Victor Martin, jurnalistul care scrie proză SF
0
Scriitorul originar din judeţul Gorj a condus mai multe publicaţii din Craiova şi a publicat 18 volume de science-fiction şi poezii.
Deşi s-a născut în orăşelul Târgu-Cărbuneşti, Victor Martin şi-a finalizat studiile liceale la Colegiul Naţional Carol I din Craiova. Nu şi-a dorit să fie devină inginer în ciuda faptului că a absolvit Institutul Agronomic din Cluj-Napoca. Visul său era să devină chirurg, însă, după cum spune, nu a avut pilele şi nici banii necesari pentru a intra la Medicină. „Când cei de la ministerul învăţământului comunist l-au auzit pe tatăl meu că vreau să studiez medicina la Belgrad, cu plată, au căzut pe spate de râs“, îşi aminteşte autorul.
Despre actul de a scrie spune că este o predestinare şi că nu a ales această profesie în urma unei decizii de moment. „Cred că scrisul e ceva inefabil, ceva ce vine din interior. Nu-mi dau seama când a apărut atracţia spre scris; cred că e ceva dintotdeauna. Şi eu mă mir că am evoluat în acest fel şi nu în altul; actul scrisului nu poate fi programat“, explică Victor Martin. Primele texte le-a publicat în revistele studenţeşti din Craiova pe vremea când era încă era în liceu. După intrarea la facultate a colaborat cu diverse reviste renumite din ţară precum Scrisul Românesc, Junimea sau Albatros. Activitatea ziaristică a început-o în 1978 ca redactor la revista studenţească „Mesaj“ din Craiova şi colaborator la revista „Ramuri“. Apoi, au urmat alte posturi de redactor la publicaţii din Cluj-Napoca şi Craiova, în 1992 devenind redactor-şef la săptămânalul „Jurnalul de Craiova“.
Prima carte, în 1995
De-a lungul carierei a ocupat posturi de conducere la publicaţii din Craiova precum „Agenda Olteniei“, „Opinia“, „Jurnalul de Dolj“, în 2009 având funcţia de redactor la revista „Autograf“. Acestor funcţii li se adaugă zecile de colaborări cu reviste din ţară dar şi străinătate. „Atâta timp cât oricine se poate face ziarist şi nu există un statut clar al ziaristului, nu consider că ziaristica e o meserie. Facultăţile de ziaristică de după 1989 nu pot impune statutul de ziarist; au «profesori» ce strălucesc de amatorism. Facultăţile de dinainte de 1989 aveau profesori profesionişti, dar mai mult de ziaristică privită ca socialism ştiinţific“, este de părere Victor.
S-a apucat să scrie cărţi cu gândul că va intra în Uniunea Sciitorilor, însă azi, după 18 volume personale publicate spune că nu mai are niciun chef să intre „într-o uniune plină de textieri de muzică uşoară“. Prima carte, intitulată „Aforisme“, a publicat-o în 1995, însă genul său preferat rămâne science-fiction-ul. „Nu cred că SF-ul poate fi plin de sarcasm. Caragiale a creat o lume. Noi suntem acea lume. Eu vreau să construiesc o alta, una science fiction. Fiecare scriitor de SF vrea să construiască o lume credibilă. Cu toate că lumea virtuală a lui Caragiale a anticipat lumea noastră, ea nu are nimic science fiction“, spune acesta.
Întrebări şi răspunsuri
De ce science fiction?
Totul e întâmplare. La o bere, în prezenţa mea, doi prieteni discutau despre science fiction. Curios, am citit tot ce mi-a căzut în mână din science fiction. Debutul a venit firesc, nu l-am forţat, apoi am început să iubesc acest gen literar.
Aţi vrea să ecranizaţi cărţile SF?
Da, de exemplu, romanul „Partidul de export“, l-aş face un serial cu echipa de la „Farescape“. Aş vrea să pictez, să-mi prezint singur scenele sau peisajele imaginate, dar e prea târziu să mai fac şi asta. A încercat Marin Sorescu şi a ieşit un fâs.
Ce îi place
Victor mărturiseşte că iubeşte să scrie aforisme. „Ca să scrii aforisme îţi trebuie un pic de talent, un pic de cultură, un pic de originalitate, un pic de umor, un pic de atenţie, un pic de gândire paradoxală“, explică acesta.
Ce nu îi place
Deşi locuieşte în Craiova, sciitorul mărturiseşte că oraşul nu e pe placul lui. „Nu agreez oraşul Craiova din cauză că se scuipă pe jos, se dă muzica tare, se înjură, se mătură în timp ce bate vântul. În general nu suport mârlănia“, afirmă bărbatul.
Se încarcă comentariile...
