INTERVIU „Mama” Polidin: „Eu mă voi vaccina sigur cu vaccinul anti-COVID”. Ce spune despre vaccinul rusesc

INTERVIU „Mama” Polidin: „Eu mă voi vaccina sigur cu vaccinul anti-COVID”. Ce spune despre vaccinul rusesc

Dr. Sylvia Hoişie FOTO Iulia Ciuhu

Dr. Sylvia Hoişie, 93 de ani, care a făcut parte din echipa ce a inventat Polidinul, a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanţa imunizării împotriva SARS-CoV-2. Ea aminteşte despre toate pandemiile dispărute datorită vaccinurilor şi despre bolile copilăriei sau cele considerate incurabile, eradicate datorită ştiinţei.

Acum, când societatea românească este mai divizată ca oricând, fiind tot mai vocale vocile care se declară împotriva imunizării, medicul Sylvia Hoişie, de 93 de ani, care a făcut parte din echipa care a inventat vestitul Polidin, dar şi vaccinul împotriva holerei, a acordat un interviu cotidianului „Adevărul“ în care ne vorbeşte despre importanţa vaccinului. 
 
Adevărul: Doamna doctor, de ce nu au românii încredere în noul vaccin care ne-ar putea scăpa cel mai repede de pandemie?
 
Dr. Sylvia Hoişie: Încrederea oamenilor în diverse vaccinuri a constituit dintotdeauna o variabilă, depinzând de cultură, de dispoziţia de a accepta sau nu efectele progresului ştiinţelor asupra societăţii umane, de experienţa individuală a fiecăruia. Cu atât mai mult această încredere este pusă la încercare astăzi, când necunoscutele coronavirusului ne-au invadat existenţa noastră de zi cu zi. Asistăm, de altfel, la efortul de a găsi măcar un tratament eficient al celor îmbolnăviţi, efort care nu odată a dat greş, tocmai pentru că lumea cercetării medicale a trebuit să se adapteze din mers, şi foarte repede, la provocare bolii, cu manifestările ei, fie violente, fie asimptomatice. Dacă nu s-a putut stabili un tratament, cum s-ar putea prepara vaccinul care să prevină o boală care n-are încă leac, se întreabă, pe drept cuvânt, foarte mulţi oameni? 
 
Credeţi că timpul scurt în care a fost realizat acest vaccin a adus îndoiala în sufletele oamenilor?
 
Orice vaccin trebuie să treacă testul încrederii publice, dar să nu uităm că ne luptăm cu boala cauzată de COVID de nici un an, în vreme ce alte vaccinuri au avut nevoie de ani de zile ca să devină componente acceptate ale prevenţiei bolilor. Cercetarea medicală a aflat despre existenţa virusului abia din ianuarie 2020, deci de mai puţin de unsprezece luni. Stabilirea cauzalităţii bolii, coroborarea a ceea ce se ştie şi se practică îndeobşte în producţia de vaccinuri cu aceste cauzalităţi, experimentarea în laborator, pe animale, apoi pe oameni, a durat, dimpotrivă, în comparaţie cu ce s-a întâmplat cu alte vaccinuri, foarte puţin, căci suntem anunţaţi că autorizarea a cel puţin trei vaccinuri este aproape de final. Demonstrarea eficienţei unui asemenea vaccin este o chestiune de durată şi tocmai rapiditatea cu care s-a lucrat acum poate alimenta îndoielile multora. Dar avansul ştiinţei medicale poate garanta succesul unui vaccin preparat chiar şi atât de repede, faţă de standardele obişnuite.
 
Nu una, ci trei companii au solicitat la autoritatea medicală americană autorizarea, după care vaccinurile ar trebui autorizate şi de autoritatea medicală europeană ca să ajungă la noi. Responsabilitatea acestor autorităţi este uriaşă, deoarece este vorba de o chestiune de sănătate publică, de siguranţa a milioane de oameni de prezumtivi consumatori ai vaccinului. Adăugaţi aici vaccinurile, aflate şi ele într-o fază foarte avansată de elaborare sau chiar deja folosite, în China, Rusia şi India.
 
