Focşani: Joacă la „păcănele” ca să plătească facturile
0
Focşănenii se înghesuie la jocuri de noroc în plină criză şi îşi dau uneori şi banii de pe pâine sperând la potul cel mare. Chiar dacă nu se mai joacă sume foarte mari, în cazionurile şi sălile de jocuri de noroc vin şi oameni cu mulţi bani, dar şi persoane care îşi trăiesc viaţa de pe azi pe mâine.
Bogdan Vasilache este un tânăr în vârstă de 26 de ani şi recunoaşte că este dependent de poker-ul electronic.
"Cea mai mare sumă pe care am câştigat-o la "păcănele" a fost de 80 de milioane de lei vechi.
Te întâlneşti odată în viaţă cu asemenea poturi. Mi-au prins bine banii pentru că, la începutul anului, am fost trimis în şomaj. Mai am ceva bani şi mai pot să-mi achit şi eu din datorii", ne-a spus jucătorul.
Bogdan povesteşte cum a devenit un împătimit al jocurilor de noroc. "Încă din şcoală mergeam la sălile de jocuri. Atunci era pe fise şi parcă mergea mai bine.
Părinţii îmi dădeau bani pentru eugenii, iar eu îi băgam la "păcănele". De puţine ori am rămas fără bani. Nu câştigam sume mari, dar nici nu eram falit. Acum este cu totul altceva. Am experienţă mai multă şi joc sume mai mari. Una peste alta pot spune că am scos profit în cei peste opt ani de când joc poker electronic", ne-a declarat Bogdan.
Oameni de vază ai oraşului joacă la cazinouri
Unii angajaţi ai sălilor de noroc din Focşani spun că au clienţi din toate păturile sociale. De la oameni cu foarte mulţi bani şi funcţii importante până la cei care îşi trăiesc viaţa la limita subzistenţei.
"Sunt clienţi fideli ai sălilor noastre. Ei spun că aici este singurul loc unde se pot bucura cu adevărat. Sunt şi oameni de vază ai oraşului care joacă.
Oameni de afaceri, ingineri, medici sau chiar avocaţi, dar vin şi persoane care trăiesc din câştigurile din cazionuri. Sume mai mici sau mai mari. Depinde de banii pe care îi bagă, dar şi de inspiraţia din ziua respectivă. Se joacă până dimineaţa în multe zile", ne-a dezvaluit un şef de sală de la un cazinou din Focşani.
"Jocurile de noroc sunt ca drogul"
La cei 45 de ani ai săi, Mihai Dumitru recunoaşte că nu poate sta o zi fără să intre într-o sală de jocuri electronice.
"Am salariu mic şi nu îmi pot permite poturi mari. Doar este criză. Cu zece lei pe zi îmi fac treaba. Mai pierd, mai câştig, dar nu pot sta o zi fără să nu pariez la poker.
Mai mult este pasiune decât dependenţă. Ştiu că e greu să dai lovitura cea mare cu asemenea aparate pentru că este făcut în aşa fel să nu piardă, dar mi-a intrat în sânge acest sport. E aproape ca un drog, ca fumatul", conchide Mihai Dumitru.
Se încarcă comentariile...
