Cum au căpuşat „băieţii deştepţi“ până şi siguranţa navală în România. Afacerea de sute de mii de euro vizând verificarea gazelor periculoase la bordul vapoarelor

Cum au căpuşat „băieţii deştepţi“ până şi siguranţa navală în România. Afacerea de sute de mii de euro vizând verificarea gazelor periculoase la bordul vapoarelor

Muncitor făcând verificări la bordul unei nave

Câteva firme-fantomă din zona Constanţei câştigă sute de mii de euro inspectând existenţa gazelor periculoase la bordul navelor, operaţiune extrem de delicată care ar trebui efectuată exclusiv de angajaţi ai Autorităţii Navale Române.

Ştiri pe aceeaşi temă

Curtea de Conturi a României a efectuat în cursului anului 2019 un control la Autoritatea Navală Română (ANR), iar inspectorii au sesizat nereguli în ceea ce priveşte externalizarea inspecţiilor la navele care urmează să intre în şantierele navale pentru reparaţii.

Inspecţia de „gas free“ la navele maritime şi fluviale presupune verificarea concentraţiilor de substanţe toxice în compartimentele şi spaţiile închise. Inspectorii se deplasează la bordul vapoarelor, realizează măsurători şi evaluează condiţiile de siguranţă în vederea eliberării certificatului necesar pentru intrarea în şantier. Pentru reparaţia propriu-zisă, trebuie eliberat încă un certificat – „hot work“ (lucrul cu focul-sudura).

Bani grei pentru verificări

Eliberarea acestor documente se face contra-cost. În funcţie de capacitatea navei, se poate ajunge şi la 7.000 de euro pentru un certificat de Gas Free (valabil 12 de ore) şi mii de euro pentru hot-work, în funcţie de suprafaţa care trebuie reparată.

Verificările sunt reglementate de Ordonanţa de Guvern 42/1997, care arată că inspecţia şi controlul navelor, indiferent de pavilion, se face în apele naţionale ale României de către inspectorii ANR.

În ciuda sensibilităţii subiectului, printr-un ordin de ministru (act legislativ inferior hotărârii de guvern) semnat în 2008 de Barna Tanczos, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, s-au externalizat inspecţiile către privaţi. Acelaşi ordin, 813/2008, a mutat acest tip de inspecţii de la siguranţa navigaţiei la capitolul „securitate în muncă“. În baza modificării legislative operate în anonimat, directorii ANR au emis decizii de autorizare pentru mai multe firme private, care să verifice navele înainte de intrarea în şantier, lucru constatat chiar de Curtea de Conturi. Normele metodologice de autorizare a privaţilor nu sunt publice, dar cei de la ANR spun că agenţii economici care vor să se autorizeze ştiu că trebuie să meargă la ANR pentru asta.

Cu un cadru legal interpretat de fiecare actor în favoarea sa, România a ajuns să piardă lunar sume considerabile de la navele care trebuie să intre în şantierul naval pentru reparaţii prin emiterea acelor certificate de Gas-Free şi Hot Work de către firme private.



Firme fără angajaţi şi fără bilanţ

Gonflabil SRL, Naval Depol Expert SRL şi Safe Port SRL sunt trei dintre firmele menţionate în raportul Curţii de Conturi. Figurează fără angajaţi sau fără niciun bilanţ depus la Ministerul de Finanţe, dar sunt autorizate de ANR să facă inspecţii Gas Free la nave maritime. „În timp ce ANR efectuează la un nivel profesionist activităţile de testări şi analize tehnice, implicând un personal calificat, diverşi agenţi economici sunt autorizaţi de ANR pentru desfăşurarea unor activităţi din acelaşi domeniu de activitate, fără a avea declaraţi angajaţi, dar cu toate astea, realizând profit“, spun inspectorii Curţii de Conturi.

Gonflabil SRL, de pildă, a avut timp de 5 ani (2014-2019) o autorizaţie emisă de ANR care „atestă capacitatea operatorului economic de a efectua pilotajul navelor maritime“. În realitate, administratorul societăţii s-a ocupat de bănoasele inspecţii privind securitatea maritimă. „A fost o greşeală de redactare a autorizaţiei. Nu am făcut decât inspecţii privind spaţiile închise, tancurile. Proprietarilor de nave care corespundeau cerinţelor le-am emis certificatele Gas Free şi Hot Work“, a explicat Alexandru Dima, asociatul unic al firmei fără angajaţi şi cel care la 74 de ani face aceste inspecţii.

De cealaltă parte, Alexandru Mezei, directorul ANR, a spus: „A fost făcut, probabil, un copy/paste pe o autorizaţie de dinainte. Nu şi-a dat nimeni seama. Dacă domnul Dima n-a ţipat, nimeni nu a verificat“.

Pe lângă cele trei fime menţionate, în raport mai apar ca având autorizaţie ANR şi firmele: Seagas Services SRL (cu un singur angajat), Marseq Consultans SRL (tot un angajat) şi Euro River Transport SRL.