 
 
Sylvia Hoişie (stânga), alături de colegii de la Institutul Cantacuzino din Iaşi FOTO Arhivă personală
 
Ce părere aveţi despre vaccinul rusesc? 
 
În comparaţie cu ceea ce se ştie despre vaccinurile propuse de companiile din SUA şi Marea Britanie, la un pas de autorizare, despre vaccinul rusesc informaţiile sunt mai discrete. Dar institutul care l-a lucrat este unul cu mare prestigiu în cercetarea medicală. Nu-mi vine să cred că autorii săi ar fi putut pune în circulaţie un vaccin ineficient, cu atât mai puţin unul dăunător sănătăţii oamenilor. Sigur că şi în acest caz s-a lucrat neobişnuit de repede, dar timpul ne va lămuri mai bine dacă efectele sale sunt sau nu benefice. 
 
În cât timp aţi realizat vestitul Polidin?
 
După şase ani de muncă s-a reuşit obţinerea preparatului pe care l-am numit Polidin. Ideea ne-a venit după ce am văzut că în străinătate se foloseau preparate imunostimulatoare pentru creşterea imunităţii, pentru ca organismul să poată lupta împotriva infecţiilor bacteriene.  Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri şi apoi l-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 mililitri de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce, în primăvara lui 1966. Munca de producţie a fost grea la început, pentru că nu aveam aparatură şi fiolam produsul doar manual. În anii ’70 am obţinut aparatură modernă pentru perioada aceea. Eram cu toţii foarte tineri, media de vârstă fiind în jur de 25-26 de ani, şi plini de chef de muncă.
 

„Eu mă voi vaccina sigur cu vaccinul anti-COVID”

 
Recomandaţi vaccinarea în general?
 
Toată istoria cunoscută a vaccinurilor mă îndeamnă să răspund pozitiv la această întrebare. Aşa a putut scăpa omenirea de foarte multe boli socotite cândva incurabile: variola, poliomielita. Vaccinurile antirabic sau antitetanic, împotriva unor boli care nu se manifestă prin epidemii, sau cele împotriva unor boli ale copilăriei, vaccinul antidifteric sau antirujeolic, au avut aceleaşi efecte. Copiilor le-a făcut mult bine şi vaccinul antipneumococic. Gândiţi-vă la vaccinul antigripal, care n-a prea fost agreat la începuturile sale, iar astăzi îl căutăm în farmacii şi nu-l găsim. Eu mă voi vaccina sigur cu vaccinul anti-COVID, doar nu ştiu dacă şi cum voi putea să-l obţin.
 
 
Dr. Sylvia Hoişie la laboratorul Cantacuzino Iaşi Arhivă personală
 
Ce putem învăţa din experienţa de până acum a omenirii privind realizarea vaccinurilor? Au fost situaţii când vaccinurile au fost îmbunătăţite pe parcursul trecerii timpului?
 
Experienţa de până acum arată că vaccinurile, chiar eficiente, au fost îmbunătăţite în timp. Spre exemplu, vaccinul împotriva poliomielitei, care la început a fost injectabil, ulterior a fost administrat oral. 
 
Ce ne puteţi spune despre efectele averse care pot apărea în cazul unei imunizări?
 
Sigur că după o vaccinare pot apărea reacţii adverse. Ele sunt însă, de obicei, minore în raport cu efectul de bază al vaccinului respectiv şi depind de organismul fiecărui individ vaccinat. De pildă, la vaccinul antigripal pot interveni stare de moleşeală sau roşeaţă în zona administrării vaccinului. La vaccinurile propuse anti-COVID încă nu ştim mare lucru despre reacţii, deşi suntem asiguraţi de producători că ele se menţin în limite absolut acceptabile. Reacţii adverse nu sunt excluse nici după un an, doi, cinci şi chiar mai mult de la administrare. Depinde de constituţia fiecăruia.
 
Vom putea spera că pandemia se va sfârşi după apariţia vaccinului?
 
Ciclul pandemic trebuie să se consume şi va avea mai puţine efecte rele dacă se vor respecta măsurile recomandate de autorităţile medicale, inclusiv după începerea unei vaccinări în masă. Abia când se va fi vaccinată majoritatea populaţiei vom putea vorbi de o speranţă reală.
 

Vă recomandăm să mai citiţi:

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările