Mărturii cutremurătoare din deportare: „Pe la grinzi a nins în casă. Ce să spun, a fost o jale, căci oricât facem focul, e un frig teribil, zăpada ne intră şi pe uşă“
0
Mii de oameni au fost alungaţi de comunişti din satele lor mândre şi frumoase în pustiul Bărăganului, unde nu erau copaci, case sau animale, ci doar ciulini. Pentru ei, acest ţinut arid a devenit „domiciliu obligatoriu“, singura lor vină fiind că nu se încadrau în tiparele comuniste.
O tânără din Basarabia, care a fost deportată a ţinut un jurnal al fiecărei zile petrecute în sălbăticia Bărăganului.
Iată un fragment din cartea „Munci şi zile în Bărăgan“, din Elena Spijavca, care a fost tipărită de Fundaţia Academia Civică, 2004
1 februarie
Un frig mare şi la noi iese fum teribil în casă. Ne-am dus la Norica Paşa cu copiii ca să ne încălzim! Spre seară am spart soba cu Eşeanu şt. şi s-a regulat cu fumul, adică arde soba de dudue, numai lemne să fie.
2-3 februarie
Marele viscol fenomenal care a acoperit sate şi oraşe complect.
Noi am fost cu uşa acoperită, imposibil de deschis, a trebuit să iasă Virgil pe geamul din bucătărie. Chiar la noi în sat au fost acoperite case până sus!
Pe la grinzi a nins în casă. Ce să spun, a fost o jale, căci oricât facem focul, e un frig teribil, zăpada ne intră şi pe uşă. Eu m-am ales cu tuse, veşnic cu picioarele îngheţate. Marea mulţumire, numai când ne culcăm şi punem cărămizi calde în pat – la picioare!
Mereu a ţinut-o în ger până pe data de 14 februarie iar am avut viscol mare dar nu se compară cu primul. N-ai cuvinte să descrii ce era afară.
22 februarie
Iar un mare vifor, urmat de ger. Toate drumurile înfundate de atâta zăpadă. N-a mai fost poşta de la sfârşitul lunii ianuarie. Am expediat două scrisori, una Valei, alta lui Arcadie, scrise din 29-31 ianuarie. Lemnele mereu ne sunt pe terminate, dar aducem cu spatele crăci de la pădure.
Am ajuns şi la ultima zi din iarnă, cu speranţa să scăpăm de ea! Avem o zăpadă groasă şi cât vezi cu ochii, se topeşte câte puţin în fiecare zi. Noaptea e ger, iar ziua cald, de se topeşte.
Familia Elenei Spijavca a fost deportată din Banat în Bărăgan la vârsta de 33 de ani în sinistra noapte a „Rusaliilor Negre”.
Domiciliul obligatoriu a fost o pedeapsă inventată de sistemul opresiv comunist care a urmărit dislocarea a întregi comunităţi rurale ai cărei membri erau consideraţi periculoşi pentru noua orânduire, dar şi de prelungire a unei pedepse privative de libertate în cazul unor deţinuţi politic.
Istoricul Marius Oprea, fondatorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), spune că domiciliul obligatoriu a fost, în arsenalul represiv al comunismului, o măsură de inspiraţie pur stalinistă. Ea a urmărit, într-o primă etapă, dislocarea unei întregi comunităţi rurale, din raţiuni de „securitate a statului“, fiind urcate în noaptea de Rusalii a anului 1951 în vagoane de marfă nu mai puţin de 40.320 de persoane, respectiv 12.791 de familii, considerate a fi periculoase, din zona Banatului, şi trasportate în locuri izolate şi pustii din Bărăgan, unde au apărut astfel noi aşezări. Listele se întocmiseră în cel mai mare secret, iar bănăţeni de origine germană, alături de tot atâţia români din categorii socotite ostile regimului, au fost deportaţi din casele lor, pentru o perioadă de cinci ani.
„Nu era o noutate pentru regim: încă din martie 1949, 375 capi de familie, foşti «moşieri» deposedaţi de avere şi un total de 8.528 de persoane, dintre care 1.573 erau din oraşul Bucureşti şi 6.955 din alte regiuni au fost trimişi în domiciliu obligatoriu departe de locurile lor de baştină, iar în toamna aceluiaşi an au fost dislocaţi în Bărăgan ţăranii care se răsculaseră în Bihor şi Arad, la fel şi cei din sudul ţării, din Teleorman. A fost o adevărată bătălie pentru supravieţuire, cei deportaţi constuind din nimic noi localităţi în câmpia Bărăganului: Viişora, Olaru, Dâlga, Fundata, Dropia, Pelican, Ezeru (n.r. - în regiunea Bucureşti); Salcâmi, Răchitoasa, Movila Gâldăului, Valea Viilor, Lăteşti (în regiunea Constanţa); Măzăreni, Zagna, Bumbăcari, Schei, Frumuşiţa, Rubla - Valea Călmăţuiului (în regiunea Galaţi)“.
Vă mai recomandăm:
Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
