Cum au aflat deţinuţii politic români că a murit Stalin: „De ce bat toate clopotele astea? Care să fi murit dintre dracii cei mari?“

Cum au aflat deţinuţii politic români că a murit Stalin: „De ce bat toate clopotele astea? Care să fi murit dintre dracii cei mari?“

Părintele Gheorghe Drăgulin FOTO Ziarul Lumina

Părintele profesor Gheorghe I. Drăgulin, care a făcut închisoare în vremea comunismului pentru convingerile sale religioase, a povestit într-un interviu drama tinereţii sale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Având origine nesănătoasă şi pentru că s-a împotrivit verbal noii orânduiri, a fost încarcerat pentru 24 luniîncepând cu anul 1953, trecând pe la Ghencea, Jilava, Văcăreşti, Castelul, Capul Midia, Năvodari, Oneşti.

„În anul doi de facultate, în 1952, m-au chemat frumos la arest. În 1951, mai înainte de asta, m-au chemat la Pogoanele şi m-au luat la încorporare. Pe noi, pe teologi, nu ne luau în armată, pe mine m-a luat însă. Un unchi al meu care era preot la Pecineaga, judeţul Constanţa, m-a scăpat pe motiv că eram slăbuţ şi aveam ceva la plămân… Dar în anul următor m-au luat frumos la puşcărie, căci scăpasem de militărie la construcţii pe şantierele comuniste.
 
Mi-a venit invitaţie să mă prezint la Miliţie. Eu, ca un om cinstit, m-am dus. Eram în luna mai şi îi port pică oarecum agentului care m-a luat că nu mi-a făcut o aluzie măcar să-mi iau o haină, ceva gros, nu să mă duc numai în cămaşă cu mâneca scurtă, ci să-mi fi luat şi ceva mai gros. Ce-am pătimit de frig după aceea!“, îşi aminteşte el cum a fost arestat într-un interviu acordat ziarului „Lumina“.
 
Părintele mărturisea că noua orânduire avea motive să-l închidă: „În calitate de fost seminarist, de student la Teologie şi fiu de chiabur, nu puteam iubi comunismul, îl combăteam. Cum în faţa Facultăţii noastre de Teologie de pe strada Sfânta Ecaterina, era o lozincă mare cu «Slavă marelui Stalin, eliberatorul popoarelor!», eu comentam cam aşa: "Ce slavă lui Stalin? Numai lui Dumnezeu îi spunem Slavă! Ce eliberator? Că a luat jugul de lemn şi l-a pus pe cel de fier". Cam aşa comentam cu colegii mei. Rupeam afişele lor. Mă urcam pe catedră şi ziceam: "Alo! Haideţi să luăm topoarele şi coasele şi să distrugem comunismul!"
 
La Năvodari, care era o închisoare mai aparte, aveamconvorbiri interreligioase cu preotul Vasile Godeanu, tatăl Elvirei Godeanu, cu un preot basarabean care iubea Filocalia, preotul Pasenco din părţile Făgăraşului. „Duminica ne întindeam pe iarbă, că aveam voie, ne luam la discuţii şi dintre toţi cel mai savant era părintele cu Filocalia. El venea cu citate din Sfinţii Părinţi şi biruia totdeauna. A vrut însă Bunul Dumnezeu, care conduce istoria aceasta, şi a murit Stalin. Ne întrebam toţi: «De ce bat, măi, toate clopotele astea? Care să fi murit dintre dracii cei mari?» I-am luat pe rând. Nici un paznic n-a avut curaj să ne spună şi nouă evenimentul salvator. Nici nu ştiau ce regim să ne mai aplice. Nu ne-au dat drumul, ne-au dus la Oneşti, să săpăm la Trotuş. Eram cu părintele Constantin Sburlan de la Pogoanele şi nu mai ştiu cu care şi zăream departe, peste apă, biserica lui Ştefan cel Mare, cu stejarul din Borzeşti“.
 
Duminica, povesteşte părintele,  se desfătau privind Biserica lui Ştefan cel Mare de la Borzeşti. „În  anumite zile de primăvară ne odihneam cu mintea, închipuindu-ne că suntem copiii cu care celebrul domnitor se jucase odinioară  la stejarul acestor amintiri“.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: