Tinerii elevi români ajunşi specialişti în mecatronică. Unul dintre ei a creat un amplificator de sunet la doar 12 ani
0Mecatronicus Club a luat naştere la iniţiativa a doi ingineri Marius Dumitrescu şi Aurel Puichiliţă, care au dorit să ofere posibilitatea tinerilor din Constanţa să-şi pună în aplicare proiectele la care visau.
De aproape doi ani, 25 de tineri învaţă să creeze diferite aparate la care alţii doar visează uitându-se la filme de prezentare. Ei dau viaţă unor maşini care sunt făcute în mare parte din piese recondiţionate, aruncate de către utilizatorii casnici.
„Mecatronica este o ştiinţă complexă care combină mecanica, electronica şi softul. Telefonul mobil este un dispozitiv mecatronic, la fel şi autoturismul sau maşina de spălat de acasă. Aceşti tineri vin cu idei, iar noi încercăm să-i ajutăm să le realizeze. Deocamdată ei inovează, sperăm că vor ajunge şi să inventeze lucruri noi în domeniu. Dorinţa mea este ca ei să aleagă să rămână în ţară pentru că este nevoie de aceşti tineri“, ne spune Marius Dumitrescu (49 de ani), unul dintre cei doi fondatori ai Mecatronicus Club.
De altfel, mecatronica a devenit de 3 ani şi materie care se predă în liceele tehnologice din Constanţa. Prin mâninile lui Marius Dumitrescu şi Aurel Puichiliţă au trecut în numai doi ani peste 120 de tineri care au venit la cursurile pe care aceştia le ţin într-un subsol. Totul este gratuit, materialele fiind în mare parte reciclate de la alte aparate, iar cele noi cumpărate din banii celor doi profesori.
Silvian Ene are 15 ani şi este elev la Liceul Traian din Constanţa. De mai bine de un an participă la atelierele clubului de mecatronică unde a realizat o bicicletă electrică. Ideea a plecat de la un videoclip văzut pe You Tube, iar în două luni a reuşit să o realizeze.
„Pentru acumulator am folosit baterii de la laptopuri stricate. Peste 50 de acumulatori formează bateria bicicletei care are o autonomie de 5 ore, dacă în momentul urcării unor pante o mai ajutăm şi din pedale”, ne spune Silvian. De altfel, pentru ca totul să fie regulamentar, tânărul a limitat viteza la 30 de kilometri pe oră.
Motorul electric al bicicletei este ţi el reciclat, fiind un fost motor de servodirecţie de la un autoturism Opel. Astfel, Silvian şi-a transformat propria bicicletă în ceea ce văzuse el pe anumite canale on line. Acum bicicleta este centrul atenţiei în rândul prietenilor care o cer „să facă o tură“.
A mers la club ca să scape de gura bunicii
Teodor Bolache are 18 ani şi este IT-istul clubului. A moştenit pasiunea pentru electronică şi mecanică de la bunicul său care a fost electronist. „El m-a învăţat să dezasamblez maşini din plastic, le schimbam carcasele, roţile, era un joc. Am început cu montaje simple pe la 5 ani“. Ca să scape de gura bunicii care a auzit de Mecatronicus Club a venit o dată ca să vadă despre ce este vorba. De atunci este unul dintre elevii de bază.
L-am găsit lucrând la o imprimantă 3D pe care o realizează în proporţie de 90% numai din plastic, o parte din echipamente fiind reciclate de la imprimante obişnuite, iar altele făcute la prima imprimantă 3D pe care a construit-o la club în numai 3 luni.
„Până să vin aici nici nu mă gândeam că o să ajung să folosesc o imprimantă 3D şi apoi am ajuns să o şi construiesc. Este destul de greu să o faci. Motoarele, curelele şi tijele le-am luat de la imprimante vechi, pe tuş“, spune Teodor.
Amplificator de sunet realizat la 12 ani
Robert Acatrinei (12 ani) este cel mai conştiincios membru al clubului de mecatronică. A început să-l frecventeze în urmă cu doi ani, când era în clasa a IV-a. Acum lucrează de zor la un amplificator de sunet care trebuie să iasă perfect, după cum ne mărturiseşte. Orice mică abatere îl face să reia munca de la zero. Robert nu face compromisuri şi nici nu vrea să se grăbească.
„L-am început de la zero, de la proiectare, până la cablaje şi asamblare. Uite, aici intră semnalul din microfon în preamplificator, de aici intră în amplificator şi apoi în boxă. Dacă totul iese bine, într-o lună îl termin, dacă nu, o să mai dureze“, ne spune Robert despre care am aflat că este specialist în proiectare electronică.
Stă lipit de scaun şi 4-5 ore atunci când vine la atelier, fără să se amestece în discuţiile celorlalţi colegi mai mari. Are treaba lui pe care vrea să o termine cât mai bine. Abia atunci va începe să facă planuri pentru un alt proiect. Amplificatorul îl va duce acasă şi-l va folosi pentru un sistem karaoke.
Proiect pentru o mare mai sigură
Iulian Lazăr, 21 de ani, este cel mai mare dintre membrii clubului pe care i-am întâlnit la atelier. Este student la Universitatea Maritimă Constanţa (UMC) în anul al III-lea şi tocmai a terminat un prototip al unui set de propulsoare subacvatice care se montează pe braţe şi care îi ajută pe înotători să parcurgă o distanţă mai mare cu un efort minim. Ideea a pornit de la nişte cursuri de scuba diving pe care le-a urmat. Atunci şi-a dat seama că aceste propulsoare ar putea salva vieţi în cazul în care înotătorului i se face rău sau i se pune un cârcel.
„ Acumulatorii sunt din baterii de telefoane mobile. Singurele componente care trebuie achiziţionate sunt motoarele. Propulsoarele au o autonomie de 35-40 de minute dacă sunt folosite la o viteză mică, constantă, sau 15 minute timp în care înotătorul poate să facă acrobaţii. Prototipul meu este o parte dintr-un proiect de roboţi subacvatici cu care vrem să participăm la un concurs în SUA“, ne explică Iulian.
Tot pentru a salva vieţi pe mare, Iulian a început să lucreze la un nou proiect intitulat „O mare mai sigură“, care este destinat oricărui litoral din lume. Este vorba despre o baliză inteligentă care emite semnal pe telefonul mobil al celor din jur pentru a le spune că cineva în zona respectivă este în pericol de înec.
Pe aceeaşi temă:
ANALIZĂ Temele pentru acasă: un coşmar sau un efort necesar? „Noi în România nu învăţăm să învăţăm“
Se încarcă comentariile...
