Regimul comunist, pe înţelesul tinerilor: „Imaginează-ţi că eşti acasă cu familia. În uşă se aud bubuituri şi în casă intră patru securişti în uniformă“
0
Mădălin Hodor, cercetător din Consiliul Naţionale de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS), le explică tinerilor cum era în comunism, pe înţelesul lor. Istoricul spune că a pornit acest demers deoarece a observat că mulţi români născuţi după Revoluţie spun că în comunism era mai bine, întrucât fiecare om avea o casă şi un serviciu.
Un istoric a pornit un demers unic în România, acela de a le povesti tinerilor cum era în comunism, după ce a observat că mulţi dintre ei nu cunosc adevărul istoric.
Mădălin Hodor crede că proiectul #UnAdevarPeZiDespreComunism ar fi trebuit demarat în anii ’90. „Dacă o făceam atunci, nu ne spunea un puşti de 16 ani ce bine era în comunism. Dar nu e târziu nici acum“, este de părere Hodor.
Istoricul spune că totul a pornit după ce a observat că mulţi tineri sunt de părere că în România comunistă se trăia bine, că toată lumea avea ce mânca. Ce este surprinzător este faptul că unii dintre cei care afirmă asta s-au născut după revoluţie, deci au auzit aceste lucruri fie din familie, fie din mediul online şi, prin urmare, nu au capacitatea să se informeze corect, nu au bazele educaţiei pentru a face asta. Mi s-a părut un pic îngrijorător“, explică Mădălin Hodor.
Astfel încât şi-a propus ca acestor tineri să le explice ce a însemnat comunismul pe limba lor.
„Am decis să le descriu situaţii pe care le-ar fi putut trăi dacă ar fi fost în comunism“, a declarat istoricul pentru „Adevărul“.
Vizita Securităţii
O lecţie se referă la modul în care Securitatea ridica oamenii din case fără niciun motiv, fără o judecată şi o condamnare prealabile.
„Imaginează-ti că eşti acasă cu familia. În uşa se aud bubuituri şi când părinţii deschid în casa intră 4 securişti în uniformă. Se adresează capului de familie:
-Fă-ţi bagajele! Eşti arestat.
-De ce? Ce am făcut?
-Ştii tu mai bine. Ai comentat împotriva partidului nostru.
- Aveţi mandat de arestare? Sentinţă judecătorească?
- Ia uite la el! Da unde te trezeşti? Pentru bandiţi că tine nu există decât închisoarea. I-aţi la revedere de la familie că nu o să mai vezi!
Daca situaţia de mai sus ţi se pare absurdă, stai liniştit.
Astăzi nu ţi se poate întâmpla aşa ceva pentru că nu mai trăieşti în comunism.
Daca ţi se pare că situaţia nu poate fi reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveştile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau in fata scării, ţi-au povestit prostii prietenii sau nu ai învăţat nimic despre comunism in şcoala.
În perioada comunistă oamenii puteau fi arestaţi şi duşi la închisoare fara sa existe nici un fel de mandat de arestare sau hotărâre judecătorească. Doar pe baza deciziei Securităţii. Erau arestaţi daca aveau o situaţie economică bună (chiaburi sau burghezi) pentru apartenenta la o formaţiune politică (PNT, PNL) credinţa religioasă sau daca erau identificaţi că şi "duşmani ai poporului", în această definiţie putând intra, practic, oricine. Nu rare erau situaţiile când familii întregi erau dezmembrate (părinţii în închisoare, copiii la rude sau in camine de reeducare) doar pentru că unui ofiţer de securitate ii plăcea casa sau apartamentul in care locuiau. După ce familia era astfel dispersată, securistul se instala cu propria familie în casa.
Mii de deţinuţi politici erau închişi zeci de ani în închisori fără ca măcar sa existe o sentinţă de condamnare. Într-o cercetare a Procuraturii Generale din anul 1953 se menţiona că existau la acea dată 402 "internaţi" a căror pedeapsa expirase, dar erau în continuare reţinuţi.
Peste 2000 de deţinuţi politici au murit pe şantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră fără să fi primit sentinte de condamnare ale tribunalului.
Ai grijă pe cine iubeşti!
În comunism, în România, homosexualii au fost persecutaţi şi abuzaţi de autorităţi, iar homosexualitatea a fost considerată infracţiune penală.
Iată cum le explică Mădălin Hodor tinerilor ce păţeau cei care intrau sub incidenţa acestei legi.
„Imaginează-ti că te îndrăgosteşti de o persoană de acelaşi sex. Şi el/ea te iubeşte şi lumea e a voastră. Dar la tine acasă vine Miliţia:
- Veniţi cu noi!
- De ce?
- Încălcarea articolului 200 CP. De la unu la cinci ani închisoare. Daca recunoşti iei minim. Daca nu, vezi că te băgăm la terapie de conversie.
- Ce e aia?
- O sa te castram băi, o sa te castram ca să nu-ţi mai ardă de din astea! Hai, marş!
Daca situaţia de mai sus ţi se pare absurdă fii liniştit.
Astăzi nu ţi se poate întâmpla aşa ceva pentru că nu mai trăieşti în comunism.
Daca ţi se pare că situaţia nu poate fi reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveştile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau in fata scării, ţi-au povestit prostii prietenii sau nu ai învăţat nimic despre comunism în şcoala“.
Despre libertatea de a călători peste graniţe
În comunism, în afara graniţelor nu putea pleca oricine. Avizul Securităţii era necesar pentru orice tip de călătorie în străinătate, inclusiv în cazul burselor de studii. Mulţi români şi-au pierdut viaţa în încercarea disperată de a evada în Occident.
Iată o discuţie posibilă în România comunistă:
„Imaginează-ţi că vrei sa faci o excursie în străinătate. Vrei să îţi petreci vacanta împreună cu familia. Nu trebuie sa fie Paris sau Londra, tu vrei în Grecia sau Bulgaria. Faceţi cerere la Direcţia de Paşapoarte şi sunteţi convocaţi pentru o discuţie:
- Buna ziua, am analizat dosarul dumneavoastră şi vă informam că cererea a fost avizată negativ.
- Cum negativ?
- Adică nu aveţi voie să mergeţi în Grecia.
- Dar de ce? Am depus toate actele, suntem o familie de muncitori, nu vrem decât o vacanta cu copiii.
- Nu se poate tovarăşe!
- Pai de ce?
- Uitaţi care e treaba, nu faceţi pe prostu'! Aveţi aviz negativ de la Securitate. Aveţi rude stabilite în Canada, nu prezentaţi garanţii că vă întoarceţi.
- Dar măcar până în Bulgaria! Am strâns bani.
- Dar tara noastră aţi vizitat-o tovarăşe? Că avem o tara frumoasa cu de toate. Munte, mare . Ia mergeţi la Sovata, sunt bilete prin sindicat. Vizitaţi toată ţara noastră şi după aia veniţi cu pretenţii să mergeţi afară! Următorul!
Daca situaţia de mai sus ţi se pare absurdă fii liniştit.
Astăzi nu ţi se poate întâmpla aşa ceva pentru că nu mai trăieşti în comunism.
Daca ţi se pare că situaţia nu poate fi reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveştile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau în fata scării, ţi-au povestit proştii, prietenii sau nu ai învăţat nimic despre comunism în şcoală.
În regimul comunist dreptul la liberă circulaţie era interzis. Cetăţenii români nu puteau merge nicăieri în lume fără aprobarea autorităţilor. Daca aveau rude stabilite în străinătate sau dosar la Securitate li se interzicea ieşirea din ţară. La fel în situaţiile în care "garanţiile de întoarcere" in ţară după ieşire nu erau considerate suficiente.
Avizul Securităţii era necesar pentru orice tip de călătorie în străinătate, inclusiv în cazul burselor de studii.
Mii de români au încercat să fugă din ţară în perioada comunistă, mulţi dintre ei fiind ucişi de către grăniceri s-au înecat în Dunăre sau au fost capturaţi şi condamnaţi la închisoare pentru «trecerea frauduloasă a frontierei de stat»“.
Se încarcă comentariile...