Curtea de Conturi a sesizat o serie de probleme

Raportul Curţii de Conturi cuprinde o serie de probleme pe care inspectorii le-au sesizat cu privire la inspecţiile Gas-Free şi externalizarea lor. Astfel, „echipa de audit apreciază că se impune efectuarea unei analize aprofundate la nivelul ordonatorului principal de credite, Ministerul Transporturilor, care să conducă la stabilirea, urmărirea şi încasarea veniturilor din prestări servicii, prin efectuarea tuturor activităţilor legate de siguranţa navigaţiei numai de către personalul specializat ANR”. Aceeaşi inspectori spun că în cazul în care se decide că este necesară implicarea firmelor private trebuie impuse nişte condiţii materiale care să asigure o garanţie a executării unor servicii de calitate.

De asemenea, Curtea de Conturi constată că activităţile ANR sunt încadrate în categoria de competenţe şi obligaţii ale statului român, de aceea „este ineficient pentru autoritate şi, totodată, implică riscuri ce pot genera consecinţe grave, ca astfel de competenţe să fie trecute în sarcina unor agenţi privaţi, care efectuează activităţi strict pentru profit”.

O altă problemă constatată de inspectorii Curţii de Conturi este posibilitatea apariţiei concurenţei neloiale. Oficialii spun că prin externalizarea acestor inspecţii către un agent economic privat există riscul ca el, deşi nu are angajaţi, să emită certificate fără parcurgerea unor etape riguroase şi la preţuri sub nivelul celor practicate de ANR.



Aceeaşi inspectori notează în raport că Ordinul Ministrului Transporturilor 813/2008 este în contradicţie cu OG 42/1997 pentru că stabileşte, în anumite situaţii, că privaţii pot să desfăşoare activităţi ce ţin de inspecţie şi siguranţă, în vederea emiterii certificatului Gas Free. Ei menţionează că ordinele de ministru şi alte ordine ale conducătorilor organelor administraţiei publice de specialitate se emit „numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor guvernului” (legea 24/2000, articolul 77).

De aceea, în concluzie, Curtea de Conturi consideră că respectivul Ordin de ministru trebuia să ţină cont de prevederile OG 42/1997, precum şi de alte convenţii internaţionale în care România este parte, astfel încât activităţile de siguranţă ale navigaţiei să fie realizate de ANR cu personalul propriu. „Este necesară modificarea legislativă în sensul obligativităţii efectuării tuturor atribuţiilor legate de inspecţii şi supraveghere nave, numai de către personalul ANR.”

„Care este problema că s-a externalizat?”

Directorul ANR este de părere că externalizarea inspecţiilor este chiar benefică pentru instituţie. „Care este problema că s-au externalizat? Eu ar trebui să angajez nu ştiu câţi oameni, prin toate şantierele, prin toate locaţiile astea ca să facă aceste inspecţii“. Legat de acest aspect, Curtea de Conturi chiar a atras atenţia asupra subdimensionării Biroului de Inspecţii Terminale şi Gas Free din cadrul ANR. Mezei mai spune că aceste inspecţii „pot fi încadrate la siguranţa navigaţiei, depinde ce ne dorim“.

Cei care decid pe cine cheamă pentru efectuare inspecţiilor în vederea emiterii certificatelor de Gas Free şi, ulterior, de Hor Work (muncă cu flacără) sunt agenţii navelor. Constantin Şoimu are o astfel de firmă de shipping şi spune că „noi, agenţii, ne supunem unor reguli împământenite în acest port prin diverse înţelegeri şi, eu ştiu, protocoale şi ce altceva semnate între Şantierul Naval, care este beneficiarul acestor nave şi Autoritatea Navală Română.”

De asemenea, Şoimu adaugă faptul că certificatele de Gass Free sunt emise doar de către ANR (deşi există dovada emiterii lor şi de firme private), iar pentru certificatele de Hot Work se apelează la firme private care sunt mai flexibile ca timp şi au tarife mai mici decât cele ale ANR-ului.



Tragedia de pe „Anopolis”

În data de 5 iunie 2001, 10 marinari au murit la bordul navei „Anopolis” (pavilion maltez) în urma unei explozii la un tanc. Nava se afla în Şantierul Naval Constanţa pentru reparaţii. Cauza exploziei a fost concentraţia mare de metan existentă în tancul în care au lucrat cele 10 victime.

Cu numai două săptămâni înainte, pe aceeaşi navă a fost un accident soldat cu patru marinari răniţi.

Ancheta a durat ani de zile, într-un final procurorii trimiţând mai multe persoane în judecată, printre care şi Alexandru Dima cel care a emis certificatul Gass Free, apoi, după mai bine de 12 ani de la explozie, o instanţă din Galaţi a achitat pe toată lumea.

Tragedia de pe „Anopolis” a stat şi la baza înfiinţării Autorităţii Navale Române (ANR) în anul 2002, instituţie a statului care trebuie să efectueze toate inspecţiile şi verificările la navele aflate în apele teritoriale ale României, tocmai pentru a împiedica producerea de evenimente similare.

Pe aceeaşi temă:

Fostul şef al Autorităţii Navale Române, ialomiţeanul Liviu Cazan, trimis în judecată de procurorii DNA pentru abuz în serviciu

Atentate la Bruxelles. Cristina Călinţaru, director economic al Autorităţii Navale Române, rănită în atacul terorist din aeroportul Zaventem

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: