FOTO Dobrogea obiceiurilor păgâne de Crăciun. Cum au supravieţuit colindele în zonele ocupate de Imperiul Otoman

Dobrogea este o zona aparte. Până nu demult, bisericile de aici nu aveau voie să fie construite mai înalte decât turnurile geamiilor turceşti, iar modernismul oraşelor precum Constanţa şi Mangalia au făcut ca vechile tradiţii să dispară repede.

Atunci când vine vorba de tradiţii şi obiceiuri păgâne de Crăciun, biserica a fost cea care le-a adoptat uşor-uşor şi a ajuns să le accepte şi chiar să le promoveze. Părintele Iulian Isbăşoiu de la Biserica Sfântul Ion din Constanţa este un atent observator al vechilor tradiţii. El a acceptat să discute despre felul în care s-au păstrat puţinele colinde din nordul Dobrogei şi cum au fost ele acceptate de către biserică.

"Noi nu putem să vorbim în Dobrogea despre creştinism decât dacă ne raportăm la Sfântul Andrei, care are şi el un colind al lui. De fapt anumite obiecte folosite de colindători îşi au originea în seară de Sfântul Andrei atunci când oamenii pe lângă grâul pe care-l pun la încolţit pun şi anumite ramuri de copaci, de pomi care înfloreau şi înverzeau până la Anul Nou şi erau folosite ca sorcovă. O mare parte din colinde, mai ales cele legate de obiceiuri cu măşti au origine păgână. S-au increştinat doar cele în legătură cu Crăciunul. Vorbim aici de colindatul autentic creştin. Există şi un colindat al Bisericii, şi preotul colindă casele, cu icoană. Este tot un colind. Biserica îşi trimite preotul să colinde cu naşterea Domnului. De fapt şi troparul care se cânta este o vestire. Şi colindele care vin sunt tot o vestire", mărturiseşte părintele Iulian Isbăşoiu.

Preotul constănţean constata cu amărăciune că în ultima perioadă, copiilor le este mult mai comod să spună câteva versiuri încropite, decât să cerceteze şi să spună un colind vechi, dobrogean. 

Vremea colindelor din Dobrogea

Colindele încep în oraşele şi satele din Constanţa şi Tulcea cu o zi sau două înainte de Crăciun. Numele generic al celui mai răspândit colind este "Moş Ajunul" cu variantele lui "Ajunul" sau "Bună Dimineaţa".

"Mai există ceva întâlnit în Dobrogea şi anume Bună Bună Seară, colind pe care nu l-am mai întâlnit până aici, eu fiind din zona Buzăului, însă chiar aşa se intitulează "Bună Bună Seară la Moş Ajun". Se petrece fie în seară dinainte de Ajun fie în seara Ajunului Crăciunului", spune părintele Iulian.

Versurile acestor colinde sunt simple şi nu au un mesaj ieşit din comun. Ele se termină inevitabil cu "Ne daţi ori nu ne daţi?", iar răsplata celui colindat vine imediat: fructe, prăjiturele, cozonac şi, mai nou, totul se reduce la bani.

"Sunt şi zone în Dobrogea în care se primesc exclusiv nuci, mere, nu se oferă bani. Dobrogea are un specific care nu trebuie ignorat, este o zonă cosmopolită, în care s-au populat anumite teritorii cu nuclee de oameni veniţi din diferite zone ale ţării. Vorbim de sate cu origine oltenească, muntenească sau ardelenească. Fiecare a venit din zona respectivă şi-a adus obiceiurile şi tradiţia, de aceea întâlnim o coloratură de obiceiuri şi de manifestări de la sat la sat" crede preotul constănţean.

O coloratură locală o aduc colindele legate de Sfântul Andrei. Acestea însă sunt foarte rare şi se întâmpla în ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei, nu de Crăciun. 

De unde vine bradul şi când se împodobeşte el

Am fost surprinşi să vedem că în biserica păstorită de Iulian Isbăşoiu, lângă altar tronează un brad imens, frumos împodobit. Părintele spune că el este adus şi îngrijit de o enoriaşă care a rămas fără un copil şi care vrea săa ducă puţină lumină în sufletele creştinilor. 

Preotul spune că tradiţia nu este nicidecum una creştină la origine şi nici nu are rădăcini româneşti. 

"Primul brad public a fost expus în Strasbourg şi el a venit în ţară noastră spre sfârşitul secolului al XIX-lea, cu toate că la anumite case cu familii umblate prin Occident se mai împodobea bradul şi începea să se mai generalizeze. O cutumă mai nou împământenită la noi e împodobirea bradului după Sfântul Nicolae. Mulţi dintre oameni spun că-l aduce chiar Sfântul Nicolae de multe ori. Că regulă generală, în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Ajunul Crăciunului se împodobeşte bradul. Ar trebui să fie un dar de la Moşul, Moşul care să vină în seară din Ajun sau în ziua de dinaintea Crăciunului. Din nefericire cum totul este comercial şi perioada de comercializare trebuie să fie cât mai lungă că profitul să fie cât mai mare pentru că nu s-ar putea vinde atâţia brazi într-o zi şi nu toată lumea ar avea timp să şi-l împodobească sau să-şi cumpere toate cele necesare într-o singură zi, totul a devenit comercial" a adăugat preotul.

