Culisele unei condamnări la CEDO. Prima plângere depusă de comunitatea gay aduce României o amendă de 14.000 euro pentru acoperirea unor bătăuşi
0Românii mai pierd 14.000 euro din buzunarul naţional: e vorba despre amenda pe care România trebuie s-o plătească pentru ineficienţa organelor de cercetare, după ce mai mulţi huligani i-au bătut pe participanţii la un marş gay. Una dintre victime povesteşte, pentru „Adevărul“, ororile prin care a trecut.
România este bună să plătească suma de 14.000 euro către doi tineri, victime ale unui atac suferit în metrou, în iunie 2006. Ei făceau parte dintr-un grup de şase persoane care participaseră la Marşul Diversităţii de la parada gay din Bucureşti. Deşi au fost identificaţi, agresorii n-au fost traşi la răspundere niciodată.
Cei şase tineri atacaţi participaseră la evenimentul ce se dorise paşnic, dar care fusese însoţit de turbulenţe: lozinci anti LGBT (n.r. – lesbian, gay, bisexual, transgender), sticle, pietre şi cocteiluri Molotov aruncate de pe margine în demonstranţi. După încheierea manifestării în Piaţa Constituţiei, tinerii - care nu purtau însemne vizibile ale comunităţii gay - s-au urcat într-un metrou din staţia Izvor, alegând să stea într-un colţ al vagonului, aproape de uşă, în picioare. Când metroul şi-a închis uşile şi a plecat din staţie, s-a dezlănţuit atacul. Mai mulţi bărbaţi s-au prins cu mâinile de barele orizontale şi i-au lovit cu bocancii pe tineri în faţă şi în cap. Un tânăr din grup a încercat să protejeze cele două fete din grup şi s-a aşezat în faţa lor, încasând loviturile. Altul a căzut pe jos.
Atacul a durat mai puţin de două minute, iar când metroul a ajuns în staţie agresorii şi-au tras glugile pe cap şi au plecat nestingheriţi. Înainte să iasă din metrou, unul a mai tras un pumn în faţă unei victime. Când uşile s-au închis, în urma atacatorilor rămăseseră şase tineri plini de sânge.
„Poponarilor, căraţi-vă în Olanda!“
Călătorii care asistaseră la bătaie se retrăseseră toţi, de frică, în partea opusă a vagonului. Nimeni nu avusese curajul să schiţeze vreun gest, nici măcar să sune la Poliţie. Şi niciunul nu a avut impulsul să întrebe victimele dacă au nevoie de ajutor. În timp ce cărau pumni şi picioare, agresorii au urlat: „Poponarilor, căraţi-vă în Olanda!“. „Chiar şi atunci când agresorii s-au dat jos la următoarea staţie, toată lumea se ţinea departe de noi. Nimeni nu a venit să ne întrebe dacă avem nevoie de ajutor, nimeni nu a încercat să cheme Poliţia sau Salvarea. Se purtau de parcă noi eram cei vinovaţi“, a povestit una dintre victime.
Tinerii au decis în aceeaşi seară să depună plângere la Poliţie, dar oamenii legii nu erau siguri cine ar fi trebuit să se ocupe de cazul petrecut la metrou.
Agresorii din metrou Sursa foto Egyed Ufo Zoltan
Într-un final, Secţia 25 Poliţie (desfiinţată între timp) le-a primit plângerea. Poliţia a audiat tinerii în aceeaşi seară şi, în prima fază, au încercat să îi descurajeze să depună plângere împotriva agresorilor. Poliţiştii au scos în evidenţă faptul că victimele se vor întâlni din nou faţă în faţă cu agresorii, pe parcursul cercetării şi mai ales dacă se va ajunge la proces.
„Nu mi-a venit să cred cum ne vorbeau poliţiştii. Încercau să ne explice că mai bine pentru noi ar fi să lăsăm lucrurile aşa. Se arătau extrem de îngrijoraţi pentru noi şi bunăstarea noastă emoţională în cazul unei potenţiale confruntări cu agresorii, însă eu cred că, de fapt, nu doreau să se lege la cap cu o investigaţie doar pentru că nişte oameni presupuşi gay au fost bătuţi. Tot ce s-a întâmplat în relaţie cu organele de cercetare penală a fost mai mult decât indolenţă, a fost de-a dreptul favorizarea infractorului“, relatează victima M.C., care a dorit să îşi păstreze anonimatul.
Victimele spun că au întâmpinat inclusiv reticenţa medicilor care trebuia să constate leziunile suferite în atac. „Au fost probleme inclusiv la Institutul de Medicină Legală. Doctorii legişti de acolo nu au vrut să îi primească pe cei şase tineri şi să le emită un certificat care să constate rănile, pe motiv că li se terminase programul de lucru, deşi erau de gardă în incinta Institutului“, a declarat Florin Buhuceanu, lider al Asociaţiei ACCEPT România. Cercetarea s-a tărăgănat timp de cinci ani, până când fapta s-a prescris.
„L-au crezut pe cuvânt“
Unul dintre agresori fusese legitimat chiar pe traseul marşului, ca urmare a atitudinii sale. La secţia de poliţie a fost adus, însă, pentru declaraţii, la un an şi jumătate după atac. Deşi cele şase victime l-au recunoscut, el a declarat anchetatorilor că nu a lovit pe nimeni şi nu-i cunoaşte pe ceilalţi bătăuşi din metrou decât din galeria de la Steaua.
Turbulenţe la GayFest Bucureşti 2006 Sursa foto ACCEPT România
„Poliţiştii l-au crezut pe cuvânt, în ciuda mărturiilor victimelor. Poliţia nu a cerut în timp util nici măcar înregistrările făcute de camerele de supraveghere din metrou. În schimb, poliţiştii au mers la mai multe meciuri de fotbal ale clubului Steaua, încercând, zic ei, să identifice acolo agresorii, printre mii de suporteri“, arată membrii ACCEPT. Mai târziu s-a aflat că agresorul respectiv era angajat SRI. El participase la atac, însoţit de prietena sa.
Pedeapsă şi recidivă
Avocata Iustina Ionescu este cea care a iniţiat un prim demers la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, revoltată de tratamentul autorităţilor. Două victime au depus plângere la CEDO. Ceilalţi au preferat uitarea, deşi au rămas cu traumele. În aprilie, CEDO a amendat România cu 14.000 de euro pentru ineficienţa organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a şase tineri români şi străini participanţi la GayFest2006. CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul celor doi petenţi de a nu fi supuşi la tratamente degradante, cât şi dreptul acestora de a nu fi discriminaţi de autorităţi, indiferent de orientare sexuală şi identitate de gen. România, prin Ministerul Finanţelor, va plăti aşadar suma de 14.000 euro victimelor unei agresiuni ai căror autori nu au fost traşi niciodată la răspundere.
„De la pronunţarea hotărârii CEDO, nu am primit niciun semnal din partea autorităţilor. Între timp, alţi beneficiari ACCEPT ne-au semnalat un nou caz de acte de violenţă cu caracter homofob, care a avut loc în preajma unui club din Bucureşti frecventat de persoane din comunitatea LGBT; nici în acest caz organele de ordine nu şi-au făcut datoria“, a declarat avocata Iustina Ionescu, specialist în drepturile omului, reprezentanta Asociaţiei ACCEPT şi Coaliţiei anti-discriminare.
Avocata consideră că se impune ca poliţia şi organele judiciare să trateze cu seriozitate infracţiunile motivate de ură. „Acestea nu afectează doar pe cei care sunt loviţi propriu-zis, ci vizează comunitatea LGBT prin mesajul de intimidare pe care îl transmit. Este nevoie de proceduri clare şi instruire despre cum se investighează infracţiunile motivate de ură, care să fie însuşite de organele de cercetare penală. Vorbim despre instruirea sistematică obligatorie a poliţiştilor şi magistraţilor în funcţiune, dar şi a celor care se pregătesc să între în profesie. Potenţialul motiv al urii împotriva unui grup de persoane trebuie întotdeauna investigat atunci când există suspiciuni că acesta ar fi stat la baza faptelor penale“, precizează Iustina Ionescu.
„Traumele nu se vindecă“
Una dintre victimele care au depus plângere la CEDO, M.C., a mărturisit pentru „Adevărul“ ce urmări au traumele suferite în atacul din 2006. „Traumele nu se vindecă, doar înveţi să trăieşti cu ele. Încrederea în oameni a fost foarte afectată, mai ales că, după ce agresorii au coborât din metrou, nici o persoană din cele aflate în vagon (cu excepţia fotografului care participase şi el la Gay Pride) nu ne-a întrebat dacă am păţit ceva, în condiţiile în care asistaseră la agresiune, iar băieţilor le curgea sânge în urma rănilor“, povesteşte M.C.
Pentru a depăşi sentimentul acut de insecuritate, victimele au avut nevoie de terapie. M.C. încheie: „Ca să funcţionăm cât de cât normal (să ieşim din casă, să socializăm, să mergem cu metroul) a trebuit să facem terapie de grup. A trebuit să lupt să nu devin o persoană cinică şi închisă în mine. Nici unuia dintre cei şase nu ni s-a mai întâmplat ceva asemănător, dar aceste lucruri au loc în continuare. Societatea s-a mai schimbat, în sensul că a devenit mai acceptantă, dar nu datorită statului român“.
Pe aceeaşi temă:
Remus Cernea va propune legalizarea uniunilor indiferent de sexul partenerilor
Se încarcă comentariile...
