Cine a fost comandantul care a condus campania aeriană pe frontul de la Mărăşeşti din Primul Război Mondial. „Au doborât 11 avioane inamice“

Cine a fost comandantul care a condus campania aeriană pe frontul de la Mărăşeşti din Primul Război Mondial. „Au doborât 11 avioane inamice“

Brevetul de aviator al lui Andrei Popovici FOTO: Muzeul Naţional de Istorie al României

Pentru activitatea sa a fost distins cu numeroase ordine şi decoraţii, printre care de două ori “"Mihai Viteazul"” şi "Legiunea de Onoare a Franţei".

Ştiri pe aceeaşi temă

Generalul aviator Andrei Popovici a fost comandantul aviaţiei militare, în Primul Război Mondial, pe frontul de la Mărăşeşti, şi a gestionat extrem de bine situaţia grea în care se afla armata română.

Aviatorul s-a născut pe 14 august 1883, în comuna Goleşti, judeţul Vrancea, într-un vagon de tren de marfă, conform informaţiilor adunate de istorici. Era unul dintre cei şase copii ai lui Ion şi Olga Popovici.

Încă de mic a fost atras de cariera militară. A candidat la Şcoala Fiilor de Militari de la Iaşi şi datorită voinţei extraordinare, dar şi contribuţiei unor dascăli de excepţie, printre care istoricul A.D.Xenopol, ori criticul Garabet Ibrăileanu, elevul Andrei Popovi avea să se remarce prin rezultate de excepţie. Acest lucru i-a permis să fie admis de drept la şcoala militară în anul 1902, viitorul aviator optând, aşa cum era de aşteptat, pentru o şcoală de elită, Şcoala de Infanterie şi Cavalerie de la Bucureşti.

“S-a adaptat foarte bine la rigorile vieţii de cavalerist, absolvind această instituţie de învăţământ la 1 iulie 1904, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 2 Roşiori din Bîrlad. În foaia calificativă la absolvirea şcolii miliare, comandantul instituţiei de învăţământ, colonelul Cotescu, nota la 26 iunie 1904: <<Prea bun elev. Întruneşte toate calităţile pentru a deveni un excelent ofiţer>>”, spune comandorul (rez) dr. Jănel Tănase.

A fost printre primii piloţi brevetaţi ai României, după ce a fost trimis pentru specializare şi instruire în şcolile militare de aviaţie de renume din Occident, unde avea  să-şi desăvârşească pregătirea de zbor.

Reîntors în ţară a arătat că este un ofiţer care are toate calităţile unui bun aviator, a trecut toate probele specifice, obţinând brevetul de pilot cu nr. 11 în anul 1913.

Totuşi, sfârşitul anului 1915 găsea aviaţia militară reorganizată, cu o structură autonomă. Corpul Român de Aviaţie avea în dotare primele avioane cumpărate din Franţa, bilanţul şcolilor de pilotaj înregistrând 37 de piloţi şi 25 de observatori aerieni de artilerie brevetaţi.

“Căpitanul Andrei Popovici a luat comanda Escadronului I de Ştafetă, ulterior a Escadronului II Teleorman din organica Regimentului 4 Călăraşi. În aceste condiţii, va participa la acţiunile militare la intrarea României în Primul Război Mondial la comanda unui escadron din Regimentul 4 Călăraşi Sosirea în ţară a misiunii militare franceze, comandată de generalul Berthelot şi ulterior a unei misiuni aeronautice comandată de colonelul Malherbre, în luna decembrie 1916, formată din 35 de ofiţeri, 11 adjutanţi, 38 de segenţi, 28 caporali şi 165 soldaţi  a condus la reorganizarea completă a Aeronauticii române", potrivit comandorului Tănase.

Metodele franceze au fost predate în şcoli de observatori, antenă, comandament şi aplicate la unităţi.
Reuşita operaţiunii de reorganizare a fost verificată în timpul luptelor din vara anului 1917.

Calităţile excepţionale ale comandantului de grup angajat în campania aeriană din vara de foc a anului 1917 au fost reliefate foarte bine de şeful statului major al Armatei I, colonelul Samsonovici şi întărite de comandantul Armatei I Române, generalul Eremia Grigorescu: “Sănătos şi foarte rezistent, inteligent, întreprinzător, dotat cu un deosebit spirit de organizare, posedă frumoase aptitudini militare. A comandat de la 25 iunie 1917 – 15 mai 1918, cu deosebită pricepere Grupul 2 Aeronautic de sub ordinile Armatei I. Ofiţer energic, s-a achitat în mod elogios în acest serviciu, aducând rezultate cu adevărat reale pe timpul operaţiunilor din 1917, astfel: În iulie 1917 în timpul pregătirii ofensivei de la Nămoloasa, a mutat în 5 zile Grupul cu 7 escadrile la Călmăţui şi Ciora – cu toată lipsa mijloacelor de transport -. În timpul operaţiunilor din iulie 1917, a deservit cu unităţile sale nevoile atăt ale Armatei I, cât şi ale Corpurilor 47 şi 8 Ruse. A luat parte, într-o largă măsură, cu grupul său, la bătălia de la Mărăşeşti, făcând recunoaşteri preţioase la timp, care au folosit ca orientare în cursul operaţiunilor. În tot timpul a păstrat legătura cu Comandamentul Armatei. Pentru modul elogios cum s-a condus s-a dat pe Armată ordinul de mulţumire nr. 96. În perioada iulie 1917 – decembrie 1917, unităţile din grupul său au doborât 11 avioane inamice şi au aruncat în sectoarele din spatele inamicului aproape 10.000 kgrame explozibile, în plus au executat peste 65 recunoaşteri de Armată şi 6 misiuni speciale. La Grupul său au funcţionat şcolile de antenă şi cursurile pentru ofiţeri superiori şi de stat major de la Armata I, unde a ţinut personal conferinţe. În rezumat Maiorul Popovici (avansat la 1 aprilie 1917) este un ofiţer eminent din toate punctele de vedere, face cinste corpului de aviaţie, şi merită să înainteze în mod excepţional la gradul de Lt. Colonel”, îl caracteriza Grigorescu.

Pentru meritele sale deosebite pe timpul campaniei a fost decorat cu următoarele ordine naţionale şi străine:“Steaua României cu spade în gradul de Cavaler”; “Coroana României cu spade în gradul de Ofiţer”; “Legiunea de onoare în gradul de Cavaler”; “Sf. Ana cls. III-a cu spade şi fundă”; “Sf. Stanislas cls. II-a cu spade”; “Crucea Regina Maria cls. II-a”

După război, Andrei Popovici s-a preocupat pentru selecţionarea celor mai buni piloţi care să preia nobila misiune de instructori de zbor şi s-a îngrijit de dotarea şcolii cu tehnica de aviaţie necesară declanşării procesului de învăţământ. Aceasta dispunea de o flotă importantă de avioane pentru acele vremuri

După o activitate laborioasă, la 1 aprilie 1920, în apropierea vârstei de 37 ani, Andrei Popovici a fost înaintat la gradul de locotenent colonel şi promovat în funcţia de director al Direcţiunii Aeronauticii din Ministerul de Război.

După plecarea din armată, avansat în rezervă la gradul de colonel, dar nu a încetat să slujească arma pe care a iubito atât de mult, îndeplinind funcţii de mare răspundere în cadrul Aeronauticii şi a desfăşurat o prodigioasă activitate pentru propaganda armei.

Ulterior, a fost avansat la gradul de general, fiind artizanul aducerii în ţară a cumnatului său, savantul Henri Coandă, Andrei fiind căsătorit cu sora academicianului. S-a stins din viaţă la vârsta de 84 de ani, la 13 august 1967.
 

citeste totul despre: