Crime odioase în România interbelică. Fetiţa de doi ani ucisă în casa naşului şefului legionar Corneliu Zelea Codreanu

Arhivele reţin fapte odioase, care au făcut înconjurul României în perioada interbelică. De multe ori, criminalilor de acum 100 de ani le-au căzut victime copiii.

Poate cel mai revoltător act criminal, căreia i-a căzut victimă o fetiţă de doar doi ani şi cinci luni, s-a produs în luna mai a anului 1922, în casa din Focşani a doctorului Ion Macridescu, nimeni altul decât naşul liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu.

Aurica Borş, fetiţa servitoarei Măndiţa Borş, a murit în chinuri groaznice după ce a fost violată şi lovită cu bestialitate de vizitiul de etnie maghiară al medicului Macridescu. În faţa anchetatorilor, mama fetiţei a declarat următoarele:

„Pe la orele 6 seara a venit cu trăsura de la ţară Fazaoas Sandor, zis Alexandru, vizitiul domnului Macridescu, care era puţin beat şi în timp cât eu eram la poartă, la o distanţă de 50 de metri, a intrat în casă unde se afla copila mea Aurica. Ce o fi făcut, nu ştiu, dar după câtva timp, când eu am sosit în casă am dat peste numitul individ în camera de alături, lângă canalul de apă, aplecat la canal unde a dat drumul la apă şi spăla fetiţa mea care se găsea leşinată cu faţa în sus într-un lac de apă ce cursese de la canal jos pe podele. Am strigat la el şi m-am repezit de mi-am ridicat copila, aducând-o în bucătărie unde a fost pusă pe pat şi am încercat a o aduce în simţire. Aici am observat că era plină de sânge, lovită la cap, violată şi cu vânătăi pe picioare”, a declarat Măndiţa Borş poliţiştilor.

Criminalul a scăpat basma curată

Medicul Macridescu nu era acasă, iar copila s-a stins din viaţă câteva ore mai târziu, când deja vizitiul dăduse bir cu fugiţii.

Rezultatele expertizei medicale au arătat că micuţa fusese siluită de vizitiul beat, care nu a fost prins de poliţie. A urmat un proces care a durat aproape un an, pe data de 20 martie 1923 Fazacos Sandor fiind condamnat în contumacie la 10 ani de închisoare.

Criminalul a fost prins mulţi ani mai târziu şi judecat de un tribunal din Gyor –Ungaria care l-a achitat, întrucât acesta a negat că ar fi săvârşit fapta penală, ajutat de faptul că în acest caz nu au fost martori direcţi.

Căsăpiţi de hoţi de lemne

Alte două crime odioase au avut loc în Vrancea, dar cu aproape 30 de ani mai devreme decât destinul trist al fetiţei din Focşani. Un tânăr provenit dintr-o familie bogată şi-a programat o vânătoare de urşi în munţii Vrancei.

Tânărul a plecat de acasă, din Ţifeşti şi a ajuns până în satul Lepşa cu o caleaşcă, iar acolo a tocmit o călăuză şi cu cei doi câini de vânătoare pe care îi avea au plecat să cutreiere munţii, după urşi, prin pădurile Obştii Tulnici, aproape de graniţa cu Austro-Ungaria.

În timp ce stăteau la pândă, tânărul  şi călăuza sa au surprins în pădure patru persoane, care vorbeau ungureşte şi care înghesuiau în căruţele lor mai mulţi buşteni tăiaţi ilegal din codru. Neinspirat, el s-a arătat hoţilor şi le-a spus că vor fi pedepsiţi pentru furtul din avutul obştenilor. Aceştia au tăbărât pe cei doi drumeţi şi i-au măcelărit cu topoarele, ucigându-i. Cadavrele le-au ascuns în vegetaţia bogată din zonă. Ucigaşii erau din comuna Ojdula, din judeţul Covasna.

După câteva zile fără nici un semn de la copilul lor, familia tânărului s-a îngrijorat de lipsa nejustificată a acestuia, mai ales că cei doi câini care-l însoţeau la vânătoare s-au întors singuri acasă. Cadavrele au fost descoperite după câteva zile de căutări, dar toţi cei patru bărbaţi implicaţi în crimă au fugit de autorităţi, fiind  prinşi într-un oraş din Ungaria.

Din arest, făptaşii au explicat cu lux de amănunte cum au comis crima, au pomenit că asupra tânărului au găsit 25 de lei pe care i-au împărţit, câteva mărunţişuri necesare la vânătoare, precum o tolbă, un corn  şi o puşcă pe care a luat-o unul dintre ei. În documentele de arhive nu sunt informaţii despre pedeapsa pe care au primit-o făptaşii.