FOTO Povestea bijuteriei care măsoară timpul în turnul fostului Palat de Justiţie din Focşani. Cum ar putea autorităţile să o pună în valoare

Orologiul din turnul Palatului de Justiţie de pe strada Cuza Vodă a rămas un simplu obiect de decor de mai bine de zece ani.

A rămas singurul ceas vechi dintre cele care în urmă cu un secol îndrumau focşănenii la ocupaţiile lor zilnice.

Cele de la Staţia CFR şi de pe peroane au dispărut o dată cu Gara, la fel şi cel de la Biserica Domnească, care a fost demolată după cutremurul din 1977, iar la Prefectura Veche  a mai rezistat  doar cadranul din exterior, deoarece mecanismul clasic a fost înlocuit cu unul electronic. 

Aşa că pentru nostalgici  superbul echipament din turnul fostului Palat de Justiţie  reprezintă o părticică din tabloul vechiului oraş dispărut, cel fără blocuri şi fără autovehicule, cu spaţiu verde din belşug şi multă linişte.

Acest minunat dispozitiv a fost confecţionat, după cum este inscripţionat şi pe marginea sa, în 1910, la un atelier din Bucureşti al meşterului Alex Nicolai Jovitz şi a fost achiziţionat de autorităţile judeţene pentru a fi instalat în somptuosul Palat de Justiţie cu ocazia inaugurării sale din anul 1912.

Mecanismul a costat o avere pentru acele timpuri, iar contragreutăţile care îl puneau în mişcare  coborau până la subsolul  clădirii atunci când erau întoarse la maxim.

În anul 2011, câţiva temerari, oameni pasionaţi de Focşaniul de altădată, au reuşit să pătrundă în interiorul turnului pentru a vedea ceasul.

''Înainte cu o săptămână de mutarea Tribunalului în alt sediu, am mers la preşedintele Palatului de Justiţie şi l-am rugat să mă lase să urc la ceas, pentru a-l mai întoarce odată. El trebuie întors la 4-5 zile pentru a funcţiona. Pentru că a fost zidită uşa care ducea la camera ceasului, am ajuns la el pe acoperiş. Ceasul se întoarce cu o manivelă şi funcţiona perfect şi în anul 2011, când au fost făcute fotografiile. Cei de la Tribunal nu-l mai întorceau pentru că le era cam peste mână să trimită săptămânal un om pe acoperis'', ne-a spus Petre Mincu, cel căruia îi aparţin şi fotografiile.

De-a lungul timpului ceasul a funcţionat cu intermitenţe  existând mai multe impedimente  în  buna lui activitate. Primul îl reprezintă faptul că pentru a ajunge la rotiţele sale, lucrătorul desemnat trebuia să facă un  pic de alpinism pe acoperişul clădirii, iar un al doilea motiv, ceva mai serios, ar fi fost acela că dispozitivul se defecta uneori  sau trebuia băgat în revizie şi era destul de greu şi de costisitor  să aduci meşteri tocmai de la Bucureşti, care şi aceştia, uşor-uşor au dispărut  o dată cu transformarea industriei ceasurilor  şi producerea la scara tot mai întinsă a celor electronice. Aşa că orologiul din turnul Palatului de Justiţie  a rămas un simplu obiect de decor de mai bine de zece ani.

Dar în  prezent,  cu noile proiecte europene, vechiul  Palat de Justiţie ar trebui să devină un Muzeu al Vinului şi mai mult ca sigur se vor găsi resurse şi pentru bătrânul instrument  de măsurare a  timpului.

Cu o condiţie însă: locul unde este amplasat trebuie făcut accesibil uşor şi vizitatorilor, pentru că aceasta va deveni în viitor misiunea acestui ceas special. Aceea de a le înfăţişa privitorilor o mică faţetă  a ceea  ce a  fost Focşaniul de odinioară, care cu plusurile şi minusurile sale, era un oraş aparte.