Voluntarul care a salvat vieţi din iadul dependenţelor a murit într-un accident. „Azi mă simt victorios“, mărturisea el acum doi ani
0Cătălin Iordănescu, omul care a înfiinţat Asociaţia Alcoolicii Anonimi din Constanţa şi Centrul pentru Tratarea Dependenţelor „Victorem“, a murit într-un accident rutier produs sâmbătă, pe şoseaua ce taie pădurea de la Valu lui Traian. În câteva zile îşi serba ziua de naştere.
Cătălin Iordănescu împlinea la 26 august vârsta de 53 ani, fiind un exemplu de recuperare din iadul alcoolismului. Voinţa sa extraordinară a făcut nu doar ca el să îşi ţină în frâu adicţia, ci să îşi dedice timpul liber salvării altor oameni care trăiesc în chin din cauza excesului de alcool, jocurilor de noroc sau drogurilor.
El a studiat enorm pentru a putea să ofere consiliere şi facilitatea de terapie nu doar persoanelor direct afectate de dependenţă, ci şi familiilor acestora. Pentru asta urmase facultatea de Psihologie şi participa permanent la cursuri de formare ca psihoterapeut. Chiar sâmbătă, după-amiaza, Cătălin Iordănescu era aşteptat la un astfel de curs.
Abstinent de 7 ani de la alcool, Iordănescu era fondator al Asociaţiei 3R2A (Recuperare-Reabilitare-Reintegrare-Alcool-Adicţii) cu care începuse să desfăşoare activităţi voluntare de consiliere şi recuperare a celor afectaţi de dependenţe în cele două structuri - Asociaţia Alcoolicii Anonimi Constanţa şi Centrul pentru Tratarea Dependenţelor Victorem Constanţa. Datorită lui, mulţi îşi găsiseră alinarea.
Cătălin iordănescu făcea mentorat şi era „sponsor“ (cum se numeşte cel care te ghidează şi te susţine necondiţionat în procesul de recuperare) pentru cei care aveau nevoie de ajutor.
Accidentul de la Valu lui Traian, în care a murit Cătălin Iordănescu, s-a produs din cauza manevrei de viraj la stânga peste dubla linie continuă, pe care Poliţia spune că a efectuat-o. El se îndrepta spre Constanţa şi a tăiat marcajul vrând să vireze în dreptul popasului. Iordănescu locuia în Valu lui Traian, iar sâmbătă dimineaţa avea planuri de petrecut o zi de relaxare, la plajă.
Maşina acestuia a fost lovită de un autoturism care circula în aceeaşi direcţie. Locul este deja cunoscut ca fiind periculos pentru trafic, deoarece mulţi şoferi nu respectă regulile de circulaţie pentru a ajuns în acest popas
„Sâmbătă, 10 august, în jurul orei 15:00, un bărbat de 53 de ani a condus un autoturism pe DN3, dinspre localitatea Valu lui Traian către Constanţa şi ajungând la km. 250+65m, a efectuat viraj la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu şi a fost lovit de un autoturism, condus în aceeaşi direcţie, în banda nr. 2, de un bărbat de 20 de ani. A rezultat vătămarea corporală a celor doi conducători auto implicaţi“, transmite Poliţia.
Serviciul de Ambulanţă Constanţa anunţase că bărbatul rănit în accident suferise traumatisme de coloană vertebrală şi abdominal, dar era conştient, palid şi transpirat.
În scurt timp, însă, Cătălin Iordănescu a decedat la Spitalul de Urgenţă Constanţa.
Finele lui iulie 2019. Ultima sesiune cu Cătălin Iordănescu Sursa Facebook Victorem
Povestea dependenţei lui Cătălin
Când s-a hotărât să spună „stop“, Cătălin era pe marginea prăpastiei. Trecuse deja printr-un divorţ, actuala soţie îi dăduse un ultimatum, în relaţiile profesionale el se eschiva prin scuze puerile, tot timpul liber şi-l petrecea în crâşme şi se simţea teribil de vinovat. Uneori începea să bea de la 7 dimineaţa, alteori căuta să termine treaba cât mai repede ca să se poată duce la cârciumă, să stea acolo până noaptea. Când Poliţia l-a prins beat la volan, atât de beat încât nu ştie cum de a supravieţuit, şi-a dat seama că sfârşitul e aproape.
„Primul gând de a doua zi, când m-am trezit şi aveam deja dosar penal, a fost să-mi caut un avocat. Apoi am luat decizia: ori eu, ori alcoolul - cine să aibă controlul asupra vieţii mele. M-am dus la un duhovnic, care mi-a oferit un ajutor nepreţuit“, spune Cătălin, inginer de profesie.
Cătălin Iordănescu (în stânga), la deschiderea Centrului Victorem Foto Sînziana Ionescu
Pe lângă îndrumarea sufletească, părintele Andrei Ciornea de la Biserica Sfântul Ilie, din cartierul Viile Noi, i-a dat un spaţiu, în trapeza de la clopotniţă, unde să pună bazele unei asociaţii de ajutorare a alcoolicilor. În câteva zile, telefonul lui Cătălin a sunat: cineva îi cerea sprijinul. „Singur nu poţi face faţă acestei boli. Trebuie să fii înconjurat cu iubire, în primul rând. Aşa îţi refaci legătura cu sinele, cu divinitatea, cu cei din jur“, spune Cătălin.
Numărul celor care solicitau suport era din ce în ce mai mare, iar astăzi 12 dintre cei peste 30 alcoolici rezistă fără strop de alcool. „Am o viaţă atât de plină şi de frumoasă acum, nu vreau să o stric cu nimic din cauza unui pahar de alcool. După ce am serbat 4 ani de abstinenţă, am început să lucrez la planul centrului pentru tratarea adicţiilor. Îmi face bine să ajut, mă simt împlinit“, arată Cătălin.
De aceea a şi pus numele centrului „Victorem“ - adică „victorie“ în latină. „Azi mă simt victorios. M-am mai simţit victorios când Fane, cel pe care îl aveam în grijă, a împlinit 3 luni de abstinenţă. Mi-a mărturisit atunci că soţia sa l-a cuprins în braţe spunându-i fericită: <Azi m-am îndrăgostit a doua oară de tine>. Am şi acum emoţii când mi-amintesc...“, povesteşte Cătălin.
Ce rişti pentru dependenţă
Echilibrul e fragil dacă dependentul nu are puterea de a rezista tentaţiei de a încerca „doar un pic“ să mai guste din plăcerea care-i face atâta rău. După ani de abstinenţă, este de ajuns să bei un pahar ca să ţi se redeschidă apetitul pentru tot mai mult, niciodată de ajuns. Finalul este unul singur: moartea, sigură, grăbită, după o agonie care a durat o viaţă.
Cei de la „Victorem“ dau exemplul unui caz întâlnit în programul pe care asociaţia îl derulează la Penitenciarul Poarta Albă, unde un bărbat încarcerat şi-a pierdut cariera şi libertatea pentru băutură. El a fost prins de Poliţie conducând beat, a primit închisoare cu suspendare, a recidivat şi a primit condamnare cu executare. Cu două luni înainte de liberare, a cerut învoire de Paşti, să meargă acasă. „Când a revenit din permisie, i-au pus fiola: avea 0,01 alcoolemie. Pusese gura pe alcool, acasă. Nu puteai spune că era beat, dar acel mic procent a atârnat atât de greu, încât el a mai primit 6 luni de pedeapsă pentru că n-a fost în stare să se abţină. Cât de pierdut să fii în faţa drogului ca să îţi rişti, conştient, libertatea, de dragul unei băuturi!?“, se revoltă Cătălin.
Drogul nu este o plăcere interzisă
Pentru dependenţi, Centrul Victorem va aplica programul Minnesota, care are cel mai bun procent, de peste 86%, de vindecare. Specialiştii te ghidează, pun diagnosticul cauzei, îndepărtează efectele şi te ajută la reintegrarea în propria-ţi viaţă în primul rând. Grupul de suport este cel mai important, la fel şi atitudinea familiei. Unele familii respectă programul de recuperare, altele strică tot ce-au realizat susţinătorii cu greu. Nu-l mai lasă pe dependent să vină la întâlniri, îl îndeamnă să mai guste ceva „că n-o fi foc“, îi spun să nu mai piardă timpul că s-a vindecat.
„La o nuntă, eu m-am putut distra bând apă şi cafea, jucând, dansând, indiferent de ce se afla pe masă şi ce beau ceilalţi. Un prieten dependent ca mine, care doar a tăiat alcoolul din meniul său şi nu se gândeşte că acesta este nociv, ci doar interzis, a tânjit toată noaptea să bea ceva“, relatează Cătălin.
Uneori durerile sunt reale, alteori problemele sunt inventate sau capătă proporţii dezastruoase din cauza unui psihic slăbit, a unui teren vulnerabil. Refugiul este alcoolul, drogul preferat al românilor, cum spune psihologul Ionuţ Bolboaşă, cadru universitar, cel care a pus la dispoziţie spaţiul de pe strada George Enescu pentru funcţionarea centrului.
„Vom face terapie cu aparţinătorii, pentru că familia este factorul de sprijin, iar familia dependentului este profund afectată de boala lui. Încă 6-7 persoane suferă, pe lângă dependent, din cauza adicţiei lui“, explică psihologul. Asociaţia 3R2A va derula şi în şcoli un program de prevenţie pentru ca elevii şi părinţii să depisteze simptomele unei dependenţe, care le poate curma viitorul.
Cătălin Iordănescu, în centru, alături de echipa sa Foto Sînziana Ionescu
Confesiunea
„Numele meu este Cătălin şi sunt alcoolic. Am început să consum alcool pe la 20 de ani, când îmi aduc aminte că beam mai mult şi mă îmbătam mai des decât colegii mei de facultate.
Facultatea s-a terminat, şi eu am continuat să beau, din ce în ce mai mult, băuturi din ce în ce mai tari, timp de încă vreo 26 de ani… Şi am tot băut, până pe la 46 de ani, când am reuşit, cu ajutorul psihoterapiei, să mă opresc din băut. Acum uitându-mă la cifre, văd că de fapt am fost mai mult beat decât treaz…
În aceşti 26 de ani, boala a devenit din ce în ce mai gravă. Alcoolismul este de fapt o boală! Boală de care eu nu eram conştient… Apoi m-am hotărât să mă opresc... apoi am cerut ajutorul… şi l-am găsit!
Apoi am cunoscut Programul de recuperare în 12 Paşi. Programul m-a ajutat să îmi fac un alt mod de viaţă. Mai curat şi mai cinstit, unde nu am mai fost tentat să beau pentru a-mi alina durerile. Nu a fost simplu, dar a meritat.
Acum, că am aflat că se poate, vreau să împărtăşesc din experienţa mea, să îi ajut pe alţii să intre în recuperare, să se ştie că asta e o boală, că dependentul se poate recupera, reabilita, că familia poate avea o viaţă normală, dincolo de toate dependenţele.
Ştii? Dacă cineva se îmbolnăveşte de cancer, toată lumea îl compătimeşte, îl înconjoară cu iubire. Dacă se îmbolnăveşte de alcoolism în schimb, toată lumea îl blamează, îl izolează şi îl tratează cu orice altceva, numai cu iubire nu!“
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
