Prima inscripţie în limba română, scoasă la lumină în cetatea Capidava. Arheologii au vorbit de predestinare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vedere aeriană a cetăţii Capidava Sursa cimec.ro
Vedere aeriană a cetăţii Capidava Sursa cimec.ro

Un vas ceramic descoperit la Capidava conţine o inscripţie considerată prima atestare epigrafică a limbii române. Coincidenţă extraordinară, aceasta este dedicată parcă persoanelor care aveau să contribuie la găsirea urciorului. Vasul a fost scos la suprafaţă, în vara anului 1967, de o turmă de porci a unui localnic, care intraseră pe terenul săpat de arheologi.

Povestea urciorului este relatată detaliat de arheologi pe site-ul capodopere2019.ro, creat de Muzeul Naţional de Istorie a României pentru a celebra patrimoniul României în anul în care deţine preşedinţia Consiliul Uniunii Europene. Dr. Eugen Silviu Teodor a refăcut firul descoperirii care este considerată prima atestare epigrafică a limbii română (epigrafie - ştiinţă care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor vechi, n.red). 

GALERIE FOTO CU CELE MAI VECHI FOTOGRAFII ALE CAPIDAVEI

La finele verii 1967, Petre, un ţăran din Topalu (comuna pe teritoriul căreia se află cetatea antică Capidava), cutreiera malul Dunării alături de alt sătean. „În dreptul cetăţii romane de la Capidava, sub malul surpat, ei au găsit un urcior aproape complet, din care lipseau doar toartele şi o mare parte a gâtului“, povestesc istoricii. 

Oamenii au luat urciorul şi s-au dus la Constanţa, la Muzeul de Arheologie, unde au povestit cum au găsit vasul, pe care l-au predat specialiştilor.

Locul de la Capidava tocmai fusese săpat de arheologi în cadrul unei campanii pe anumite secţiuni ale împrejurimilor cetăţii. Arheologii îşi strânseseră tabăra şi plecaseră, iar animalele sătenilor pătrunseseră pe teren scurmând după mâncare. O scroafă a râmat pământul, solul s-a surpat, iar urciorul s-a rostogolit spre malul Dunării, aşezându-se în calea ţăranului Petre din Topalu.

Când l-au studiat, arheologii au descoperit că acesta are încrustate nişte scrieri neobişnuite. „Imediat sub gâtul spart erau patru panouri verticale, ca nişte metope, pe care apar grupuri de semne, cu litere greceşti. Cele patru sferturi purtau inscripţii obişnuite pentru acea perioadă, dar şi una care a atras atenţia arheologilor. Olarul din secolul X şi-a scris acolo numele: PETRE. Ţăranul care găsise vasul se numea tot Petre, iar arheologul care săpase pământul pe care au intrat porcii avea numele de Petre Diaconu.  

Vas ceramic descoperit la Capidava - prima atestare epigrafică a limbii române Sursa capodopere2019.ro

FOTO DREAPTA: Urciorul antic găsit la Capidava Sursa capodopere2019.ro / Marius Amarie 

„Prin anii ’60, după ce mi-am încheiat îndatoririle arheologice la Capidava, a venit în urma mea o scroafă şi a început să râme tocmai în sectorul părăsit de mine. Şi, peste ce-a dat? Peste un urcior de lut modelat în secolul X, pe umerii căruia olarul s’a semnat în pasta crudă cu caractere greceşti. Olarul din secolul X se numea PETRE, exact aşa cum mă numesc şi eu. Scroafa de la Capidava descoperise în sectorul abandonat de mine cel mai vechi document epigrafic de limbă română de până acum, reprezentat de numele de Petre“, scrie în autobiografia sa arheologul Petre Diaconu, citat de specialiştii MNIR. 

Arheologul era născut în 1924, într-un sat numit Porceşti/Porceni, de lângă Silistra, şi care administrativ a aparţinut, pe rând, de comunele Cocina şi Doimuşlar (însemnând Porceşti/Purcăreni). „Ciudat şi, totdeodată, pitoresc, nu?“, se întreabă Diaconu, care spune că porcul este talismanul său de arheolog, copilăria sa fiind marcată de pierderea turmei de porci a familiei, vândute de bunic. Porcii au revenit unul câte unul la arheologul de mai târziu, în descoperiri esenţiale.

„Unul dintre primele fragmente ceramice găsite la Păcuiul lui Soare, staniştea mea arheologică, este un ciob smălţuit verde-oliv şi înfrumuseţat cu reprezentarea unui porc mistreţ. Adaug că de la cetatea din insula Păcuiul lui Soare şi până la Silistra, oraşul vârstei mele de elev, sunt, pe drum de apă, 17 km, adică exact câţi sunt de la Suneci, satul meu de baştină, până la Silistra, de data aceasta pe drum de pământ. Am publicat ciobul în cauză într-o revistă de specialitate. Până’n momentul de faţă este cea mai veche probă din seria cioburilor smălţuite verde-oliv cu reprezentarea unei suine. La rugămintea mai tânărului meu prieten şi coleg Marian Neagu, directorul Muzeului din Călăraşi, în 1986 am preluat conducerea lucrărilor arheologice de pe grădiştea Coslogeni din Balta Ialomiţei. Ei bine, tocmai în vara acelui an s’a descoperit acolo scheletul in situ al unui porc, ars ritual acum 3000 de ani. Este cel mai bătrân porc cu oasele în conexiune anatomică găsit pe teritoriul ţării noastre“, a povestit Petre Diaconu. 

Vasul de la Capidava - prima atestare epigrafică a limbii române Sursa capodopere2019.ro / Marius Amarie

Vas ceramic descoperit la Capidava - prima atestare epigrafică a limbii române Sursa capodopere2019.ro

Despre Capidava, locul unde trăiau cei mai vechi dobrogeni - dicienii

Cetatea Capidava este unul dintre locurile cu care Dobrogea te îmbie într-o călătorie de-a lungul Dunării. Fortul de pe malul Dunării a fost scos la iveală de arheologi la începutul anilor 1900. Aceasta era zona unde trăiau cei mai vechi dobrogeni: dicienii. Capidava se găseşte la 86 kilometri de Constanţa spre Cernavodă, aproape de Topalu, unde se găseşte altă nestemată ascunsă a Dobrogei - singurul muzeu rural de artă cu capodopere ale patrimoniului naţional.

Profesorul Ioan Opriş de la Universitatea Bucureşti, continuator al cercetărilor arheologice de la Capidava, a relatat cum s-a ajuns la descoperirea cetăţii.

„În septembrie 1914, după încheierea celei de-a treia (şi ultime) campanii la Ulmetum (Pantelimonu de Jos, jud. Constanţa), Vasile Pârvan pleca la Histria, vechea colonie milesiană de pe malul lacului Sinoe, pentru a iniţia săpături arheologice de amploare, desfăşurate apoi neîntrerupt până astăzi. Zece ani mai târziu, în anul 1924, Vasile Pârvan îl va însărcina pe unul dintre asistenţii săi, în persoana lui Grigore Florescu, ulterior conferenţiar de epigrafie şi antichităţi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti să înceapă săpături arheologice într-un castru roman de pe malul Dunării dobrogene, ’lăsându-ne libertatea alegerii’.

În anul precedent Grigore Florescu găsise la Seimenii Mari - la 6 km în aval de Cernavoda - doi miliari şi identificase urme de locuire antică pe o suprafaţă de câteva hectare (mai precis un turn de apărare de epocă târzie şi de mici dimensiuni, alături de o aşezare civilă), insuficiente însă pentru problema ce o avea de urmărit, după propriile-i spuse.

Ce a contribuit decisiv în alegerea tânărului epigrafist aflăm din chiar Prefaţa primului volum monografic al Capidavei, pe care o va semna în anul 1958: ’Pe de o parte salvarea cetăţii de la distrugere, iar pe de altă parte şi poziţia ei la un important vad al Dunării, prin care trecea un drum ce venea din Carpaţi şi mergea prin interiorul Dobrogei până la mare, la oraşele greceşti Tomis şi Histria, erau motive temeinice pentru începerea cercetărilor în acest punct’. Aşa au debutat săpăturile arheologice sistematice de la Capidava, de la al căror moment iniţial s-a aniversat în anul 2004 jubileul celor opt decenii. Într-o covârşitoare măsură această celebrare este tributară eforturilor excepţionale de cercetare a două personalităţi remarcabile din două generaţii succesive, în plus tată şi fiu, Grigore şi Radu Florescu. Omagiul aniversar adus sitului arheologic de pe limesul dunărean al Moesiei Inferior li se cuvine - fie şi cu titlu postum - în egală măsură“, aminteşte profesorul. 

Săpături la Capidava ursa cimec.ro

image

Institutul Naţional al Patrimoniului dezvăluie cât de importantă este Capidava pentru istoria acestor meleaguri.

„Capidava este unul dintre acele locuri unde trecătorul păşeşte pe istorie. Vestigiile s-au adunat aici vreme de aproape două milenii. Dacă cetatea a fost durată cu vieţi şi suflete omeneşti, strădania altor suflete au readus-o la lumină. Poate tocmai din această pricină, în zidurile ei de piatră se ascunde o vrajă care te cheamă şi te leagă, aşa cum te farmecă apusurile de soare fără pereche în care astrul coboară în Dunăre, înveşmântat somptuos într-o strălucitoare mantie cu mii de culori mereu schimbătoare“, spun specialiştii.

Ei arată că vizitatorii de la Capidava pot vedea aici zidul de incintă, poarta cetăţii străjuită de un turn, traseul fundaţiilor turnurilor în formă de potcoavă. În partea de sud a cetăţii pe 1/3 din lungimea ei se poate vedea fundaţia zidului de apărare şi fortului târziu, precum şi traseul şanţului care-l proteja. În acest sector a fost descoperită şi clădirea corpului de gardă. În interiorul cetăţii pot fi urmărite mai multe construcţii dispuse în jurul unor piaţete private, prevăzută cu portice, de asemenea cărări de acces şi canale de scurgere. Din cele 8 dolia-[doliare opus (lat.) - termen generic aplicat produselor mai grosolane din ceramică, cărămidă, ţiglă, tuburi de canalizare] - 3 au fost lăsate aşa cum erau.

Important de văzut este, de asemenea, basilica din NV cetăţii ca şi instalaţia portuară a Capidavei aflată pe malul Dunării în dreptul cetăţii. Pot fi văzute o serie de contrucţii de suprafaţă - tip bordei - dar şi locuinţe cu mai multe nivele de locuire. Un punct de interes îl reprezintă termele romane, dar şi necropola, ambele aflate în afara cetăţii.

Ghidajul pe cetate poate fi făcut pe perioada verii de către unul dintre profesorii care participă la sapăturile arheologice odata cu deschiderea şantierului arheologic din 1 iunie până la 1 septembrie, fie de studenţii prezenţi pe şantier. La Capidava te poţi caza la localnici sau la cort, zona fiind deosebit de frumoasă pentru campare şi atrăgătoare pentru pescuit. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Cele mai vechi imagini de arhivă de la Capidava. Cum a fost descoperită cetatea antică a dobrogenilor

Cum poate România să dea lovitura în turismul cultural mondial. Afacerea cetăţilor antice reconstruite din nimic

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite