Armele cu care se luptau înaintaşii. Piesa de rezistenţă a dacilor, o sabie care semăna groază şi moarte printre romani
0
Două erau piesele din echipamentul de luptă al dacilor care îi îngrozeau pe romani. Unul era o armă creată special pentru a nimeri puţinele puncte vulnerabile ale romanilor. Celălalt era un simbol, un stindard care era el însuşi o armă veritabilă în mâinile dacilor.
Militari desăvârşiţi, romanii luptau cu sabia (gladius, cu două tăişuri), suliţă (lungă - javelină, scurtă - pilum), scutul (scutum), pumnalul (pugio), arc cu săgeţi. Foloseau maşini de război: scorpionul - arbaletă cu săgeţi şi catapultă. Purtau cu mândrie un vexil, steagul cu însemnele Imperiului Roman şi ale legiunii din care făceau parte.
Dacii aveau arme care dădeau fiori romanilor. Falxul era sabia încovoiată, ce avea un efect devastator în rândul adversarilor. Arma era scurtă, iar forma sa fusese gândită special pentru a pătrunde în locurile vulnerabile, dar greu accesibile ale ţinutei de luptă a inamicilor. Falxul nu doar lovea şi tăia, ci agăţa cu vârful său spaţiile ce rămâneau neacoperite de piesele metalice sau de piele din vestimentaţia războinicilor romani. Dacii foloseau falxul cu ambele mâini.
„Sabia dacilor făcea ravagii în tabăra romanilor. Era foarte temută pentru că avea acest efect, lovea puternic şi rănea mortal exact acolo unde romanii erau vulnerabili. Îi luau prin surprindere, romanii mizau pe puterea lor şi pe aura de invincibilitate pe care o aveau, astfel că nu se aşteptau să fie atinşi în punctele rămase descoperite. Iar dacii le găsiseră slăbiciunile“, arată Radu Florin Covaliu, liderul Asociaţiei Culturale Tomis, dedicată reconstituirii istorice.
În afară de temutul falx care putea fi folosit cu ambele mâini, dacii mai aveau sica (un pumnal încovoiat), un cosor de mână (ca o seceră), un cosor pentru ambele mâini (ca o cange), suliţă, topor, scut şi arc cu săgeţi. Bineînţeles, piesa cea mai însemnată din ţinuta de luptă era dracones-ul, stindardul emblematic cu forma unui balaur cu cap de lup şi coamă, care scotea un şuierat înfricoşător pe câmpul de bătălie, din fugă.
Cum se îmbrăcau strămoşii noştri, dacii şi romanii
Atunci când reconstituie scenele istorice, pasionaţii caută să respecte în amănunt felul în care trăiau oamenii din antichitate. Astfel, dacii se încălţau cu ciorapi de lână şi opinci, îmbrăcau pantaloni de in sau de lână, cămaşă, un brâu (chimir), pafta şi pelerină din solzi de piele. Pe cap purtau scufia lor tradiţională: pileus. Dacii mai aveau platoşă din piele, apărători de mâini, iar pe umeri - blană.
Romanii erau mai elaboraţi la vestimentaţie, deşi existau elemente comune cu dacii. Purtau sandalele specifice (calige), cu ciorapi de lână, pantaloni pe vreme rea, tunica, vestă (subarmalis), cămaşă de zale cu guler şi o lorică (platoşă). Foarte eficientă pentru lupte era lorica segmentată, formată din lamele metalice. Picioarele şi le apărau cu cnemide, iar mâinile cu manica. Antebraţul era protejat de piele, umărul de metal. Costumaţia era completată de pelerină şi cască, iar centurionul (conducătorul unei centurii, formaţiunea de 100 războinici) avea un semn distinctiv - creastă prinsă pe cască.
Portul popular românesc, de inspiraţie dacică
„Vestimentaţia dacilor seamănă destul de bine cu portul popular românesc, încă folosit în unele zone ale ţării. Bărbaţii geto-daci purtau cămăşi sau un veşmânt despicat în părţi, confecţionat din pânză groasă, care se purta peste iţari. Iţarii aveau croieli diferite, unii părând foarte strâmţi, alţii prezentând creţuri transversale. Geto-dacii purtau o mantie prinsă cu o fibulă (agrafă), care avea o glugă care acoperea capul pe vreme rea. Sarica era confecţionată din lână.
Femeile purtau o cămaşă realizată probabil din patru foi de pânză, una pentru a se croi partea din faţă, alta pentru realizarea părţii din spate şi două pentru mâneci. Foile se încreţeau în jurul gâtului formând o deschizătură. Dintr-un material mai subţire erau confecţionate fotele sau fustele. Columna lui Traian ni le înfăţişează purtând uneori şi o manta lungă, bogat drapată. Ele purtau părul lăsat liber, în bucle care încadrau chipul sau pieptănat cu cărare pe mijloc şi împletit în două cosiţe lungi.
Atât nobilii, cât şi oamenii de rând, bărbaţi şi femei, foloseau încălţăminte confecţionată din pâslă sau opinci din piele. În cursul unor săpături s-au găsit <mâţe> (crampoane) de fier care se prindeau de talpa încălţămintei pentru a uşura mersul pe gheaţă şi zăpadă. Când mergeau călare, dacii aveau ataşaţi la încălţăminte pinteni de fier“, arată Valentin Roman, liderul Asociaţiei Vatra Daciei, autorul volumului „Pe urmele dacilor“.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
