Constanţa: SERIAL Eroii Revoluţiei: Ofiţerul de marină executat de un profesionist

Vasile Carp, eroul-martir care s-a împotrivit ordinelor sistemului

Vasile Carp avea ordin să tragă, însă a fost ucis pentru că a vrut să-i apere pe revoluţionari.A fost avansat post mortem la gradul de locotenent-colonel, o distincţie acordată unui erou-martir din Constanţa.

Vasile Carp avea 37 de ani pe care abia îi împlinise în octombrie, era ofiţer de marină şi se ocupa de pregătirea pentru luptă când a fost trimis pe 24 decembrie să facă un control la CET din partea Statului Major. Revoluţie era şi la Constanţa. La turnurile de la CET fuseseră scoşi elevi de 19 şi 20 de ani în cea mai mare parte de la Marina Comercială cărora li s-au pus arme în mâini. Erau două mari unităţi operative de luptă la vremea aceea în Km 4-5 şi cea de la Grăniceri şi s-au adus elevii de la Institutul de Marină. Erau câteva clase de militară, restul de la Marina Civilă.

Plecat în misiune

„I-au scos pe aceşti copii şi unul a început să plângă când s-a văzut cu arma în mână... Tovarăşe, ce să fac eu cu arma şi în cine să trag? Cum să tragem în români? Nu erau pregătiţi. Veniseră să studieze, nu să lupte“, îşi aminteşte Maria, soţia căpitanului Carp, profesoară la şcoala 23. Căpitanul Carp a plecat de acasă pe 17 decembrie, şi-a lăsat soţia singură iar cei doi copii, Vlăduţ de 7 ani şi Horia de 12 ani, se aflau la socri în altă parte a ţării.

Apă otrăvită şi diversiuni!?

După 20 de ani, timpul nu a şters durerea din sufletul Mariei Carp căreia îi dau lacrimile atunci când retrăieşte momente grele din viaţa sa. „Umblau maşini de pompieri pe străzi şi creau panică. Se striga că apa este otrăvită, să nu se mai bea“, îşi aminteşte ea.

La fel de adânci i-au rămas în minte vorbele soţului său. „Ceauşescu ne transformă în asasini pentru că am primit ordin să tragem...Maria, am primit ordin să tragem fără somaţie pe stradă dacă sunt trei, patru oameni la un loc şi care nu se dispersează“, îşi aminteşte vorbele care îl supărau pe Lică, soţul ei. 

Au presimţit tragedia

Maria Carp a simţit dinainte că ceva rău avea să se întâmple în viaţa sa, lucru împărtăşit şi de soţul său încă în viaţă. „În ziua dinainte să fie împuşcat mi-a spus că a luat solda şi mi-a zis să vin să o iau pentru că m-or împuşca ăştia...“, spune ea. A visat că avea să rămână singură. „Plângeam tot timpul, iar vineri spre sâmbătă, pe la ora 1.00 m-am trezit. Mă visasem stând în fotoliu şi plângând ceea ce s-a întâmplat apoi“, afirmă Maria Carp. Cu o zi înainte fusese sunată de soţul ei care a sfătuit-o să nu iasă din casă. Totuşi, ea a mers până la Casa Albă unde a văzut oameni scandând şi aşa-zişi revoluţionari care ieşeau din instituţie cu tot felul de bunuri.

O scăpare fatală

Deşi era un profesionist, Vasile Carp a vrut să-i apere pe tineri şi în noaptea în care fost împuşcat nu a purtat casca, un lucru care l-a costat viaţa. Cine l-a omorât nu se ştie, iar verdictul a fost: eroare militară. S-a tras din mai multe părţi, dar glonţul care i-a ucis soţul a venit mult prea bine ţintit. „Mi-au spus colegii că s-a tras din toate părţile, primiseră un telefon prin care erau anunţaţi că vine o maşină cu terorişti... Au spus că a fost un elev care a tras...“, spune Maria Carp. Nu ştie cine i-a ucis soţul şi nici nu mai vrea să afle, dar este sigură că cel care a l-a omorât a fost un trăgător profesionist. „Nu cred că acel copil l-a omorât, l-ar fi lovit din faţă şi nu era un singur glonţ, ar fi fost o rafală pentru că elevii aveau mitraliere. Un elev din anul II nu avea cum să tragă în cap. Nu vrem să mai aflăm“.

Mercenarii de la morgă

Doar un puşcaş profesionist putea să îl omoare. Împuşcătura nu este din faţă, este dintr-o parte, crede Maria Carp. Pe lângă rana mortală,  ofiţerul a avut şi trei gloanţe mai sus de şold despre care familia sa spune că ar putea proveni de la elevul care de frică a tras o rafală, dar care nu l-ar fi ucis. Şi-a înmormântat soţul în ziua de Crăciun, o zi care în fiecare an îi aminteşte de acele momente. „La morgă am văzut cetăţeni negri, arabi... mercenari... Ei au fost  profesioniştii care au tras“, gândeşte Maria Carp.

Zilele au fost grele, iar familia a trăit momente de dezinfomare şi diversiune pe care nu şi le explică nici acum. Au stat până s-a săpat groapa din cimitir. Persoane necunoscute care s-au dat drept rudele lui Carp au cerut săparea unei gropi în cimitirul de la Anadalchioi, deşi acesta urma să fie îngropat la Cimitirul Central, apoi alţi membri ai familiei au fost chestionaţi dacă îşi vând maşina. Vasile Carp a fost înaintat abia post mortem la gradul de locotenent colonel, deşi în vara lui ’89, Ceauşescu a anulat orice avansări în grad.

 „Se spune că au murit ca proştii, că s-au împuşcat între ei. Nici eroii din al Doilea Război Mondial nu sunt cinstiţi, aşa că...“.

Un an din viaţa sa l-a trăit în durere şi nici nu l-a simţit până când s-a hotărât să trăiască pentru cei doi băieţi, Vlad şi Horia, iar timpul i-a arătat că este singurul lucru care i-a mai rămas.