Aventură medicală românească în inima Munţilor Himalaya. „După exersarea tipurilor de traumă, profesorul arăta ca o mumie, spre deliciul celor mici“
0
Un grup de voluntari ai organizaţiei „Volunteer for Life“ au fost în această vară într-o provincie din Nepal, pentru a aduce micii comunităţi măcar puţin din beneficiile medicinei moderne.
Expediţia „Nepal for Life“, aflată deja la a cincea ediţie, a reunit în această vară, 20 de medici, paramedici, fizioterapeuţi, dar şi profesori şi IT-işti. Lor li s-a alăturat voluntarul SMURD Bogdan Oprea, fost jurnalist „Adevărul“, care ne-a povestit aventura de 13 zile în Asia. „Nu am reprezentat nicio organizaţie, am mers în nume propriu, am plătit singur costurile de avion, cazare, transport local, celelalte cheltuieli. Am făcut şi câteva donaţii acolo, inclusiv pentru renovarea maternităţii locale, care nu era prevăzută în proiectul nostru, dar nu am putut-o lăsa aşa“, spune Bogdan Oprea.
UN PUBLIC EXTREM DE PERSPICACE
Expediţia medicală a avut loc în inima munţilor Himalaya, în Nepal, în satul Dhungkharka, districtul Kavrepalanchok, unde voluntarii au amenajat şi dotat un cabinet stomatologic, primul construit vreodată în acest district cu peste 380.000 de locuitori. Tot în acest sat au înfiinţat, cu sprijinul Fundaţiei pentru SMURD, şi un laborator pentru cursuri de prim ajutor, în cadrul căruia au pregătit instructori formatori locali care să poată continua instruirea copiilor şi a populaţiei adulte locale în situaţii de urgenţă şi de prim ajutor. Noţiuni de fizio-terapie, o disciplină nouă pentru Nepal, le-au fost predate localnicilor şi li s-a explicat că există tehnici de recuperare în cazul unui accident. Pe lângă faptul că medicii generalişti şi stomatologi au oferit consultaţii şi tratament celor care aveau nevoie, localnicii au primit sfaturi de dezvoltare personală, de igienă şi chiar de ecologie.
Cursuri de prim-ajutor
Cursurile de prim ajutor cu cercetaşii Şcolii din Dhungkharka, districtul Kavrepalanchok, au avut loc la 2.045 m altitudine, un deal, practic, pentru ţara Everestului. „După exersarea tipurilor de traumă şi a bandajelor, profesorul însoţitor arăta ca o mumie, spre deliciul celor mici. Am dovedit încă o dată că a învăţa prim ajutor este nu numai util, ci şi foarte distractiv. Setul de manechine l-am avut de la Fundaţia pentru SMURD“, povesteşte voluntarul Bogdan Oprea. Localnicii au fost foarte interesaţi de astfel de cursuri şi chiar au pus întrebări suplimentare. „Am considerat că sunt lucruri din protocolul european de prim ajutor pe care pot să nu le menţionez, asta pentru a scurta cursul, dat fiind că dura mult peste patru ore din cauza traducerii din engleză în nepaleză. Fiecare lucru pe care l-am omis intenţionat, dar absolut fiecare, mi-a fost adresat ca întrebare suplimentară de către ei. Perspicacitatea lor m-a impresionat.“
În urma lor, voluntarii români au lăsat un cabinet de fizioterapie, echipamentele fiind donate de fizioterapeuta grupului. Este primul astfel de cabinet probabil din întreaga ţară, tehnicile de recuperare fizioterapeutică nefiind cunoscute şi practicate în Nepal, ţară unde nimeni nu ia în considerare că persoanele care suferă un accident sau diferite afecţiuni se pot recupera complet.
MATERNITATE DE LUMEA A TREIA
În timpul expediţiei, Bogdan Oprea a fost nevoit să facă de toate şi chiar să-şi ajute colegii medici la cabinetul stomatologic. Aşa a învăţat, contra cronometru, ce ustensile, soluţii şi tratamente sunt necesare pentru o extracţie sau pentru o plombă. Extracţiile la copii, mărturiseşte Bogdan Oprea, au fost, parcă, mai dureroase decât dacă i-ar fi fost făcute lui. „Micuţii - pe unii dintre ei îi ştiam deja de la cursurile de prim ajutor - mă priveau cu o afecţiune amestecată cu teamă şi îmi întindeau mânuţele să le ţin. Le simt şi acum degetele mici şi tremurânde strângându-mi palmele“.
Ora de stomatologie
Deşi nu făcea parte din proiectul expediţiei, starea jalnică a Maternităţii unde vin pe lume copii din mai multe sate i-a făcut pe voluntari să amâne restul proiectelor şi să dea o mână de ajutor şi acolo. Timp de câteva zile au aplicat spaţiului tratamente speciale împotriva igrasiei şi mucegaiului, au vopsit scaunul ginecologic din sala de naşteri şi mobilierul şi uşa din sala de tratament post-naştere. Totodată, au fost igienizate ligheanele în care erau spălaţi copiii după ce se năşteau.
