Proiect: monument dedicat lui Atatürk, ridicat în Constanţa. Ce legătură există între fondatorul Turciei moderne şi România

Un monument reprezentând pe Mustafa Kemal Atatürk, părintele Turciei moderne, ar putea fi amplasat la Constanţa, dacă municipalitatea îşi va da acordul. Comunitatea turcă îşi doreşte acest simbol în oraşul în care trăiesc cei mai mulţi membri ai acestei etnii.

Tineretul turc din Constanţa vrea ca oraşul să aibă o statuie a lui Mustafa Kemal Atatürk (19 mai 1881 - 10 noiembrie 1938), părintele Turciei moderne, fondatorul Republicii Turcia şi primul preşedinte al ţării. Un astfel de monument există peste tot în lume: în Europa, Asia, Orient, America. În România, un bust al lui Atatürk se află în plin centrul Capitalei, în faţa Teatrului Odeon, la Hârşova şi la Medgidia.

La Constanţa, monumentul lui Atatürk ar urma să fie amplasat în scuarul cu semafor de lângă Consulatul Turciei, pe Bulevardul Ferdinand la intersecţia cu Bulevardul I.C. Brătianu. „Ar fi un monument de statura unui om, cu mesajul <Pace în ţară, pace în lume>, în română, engleză şi turcă. L-ar înfăţişa pe Atatürk având postura de a vrea să stea de vorbă cu trecătorii. Nu ar împiedica nici vizibilitatea, iar locul este cel mai potrivit, în apropierea Consulatului turc. Dorim să transmitem un mesaj al păcii, iar Constanţa şi Dobrogea reprezintă un exemplu în lume pentru coexistenţa paşnică a unui număr mare de etnii“, arată Harun Osman (29 ani), grafician, liderul tinerilor din Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR).

Monumentul (bust sau statuie) n-ar implica vreun cost din partea statului român. El este oferit de statul turc, prin consulat, uniunii etnice. Un consilier local de naţionalitate turcă, Secil-Givan Cantaragiu (PMP), a înaintat municipalităţii scrisoarea de intenţie a UDTR, prin care comunitatea doreşte să doneze acest monument oraşului Constanţa. Consiliul Local Constanţa ar urma să decidă unde anume va fi situat acesta. Reprezentanţii UDTR consideră că monumentul omagial va crea oportunităţi pentru dezvoltarea oraşului, pentru că ar fi apreciat de oaspeţii turci care vor să creeze parteneriate cu românii. „În plus, în Constanţa trăiesc cei mai mulţi etnici turci din România“, afirmă consilierul Cantaragiu.

Turcii mai aduc un argument - în aprilie, Turcia are un bust al lui Nicolae Titulescu pe Bulevardul Atatürk din Ankara. 

Nu se cunosc date oficiale ale unei veniri ale marelui lider turc în România, dar istoricii consideră posibil ca Atatürk să fi ajuns pe teritoriul ţării noastre, în Dobrogea, în timpul deselor sale şederi în Bulgaria, dinainte de a fi liderul unei naţiuni. 

Mustafa Kemal Ataturk dansând cu delegaţia din România Sursa Metin Omer / presa turcă

Istoricul Metin Omer de la Universitatea Ovidius din Constanţa a studiat imensa personalitate a lui Mustafa Kemal Atatürk (1881, Salonic-1938, Istanbul). Născut la Medgidia, tânărul istoric ţine un curs de civilizaţie şi cultură tătară la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice.

„Atatürk a exercitat tot timpul o influenţă şi o atracţie pentru turcii din România. Încă din perioada Războiului de Independenţă Turc, turcii din România au urmărit cu atenţie evoluţiile din Anatolia.

De altfel, înainte de declararea Republicii Turcia la 29 octombrie 1923, în ziarul Tevhid-i Efkiar a apărut la 18 iunie 1923 o ştire potrivit căreia o delegaţie de musulmani din România urma să ajungă în Turcia pentru a aduce <omagii de prietenie sinceră Guvernului Marei Adunări Naţionale>“, declară profesorul Metin Omer. Delegaţia era formată din liderii comunităţii: Ali Fehim, Muftiul Bazargicului, Ibrahim, Muftiul Constanţei, Hadji Sadik, Muftiul Silistrei şi Halil Edhem, Muftiul Tulcei.

„Sub conducerea făuritorului ei, Mustafa Kemal Atatürk, Turcia s-a transformat din punct de vedere social, politic, economic, demografic. Reformele kemaliste au avut un ecou important asupra comunităţii turcă din România, care privea cu admiraţie ceea ce se întâmpla în Turcia. A fost timpul în care mulţi etnici turci au emigrat în ţara străbunilor lor. Toate transfomările care au avut loc în Dobrogea au fost accelerate de reformele de la Ankara“, spune istoricul. 

