VIDEO Amintiri cu Toma Caragiu, marele dispărut de la cutremurul din 4 martie '77
0
Se împlinesc 43 ani de la cutremurul din 4 martie 1977, care a răpit României 1.600 suflete. O pierdere resimţită de toţi românii a fost dispariţia marelui actor Toma Caragiu, pe care, printr-o înlănţuire stranie de împrejurări, soarta l-a trimis exact în locul unde nu trebuia să se afle.
Toma Caragiu avea doar 51 ani când a murit sub dărâmăturile blocului Continental din Bucureşti, unde locuia. Era în vârful puterii de creaţie, fiind cel mai popular actor român de la acel moment.
Dar mijlocul vieţii sale, pe când tânărul Toma debuta în cariera actoricească, l-a trăit la Constanţa, unde a făcut parte din echipa Teatrului de Stat. A jucat aici două stagiuni (1951-1952, 1952-1953) şi tot aici s-a însurat cu actriţa Maria Bondar, cu care a fost căsătorit 10 ani. Mărturiile celor care l-au cunoscut atunci sunt acum balsam pentru dorul de Toma.
Toma constănţeanul
Născut la Hrupişti, în Macedonia Greciei, la 21 august 1925, Toma Caragiu a ajuns la Constanţa la 1 aprilie 1951, la vârsta de 25 ani şi 6 luni. Tocmai absolvise în prima promoţie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti. I se promisese loc la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde era director scriitorul Zaharia Stancu, ce era secondat de constănţeanul Chiril Economu, care avusese grija lui Toma şi în timpul armatei.
Dar momentan schema de la Naţional era completă, astfel că atunci când Pache Focşăneanu a vrut să formeze echipa de la Constanţa, Toma a fost recomandat de Economu. Aşa a ajuns la teatrul de la malul mării, care pregătea spectacolul de debut – „O scrisoare pierdută“ de I.L.Caragiale, în care a jucat şi el, la premiera din 2 mai 1951 fiind remarcat de public şi de cronicari deopotrivă.
Colegul de cameră al lui Toma a fost actorul Costel Rădulescu, care avea să devină decanul de vârstă al teatrului. Cei doi locuiau într-o camera dintr-o casă cochetă, Vila Păpuşica, de pe strada Aristide Karatzali - unde se afla pe atunci şi sediul teatrului, la sala Elpis. Ca să facă rost de nişte mobilier, Toma şi Costel îşi cedează cartelele de îmbrăcăminte pentru un pat, o masă şi un reşou. Hainele stăteau atârnate în cuie battue în pereţi. Dar tinerii actori erau fericiţi şi mândri. Pe uşă pun un carton pe care scria: „DOI ARTIŞTI“.
Constanţa, 1952. Toma Caragiu alături de Maria Bondar, la premiera piesei „Ziua cea mare“ de la Teatrul de Stat Sursa arhiva Sever Cărpinişan / Colecţie Aurelia Lăpuşan
În vara lui 1977, la câteva luni de la moartea lui Toma, Costel Rădulescu rememora: „Cu Tomiţă am jucat în mai multe piese. Îmi amintesc că eram odată în scenă cu Zoe Caraman. Vine menajera şi spune: <Stăpâne, vă caută cineva>. <Să intre>, zic. Aud în culise: <Toma, Toma!>… Aştept. Iese şi Zoe. Singur în scenă, ce să fac? Vorbesc singur, fumez, iar vorbesc. Apare într-un târziu şi Toma, val-vârtej, cu ochii roşii. Adormise sub scară!...“, a povestit actorul într-un interviu din ziarul „Litoral“, consemnare cuprinsă în cartea „Presă şi teatru în Dobrogea“ de Aurelia Lăpuşan (Editura Mondograf Constanţa, 2000).
Actoria şi Maria
Toma Caragiu a jucat, în total, în 9 piese la Constanţa – majoritatea spectacole de propagandă specifică vremii, în care era preamărit regimul comunist: „Vocea Americii“, „Ziua cea mare“, „Casa cu storurile trase“, „Oameni de azi“, „Lupii“, „Ruptura“, „Într-o noapte de vară“ etc. În anul 1952 a fost ales secretar de partid al teatrului, el fiind membru PCR din 1946.
1951. Toma Caragiu, tânăr actor la Constanţa Sursa Facebook Toma Caragiu
Pentru rolul dintr-o piesă educativă petrece o săptămână la ţară, lângă Constanţa, pentru a intra în pielea personajului. „Prima încercare serioasă la care am fost supus şi pe care aş numi-o prima etapă în evoluţia mea, a fost întâlnirea cu piesa Mariei Banuş <Ziua cea mare>. Jucam rolul unui tânăr muncitor cinstit. El m-a obligat să-mi revizuiesc sursele de inspiraţie, în primul rând în sensul unei cunoaşteri mai profunde a realităţii. M-am deplasat într-o comună din apropierea oraşului în care jucam şi am rămas acolo 7 zile. Poate isc un surâs cu această mărturisire, era o documentare sumară, dar pentru mine a avut o anume însemnătate , nu numai ca fapt. Era prima tentativă a tânărului actor, cel care eram atunci, de a lua contact cu realitate, de a o cunoaşte şi, prin mijlocirea ei, de a transpune în scenă adevăruri“, povestea Toma Caragiu într-un material preluat în „Carte despre Toma Caragiu“, volum realizat de editorii de la Meridiane (1985).
Toma şi Costel se mută într-o cameră mult mai bună, pe strada Tomis nr. 6. Se mai petrece o schimbare: Toma se îndrăgosteşte de Maria Bondar, colegă de teatru, şi se căsătoresc la 20 februarie 1952. „Maria i-a fost lui Toma parteneră în toate distribuţiile din care a făcut parte. Ea trecea printr-o perioadă dificilă, pricinuită de o convalescenţă sâcâitoare şi de alte necazuri personale. Toma, sensibil la farmecul şi talentul actriţei, se apropie de ea plin de tact şi delicateţe. Căsătoria este celebrată într-un cadru restrâns şi modest“, se arată în „Carte despre Toma Caragiu“.
Râsul şi tăcerea
Bunica lui Toma moare în 1953, iar el stă câteva zile la Ploieşti, în oraşul în care îşi avea părinţii. Vrea să rămână aproape de ei şi părăseşte Constanţa, mutându-se cu Maria la Ploieşti. Devine director al Teatrului de la Ploieşti, care poartă în prezent numele lui, apoi este angajat la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din Capitală, oraş unde cortina a căzut definitiv.
La Constanţa, Toma Caragiu a lăsat în urmă amintirile unui actor dedicat scenei. Lua jocul foarte în serios, era total absorbit de rol, întreruperile îl enervau. Nu îl scoteau din personaj decât farsele colegilor, la care seriosul Toma ceda şi râdea straşnic.
Râsul lui molipsitor nu s-a mai auzit din seara de 4 martie 1977, decât pe benzile înregistrate. Scenetele, cântecele, filmele şi piesele de teatru cu apariţiile lui Toma Caragiu sunt sărbători ale spiritului, de care românii nu se satură nici astăzi.
Pe aceeaşi temă:
VIDEO Ziua în care s-au născut două legende ale scenei româneşti: Toma Caragiu şi Jean Constantin
Se încarcă comentariile...