Părintele Iulian Isbăşoiu. FOTO Adrian Boioglu

Bradul era iniţial împodobit cu dulciuri şi cu roadele pământului. Înainte de beteală şi globuleţe, decoraţiunile erau poame, frute sau dulciuri. Ele nu lipsesc, dar părinţii au început să le înlocuiască din raţiuni practice. Bomboanele ar dispărea din pom înainte de Crăciun. 

"Bradul e un obicei păgân, dar care a devenit un simbol al sărbătorii şi e acceptat de Biserică. Bradul fiind copacul care nu moare şi înviază în fiecare an, el are simbolul eternităţii şi al divinităţii. Nu este un simbol care contravine regulilor bisericeşti, pentru că Biserica nu distruge ceea ce este pozitiv şi constructiv, Biserica adoptă, nu este conservatoare până la excludere. Biserica char îşi impropriază fără a exclude fondul. Nu putem exclude fondul, dar forma poate fi adaptată până la un anumit punct" spune părintele Isbăşoiu.

Identitatea pierdută a Dobrogei

Colindele de prin Dobrogea nu sunt făcute în grupuri mari, aşa cum se întâmpla odată. Totodată, cetele de colindători nu îmbracă portul popular. Părintele crede că marile zone comerciale au făcut ca oamenii să aleagă metodele de supravieţuire şi să lase pe locul doi păstrarea şi conservarea tradiţiilor. 

"A fost o perioadă când Dobrogea s-a aflat sub Imperiul Otoman cu toate că nu a avut o agresivitate foarte mare, singura condiţie tradiţională era că turla Bisericii când se construia nu trebuia să depăşească înălţimea Minaretului, de asta şi Bisericile din Dobrogea sunt scunde, mici şi ascunse pe ici pe colo, parcă le era şi frică într-o perioada să le facă mai mari, dar trăim într-o zona exemplu pentru comunitatea europeană de convieţuire interetnică, inter-religioasă şi interculturală", spune preotul constănţean. 

Moşoiul şi Oleleul

Din fericire, în judeţul Tulcea încă mai există zone unde sunt păstrate tradiţiile. 

"Avem aici "Moşoiul", un obicei cu joc de măşti în regiunea Luncaviţa, din Tulcea. De fapt aceste obiceiuri le întâlnim în Tulcea, nu am regăsit ceva specific Constanţei care să fie conservat şi ţinut cu tărie în tradiţie şi să fie oferit că moştenire în continuare. 

Moşoiul este un obicei în care oamenii se îmbracă cu măşti, îşi întorc cojoacele pe invers. Măştile la început erau mai frumoase, mai accesibile, acum sunt din ce în ce mai fioroase, dar rolul dansului Moşoiului şi a tot ce se petrece este acela de a apăra Crăciunul de duhurile rele, de a izgoni duhurile rele din perioada Crăciunului, deja i s-a oferit o conotaţie religioasă, de apărător. 

La început, Moşoiul reprezenta un moment de satiră, fiecare om din sat era discutat de Moşoi ba că-i puturos, ba că-i beţiv, erau versuri dn înţelepciunea populară care este destul de specifică şi puternic prezentă în atitudinea noastră. 

Se creau nişte versuri grozave, colosale, deci erau înţelepţi care creau versuri pentru această perioadă şi cu timpul se schimba mesajul pentru că apăreau personaje noi cu fapte deosebite din punct de vedere creştinesc care trebuiau luate în considerare şi discutate. Acum Moşoiul este personajul îmbrăcat sau personajele care apară Crăciunul şi înlătura duhurile rele." povesteşte părintele Isbăşoiu.

Un alt obicei specific nordului Dobrogei este "Oleleul". El este practicat tot în ajunul Crăciunului. 

"Acum, mai nou, tinerii vin şi bat cu nişte talăngi, clopoţei mari în pământ că să alunge spiritele rele din jurul Crăciunului. Înainte era tot un ritual cu măşti fioroase care aveau acelaşi scop, de a alungă duhurile rele. Este un obicei venit pe filiera greco-română, de la slăvi noi am luat mai puţin, mai multe obiceiuri au luat lipovenii şi ruşii care trăiesc în zona respectivă." spune Iulian Isbăşoiu.

Tradiţiile şi obiceiurile tulcene ajung cu greu înspre sudul Dobrogei. În ultimii ani însă, cete mari de colindători din alte judeţe au început să apară şi la Constanţa. Ei vin cu colindele clasice - Ursul sau Capra şi nu le lipsesc costumele sau instrumentele muzicale. Colindele şi cântecele lor interpretate în intersecţii sau pe bulevardele aglomerate ale oraşului sunt de multe ori acoperite de vacarmul traficului auto, iar constănţenii le trec prea uşor cu vederea.

Vă mai recomandăm:

FOTO Obiceiuri străvechi, mâncare tradiţională şi colinde la Complexul Muzeal

FOTO Cu moşii la colindat. Sute de elevi au colindat pe străzile din Oradea