întrevedere aci cu domnii ca să stabilească tratamentul, tot, tot, tot... chiar în cadru oficial, la spital, vor fi chemaţi, da? Pentru ... (neinteligibil) ... (vorbeşte în acelaşi timp cu Căşuneanu) ...
CĂŞUNEANU COSTEL: Am înţeles.
VOICU CĂTĂLIN: Şi restul e totul foarte bine. Am înţeles că diagnosticul e foarte bun şi nu-i rău deci n-a fost cancer nici într-un caz.
CĂŞUNEANU COSTEL: Am înţeles. E-n regulă.
„Implicarea complicelui (N.R.: judecătorul Florin Costiniu, numit „doctor”) a fost cunoscută în toate detaliile şi de inculpatul Căşuneanu Costel, prin intermediul inculpatului Cătălin Voicu, acesta din urmă convenind cu cumpărătorul de influenţă ca în discuţiile telefonice legate de intervenţiile făcute pe lângă membrii completului de judecată ce soluţionau dosarul nr. 3360/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să folosească un limbaj disimulat (ex.: doctor sau avocat în loc de judecători, spital în loc de instanţă, medicamente, împrumut în loc de foloase necuvenite, diagnostic sau reţetă în loc de soluţii, Direcţia Naţională de Sănătate în loc de DNA etc.)”, notează procurorii în rechizitoriu.
Corupţia, codificată ca la meteo
Un alt caz de notorietate est cel al lui Ioan Adrian Duicu, fostul şef al Consiliului Judeţean Mehedinţi, care a intervenit la un judecător, prin interpuşi pentru a obţine, în anul 2013, anularea unui Raport ANI prin care era declarat incopatibil şi risca să-şi piardă funcţia. Intermediar a fost Constantin Ponea, fratele judecătoarei Adina Georgeta Ponea-Calotă (şefa instanţei care instrumenta contestaţia).
Spre exemplu, într-o discuţie telefonică, Duicu i-a precizat lui Ponea ca „ştii că e mai târzie primăvara asta”, facând trimitere la amânarea pronunţării. La scurt timp, Duicu îl contactează iaraşi pe Ponea (care se afla în Finlanda) întrebându-l în mod ilogic despre vremea din România: „Săptămâna viitoare e vreme bună acia?”, Ponea il asigura ca da.
Ioan Adrian Duicu ieşind de la DNA. FOTO Adevărul
Chiar în data de 21 mai 2013, în ziua pronunţării, dar înainte să afle soluţia, Duicu îl sună iar pe Ponea (care se afla în Sankt Petersburg) şi îi spune tranşant „Nu ştiu nimic cu ce s-a întâmplat azi”, primind răspunsul „Totul e bine, Vremea e frumoasă. O să fie foarte frumoasă”.
Bineînţeles, „predicţiile meteorologice” s-au adeverit: în data de 21 martie 2013 Curtea de Apel Craiova a anulat Raportul ANI care îl declara incompatibil pe preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi.
Codul şpăgii la CFR
Evident, nu doar în lumea politică funcţionează argoul preluat din lumea infracţională. Un exemplu este cel legat de corupţie extinsă descoperită în cadrul Regionale CFR Braşov, acolo unde sute de persoane erau implicate într-un lung lanţ al dării şi luării de mită.
Anchetatorii au identificat folosirea unui limbaj comun de către persoanele cercetate, cu anumite elemente de argou.
Astfel, „Chiori” erau numiţi călătorii frauduloşi care nu deţineau documente de călătorie.„Colete” erau numiţi călătorii cărora personalul de tren le permitea călătoria frauduloasă. „A încărca trenul” se referea la activitatea infracţională de a permite călătoria frauduloasă a cât mai multor călători frauduloşi.
„A (nu) sta cu mortul (cu banii) pe tine” – a (nu) deţine asupra propriei persoane sumele de bani provenite de la călătorii frauduloşi existând riscul de fi descoperit. „Tren bun”", în limbajul angajaţilor CFR Călători, se referea la un tren care se deplasează, în mod constant, cu mulţi călători frauduloşi şi de la care se pot obţine în acest mod sume de bani considerabile.
De la Academia de Poliţie la Academia Infractorilor
Un grup de infractori din Neamţ, Iaşi şi Bacău s-a gândit, la un moment dat, că dacă tot există o Academie de Poliţie, de ce să nu existe şi o Academie a Infractorilor. Aşa că au fondat-o, liderul ei fiind un anume Adrian Botez, zis „Ţâţă”.
Ca la orice şcoală care se respectă, academia lui Ţâţă a introdus organigrame, regulamente, proceduri şi, desigur, norme linvistice.
„Pentru a asigura confidenţialitatea tuturor comunicaţiilor, membrii acesteia utilizau porecle anume în loc de numele real ori porecla cunoscută, femeile având nume de flori, (de exemplu «Garoafa», «Laleaua Neagră»), iar bărbaţii purtând una sau două porecle care să poată induce în eroare eventualii urmăritori (ex. Vasile Huţuleanu - zis Cap Alb, Cap bătrân, Moşneagul sau Maistrul, Adrian Botez Marin zis Ţâţă sau Frizerul, Savu Florin Mircea zis Ciccio sau Grasu) iar mijloacele folosite fiind denumite codat: «căruţe» = autoturisme, «sârme» = telefoane, «ceasuri» = busole, «baston» = 1 milion, 1 kg aur, 1 faptă, «bijuterii» = acarete, «baracă» = casă, etc”, se precizează în referatul procurorilor DIICOT.
Ştiţi cum s-a cântărit crocodilul la primărie?
Fără îndoială, cel mai colorat limbaj codificat este cel din lumea hoţilor de buzunare, care par să vorbească o cu totul altă limbă decât cea pe care o ştim cu toţii. Iată în continuare câteva expresii „traduse”, care că siguranţă vă vor uimi:
- „la primărie” = în buzunar;
- „la căldurică” = în buzunarul de la piept;
- „crocodil” = telefon mobil;
- „lămâi” = bani;
- „caraimane” = buzunare exterioare;
- „mănuşi” = poliţist;
- „tiflă”, „coajă”, „mufă” = portofel;
- „scobit” = portofel deja golit de bani;
- „fraier” = victimă;
- „cântărit” = deja furat;
- „a cânt” = a fura;
- „burduf”, „pleoască” = geantă;
- „ambasador” = complice;
- „centaur” = cetăţean străin.
Literatura şi limbajul codificat al infractorilor
În încheiere, doar pentru plăcerea lecturii, exemplificîm cu câteva fragmente din minunatul roman „Groapa” al lui Eugen Barbu, care surprinde câteva mostre care n-ar fi exclus să fie de găsit (ca idee) şi prin interceptările telefonice din dosarele politicienilor penali români.
„Parà-n coadă!”; „Parà-ndărăt!” , unde parà, parale: „bani”, iar coadă se referă aici la înşiruirea pieselor de joc.
„V-am curăţat, puişorilor…” : a curăţa – aici, cu sensul de „a lua toţi banii cuiva”.
„Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc şi eu!” : a se bunghi < a (se) bungheni 1. a se uita; a se fila.
„De zulit, ai mai zulit la viaţa ta? se amestecă şi Oacă, suflându-şi nasul.” , unde a zuli: „a fura”.
„O fi găinar d-ăia de ciordeşte corcoviţe şi le mănâncă fofeaza… aruncă în batjocură Sandu-Mână-mică şi-i scuipă între picioare. [… ] Nu-i băga în seamă, bijboc, fac pe şmecherii, au uitat când au venit în gaşcă. Nu ştiau nici să umble”. găinar – „hoţ de găini; hoţ de lucruri mărunte; potlogar”; a ciordi – „a fura, a şterpeli”; corcoviţă – „găină”; bijboc – bijoc „hoţ tânăr, neiniţiat”.
„Mişto cosor, să n-am spor! De unde l-ai pescuit? Oi fi neam de caramangiu şi-ai moştenit sculă bună…”:mişto (ţigănesc) – aici, 2. (ca adjectiv invariabil) „bun, frumos”; cosor – „cuţit scurt, cu vârful încovoiat”; a pescui – aici, 1. „a fura”; sculă, scule – 1. unealtă de spargere. 2. cuţit, şiş.
„Să nu fie de vânzare, că pe toţi vă tai cu mânuşiţa mea… Mi s-a urât cu pârnaia…”: vânzare – trădare, denunţare; a tăia – a înjunghia, a lovi cu cuţitul (des întâlnit printre termenii argotici şi intrat deja în uz; de aceea, nu se mai consideră argou); mânuşiţa – în limbajul infractorilor, întâlnim multe diminutive; pârnaia – des folosit (nu numai de grupurile de tâlhari) şi deja cunoscut de toată lumea: „închisoare”.
„Nicio grijă, Stăpâne – adăugă Gheorghe – e de-al nostru, uită-te la cazmaua lui, mână de şuţ, nici vorbă. Îl iau în garanţie, să-l învăţ, că-i tânăr şi-al dracului, pisică, nu altceva. Este, bă, guguştuc?”: cazma – „mână”; şuţ– „cuţitaş” ; guguştiuc – „1. hoţ fără experienţă”.
Se încarcă comentariile...