FOTO Mustafa Kemal Ataturk - părintele Turciei moderne Sursa www.ktb.gov.tr

Harun Osman, liderul tineretului UDTR, enumeră deciziile esenţiale, care au schimbat din temelii Turcia: „Abolirea califatului la 3 martie 1924; şcolile religioase au fost desfiinţate, abolirea curţilor religioase de judecată; purtarea fesului a fost interzisă – de atunci înainte, turcii au purtat îmbrăcăminte de tip occidental; frăţiile religioase, fortăreţe ale conservatorismului, au fost scoase în afara legii; emanciparea femeilor (încurajată prin căsătoria lui Mustafa Kemal în 1923 cu o femeie educată în Occident, Latife Hanim, şi impulsionată de o nouă legislaţie liberală); abolirea poligamiei, căsătoria a devenit contract civil şi divorţul a fost recunoscut ca acţiune civilă; în decembrie 1934, femeilor li s-a dat dreptul de a alege şi de a fi alese în Parlament; întregul sistem juridic islamic a fost înlăturat; din februarie până în iunie 1926, au fost adoptate codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german; înlocuirea scrierii arabe cu alfabetul latin, aşezând Turcia pe drumul spre obţinerea unuia din cele mai mari procente ale alfabetizării din Orientul Mijlociu“. 

Istoricul Metin Omer aminteşte ce s-a întâmplat în urma promulgării legii adoptării alfabetului latin, promulgată la 1 noiembrie 1928 de Parlamentul de la Ankara. Măsura a adus schimbări în presa şi şcoala turcilor din România.

„Această influenţă nu a fost resimţită imediat, ci gradual, în timp. Adoptarea alfabetului latin a fost percepută în comunitatea turcă drept „o nouă victorie a schimbării din Turcia”, liderii comunităţii susţinând că „de acum încolo vom vorbi propria noastră limbă, mama tuturor limbilor”. Tot din această perspectivă, aceste reforme erau considerate benefice: „....după marea reformă a limbii mintea noastră s-a deschis. Acum ne străduim să arătăm că suntem însetaţi de cunoaştere”. 

Ca o consecinţă, toate ziarele turceşti din România au început să fie tipărite în alfabet latin, iar după 1930 alfabetul latin s-a introdus nu numai la Seminarul Musulman din Medgidia, ci în toate şcolile elementare turce din Dobrogea. Referitor la Seminarul Musulman, continuatorul acestuia poartă în prezent numele personalităţii pe care o comemorăm astăzi, „Colegiul Kemal Ataturk”. Tot legat de acest Seminar, unul dintre absolvenţii cei mai de seamă, istoricul Kemal Karpat, menţionează în memoriile sale că în acea perioadă, în comunitatea turcă, absolut toţi, indiferent dacă erau sau nu religioşi, erau kemalişti. 

În ceea ce priveşte adoptarea Codului Civil la 4 aprilie 1926 în Ankara, în legătură directă cu această reformă kemalistă este abolirea cadiatelor în România. Acestea fuseseră înfiinţate după 1878 pentru a judeca pe baza legislaţiei islamice cazurile de natură civilă ale musulmanilor. În 1928, printr-o cerere adresată Ministerului Justiţiei din România, senatorul Kurdali Mehmet a cerut abolirea cadiatelor. În cererea acestuia se preciza că motivul erau schimbările din Turcia şi se arăta că „haremul, poligamia, căsătoria cu o femeie împotriva voinţei ei, divorţul de ea doar folosind cuvintele „vreau să mă despart de tine” sunt depăşite şi nepotrivite pentru secolul în care trăim”. Cadiatele au fost în cele din urmă desfiinţate în 1935, în ziarul turc din România, Türk Birliği, precizându-se că „toate lucrurile rele erau cauzate de judecătoriile islamice”. 

O consecinţă directă a reformelor lui Ataturk a fost schimbarea statutului social al femeilor. Acestea au devenit parte activă a vieţii sociale şi în urma reformelor electorale iniţiate în perioada 1930-1934, au căpătat dreptul de a vota şi candida în alegerile locale şi centrale“, mai subliniază istoricul Metin Omer de la Universitatea Ovidius.

Pe aceeaşi temă:

Muftiul Yusuf Muurat, liderul musulmanilor din ţara noastră: „Înainte de toate sunt român“

Oameni de alte religii care serbează Crăciunul alături de creştini