ŞCOALA ÎNCEPE ÎN BĂTĂI DE TOBE
Copiii din Nepal urmează adevărate ceremonii în fiecare zi la începutul orelor de şcoală. Cursurile încep la ora 10.00, însă până atunci, elevii îşi petrec dimineaţa ajutând la treburile casei. Timp de vreo 20-25 de minute urmează o ceremonie de deschidere a orelor, ne explică voluntarul SMURD. „În bătăi de tobă, toţi copiii se aşază în ordine pe rânduri. Unii dintre ei vin la şcoală însoţiţi de fraţii sau surorile mai mici care nu au cu cine rămâne acasă. Ceremonia începe cu câteva exerciţii de gimnastică, vreo 10 minute. Apoi se prezintă o pildă a zilei şi lecţia ei morală. Urmează o scurtă lecţie de cultură generală. Într-o zi, de exemplu, s-a vorbit despre Sistemul Solar, şi câteva întrebări, tot de cultură generală, adresate de un profesor elevilor. Cine răspunde corect este îndelung aplaudat. Ceremonia continuă cu intonarea imnului naţional şi cu o scurtă rugăciune“. Dacă sunt evenimente speciale, cum a fost prezenţa voluntarilor, copiii le adresează mulţumiri şi se discută despre ce activităţi urmează să facă în ziua respectivă. Apoi, tot în ritm de tobe, elevii pleacă încolonaţi spre clase.
Ceremonia de închidere a zilei de şcoală, cu copiii în aceeaşi formaţie, începe la ora 16.00, de duminică până joi, iar, vinerea, la ora 14.00. Profesorii vorbesc despre temele pe care le-au dat copiilor pentru ziua următoare de şcoală, iar unii dintre elevi povestesc ce au învăţat în acea zi şi cum pot fi aplicate aceste informaţii în viaţa de zi cu zi. Se rosteşte o nouă rugăciune scurtă în care copiii îşi exprimă recunoştinţa pentru o zi plină de învăţăminte. Apoi, poate, cel mai emoţionant moment al ceremoniei, elevii le mulţumesc profesorilor şi-şi exprimă gratitudinea lor pentru ce i-au învăţat în această zi de şcoală.
Curiozităţi din ţara lui Buddha
În Nepal este anul 2076, conform calendarului lansat de Vikramaditya, împăratul Indiei Antice, în anul 57 î.Hr. Aici, anul nou cade la jumătatea lunii aprilie, când, practic, începe noul an solar, explică Bogdan Oprea. În ţara unde trăiesc în jur de 29 de milioane de locuitori se vorbesc peste 100 de limbi indigene, dintre care patru sunt limbi oficiale şi alte 13 sunt limbi recunoscute. Ţara are 83% din teritoriu acoperit cu munţi, unde mai mult de 90 de vârfuri montane au peste 7.000 m altitudine. Aici, magazinele alimentare şi supermarketurile nu au raioane de carne şi mezeluri, iar plasele primite la magazine sunt toate reutilizabile, şi nu din plastic.
Brânza este considerată un produs vegetarian, şi asta într-o ţară în care dieta, pentru majoritatea populaţiei, este exclusiv vegetariană, iar o Coca-Cola Zero sau Light este, în unele magazine, aproape de două ori mai scumpă decât una normală, cu zahăr. Berea şi alcoolul, în general, sunt foarte scumpe peste tot, Nepalul fiind o ţară în care oamenii obişnuiţi nu consumă băuturi alcoolice. La un restaurant din centrul oraşului, o bere, care se vinde cel mai adesea la 0,75 l, costă echivalentul a 5-8 dolari americani, ceea ce face, practic, ca o bere să fie mai scumpă decât majoritatea felurilor principale de mâncare din meniul aceluiaşi restaurant. Principala masă a zilei este seara, atunci se serveşte supă şi, uneori, desert.
Chipuri frumoase din Nepal
Pe drumurile naţionale, depăşirile, adesea în curbă, sunt însoţite de claxoane prelungi pentru a semnaliza manevra ta maşinilor de pe banda de circulaţie pe care o ocupi cu depăşirea. Şoferii de autobuze merg însoţiţi de unul, două ajutoare de şofer, persoane care sunt folosite pe post de senzori la manevrarea autobuzului, care înlătură bolovanii şi copacii căzuţi pe şosea, care ajută dacă autobuzul se împotmoleşte în noroi etc.
Ca o curiozitate, la 1 iunie 2001, prinţul moştenitor al Nepalului, Dipendra, a omorât zece membri ai familiei regale, inclusiv regele şi regina, împuşcându-i cu o mitralieră în timpul cinei tradiţionale care reunea familia în fiecare lună, iar alţi cinci membri ai familiei au fost răniţi. După masacru, prinţul moştenitor Dipendra a încercat să se sinucidă. Aflat în comă, potrivit tradiţiei şi legii, neputând fi judecat pentru crima sa graţie statutului regal, a fost declarat rege al Nepalului, dar a murit trei zile mai târziu. Motivul neoficial care ar sta la baza crimei ar fi iubirea pe care prinţul moştenitor i-o purta tinerei Devyani Rana, care provenea dintr-o familie cu care dinastia regală se afla într-un conflict istoric, deci mariajul lor nu putea avea loc. Masacrul a produs o criză dinastică ce avea să ducă la abolirea monarhiei şi la declararea Nepalului, în 2008, ca republică seculară.
Se încarcă comentariile...
