Apostolii educaţiei. Tatăl şi fiii care au învăţat Dobrogea româneşte
0
Numele Cotovu are în Dobrogea rezonanţa unui apostol. Un apostol al educaţiei, care a învăţat Dobrogea, de-a lungul unor generaţii, limba română în trecerea sa de la paşalâc, ţinut otoman, la statutul de provincie românească. Ioan Cotovu (tatăl), Brutus Cotovu şi Vasile Cotovu (fii) sunt cei trei cărturari care s-au dedicat învăţării populaţiei autohtone.
Istoria începe cu Ioan Cotovu, un institutor din Basarabia, care a trăit în anii 1835-1897. Era originar din Ismail, unde fusese institutor de clasa a IV-a şi director al Şcolii primare urbane de băieţi, între anii 1858 şi 1878. Aici l-a avut că elev, printre alţii, pe viitorul mareşal Alexandru Averescu.
Dascălul este numit la Hârşova printr-un act semnat la 9 decembrie 1878, ca institutor pentru clasa I şi director al şcolii, functie pe care a deţinut-o până în 1892. Vine la Hârşova cu familia sa: soţia Anissia şi cei doi fii - Brutus şi Vasile. Aceştia îi vor duce mai departe munca de excepţie care a înnobilat breasla cărturarilor Dobrogei.
Ceea ce a făcut Ioan Cotovu pe meleagurile Dobrogei se aseamănă misiunii unui apostol. La fel cum Întâiul Apostol Andrei a creştinat populaţia autohtonă din Scythia Minor, la fel basarabeanul Ioan Cotovu a avut grijă să sădească iubirea pentru limba română în pământul frământat de atâtea dispute. Iar asemenea neamului Cotovu de la Hârşova au existat şi alte familii dobrogene, cum ar fi neamul Chirescu la Cernavodă, care au însemnat pentru români lumina de a şti carte.
După revenirea Dobrogei la patria-mamă în urma Războiului de Independenţă din 1878, Ioan Cotovu a ridicat în anul 1879 - având sprijinul lui Spiru Haret, întemeietorul învăţământului modern din România - prima şcoală românească din Hârşova şi una dintre primele şcoli din Dobrogea, precum şi prima bibliotecă românească din Dobrogea, fost teritoriu otoman până la 1878. Cotovu a condus lăcaşul de educaţie şi cultură până la bătrâneţe.
„A rămas în memoria localnicilor ca deţinător al unei culturi solide şi cu întreaga fiinţă dedicat profesiei sale. De-aici răsplata binemeritată din 1934, când cetăţenii urbei au realizat bustul dascălului care astăzi veghează în faţa liceului care îi poartă numele din anul 2000. Un fapt demn de reţinut este acela că există o fotografie (se pare unicat) din anul 1884 făcută la Hârşova care cuprinde participanţii la Conferinţa învăţătorilor din Dobrogea din perioada august-septembrie acelaşi an, fotografie care ne întăreşte convingerea că învăţământul din această localitate era deosebit de puternic şi apreciat de moment ce are loc acest eveniment deosebit organizat doar la câţiva ani de la revenirea Dobrogei la patria mamă“, spun actualii profesori de la Liceul Teoretic Ioan Cotovu din Hârşova.
Brutus, fiul cel mare plecat să ajute nordul Dobrogei
Fiul cel mare, Brutus Cotovu (născut în 1859), s-a dedicat dezvoltării nordului Dobrogei, iar spre sfârşitul vieţii s-a retras la Constanţa. „A fost director al Şcolii primare nr. 2 din Tulcea, subrevizor şcolar al Dobrogei, revizor şcolar al judeţului Constanţa, inspector şcolar, senator, epitrop al Catedralei Sfântul Nicolae, publicist, preşedinte al Cooperativei Dunărea, vicepreşedinte al Ligii pentru propăşirea Dobrogei, fondator al Băncii populare Spiru Haret din Tulcea“, descrie prof. Lelia Postolache, bibliograf tulcean.
Brutus a absolvit Liceul din Bârlad, unde l-a avut coleg şi prieten pe Alexandru Vlahuţă. La 15 septembrie 1880 este numit institutor provizoriu la şcoala de băieţi din Hârşova, devenind coleg cu tatăl său, care a întemeiat Şcoala primară din Hârşova la 1 ianuarie 1879, cu primii 50 elevi. În 1885 este numit institutor la Şcoala primară nr. 1 din Tulcea, iar în 1892 la Şcoala primară de băieţi nr. 2 din Tulcea. Numele său este trecut pe placa memorială a Monumentului Reanexării Dobrogei şi pe placa de marmură a Catedralei Sfântul Nicolae din Tulcea.
Vasile, mezinul rămas în Hârşova
Fiul cel mic, Vasile Cotovu (născut în 1866), rămâne la Hârşova unde va organiza biblioteca şi muzeul local. Mezinul a stat alături de tată, fiind cel care a construit o şcoală nouă a Hârşovei, lângă locuinţa sa. În acest lăcaş, Vasile Cotovu a amenajat, într-una dintre sălile de clasă, ceea ce avea să fie Muzeul Regional al Dobrogei. Iar inaugurarea celor două edificii care funcţionau în acelaşi local, la 1 mai 1904, a fost marea sărbătoare a comunităţii, la ea participând întreaga familie regală a României, însoţită de prim-ministrul Dimitrie A. Sturdza şi de inginerul Anghel Saligny, ministru al Lucrărilor Publice.
„Locuinţa lui Vasile Cotovu era destul de modestă ca arhitectură, singurul element distinctiv fiind un frontispiciu în stil renascentist cu ornamente florale şi copii. A fost construită de învăţător cu mult înainte, iar casa lui avea să fie sufletul aşezării. Lângă ea a fost ridicată apoi şcoala, la îndrumarea lui Anghel Saligny, ministrul Lucrărilor Publice de la acea vreme. Iar lângă şcoală începuse şi construirea bisericii din Hârşova. Într-una dintre sălile de clasă ale şcolii, dascălul Vasile Cotovu a amenajat un muzeu în care a expus materiale arheologice găsite de locuitori în ruinele cetăţii romane Carsium: fragmente de pietre cu inscripţii, vase, monede, podoabe antice, colecţie de roci şi minerale, costume populare, fotografii şi tablouri. Multe erau aduse de localnici, care găseau printre ruine tot felul de obiecte a căror importanţă nu o cunoşteau, dar o bănuiau. Aşa că le aduceau învăţătorului Cotovu, tatăl, care le-a lăsat în grijă fiului“, povesteşte cercetătorul Constantin Nicolae.
Vine, însă, Primul Război Mondial, când clădirea şcolii şi muzeului a fost afectată. Directorul Vasile Cotovu salvează mare parte dintre obiectele de patrimoniu şi le adăposteşte în casa sa, unde reface muzeul. Câţiva ani, muzeul funcţionează aşa, în locuinţa fondatorului, iar la 29 mai 1926, familia regală a României face din nou gestul de recunoaştere a strădaniilor elitei locale. Noua pereche regală a României, regele Ferdinand şi regina Maria, vin la Hârşova pentru a redeschide oficial Muzeul Regional al Dobrogei, în casa familiei Cotovu.
O placă de marmură (care se află actualmente în interiorul muzeului) consfinţeşte momentul: „M.S Regele Ferdinand/ M.S Regina Maria / inaugurat-au restaurarea Muzeului regional Hîrşova în această casă la 29 Maiu 1926“. Istoria Dobrogei era iarăşi în siguranţă, pe mâini bune. Iar biblioteca şcolară, de 5.000 de volume, era la acel timp cea mai mare din judeţul Constanţa.
După moartea fondatorului său în primii ani ai comunismului, văduva lui Vasile Cotovu donează Muzeului de Istorie şi Arheologie din Constanţa exponatele rămase. Piesele arheologice sunt duse la muzeul din Constanţa, iar colecţiile de artă, etnografică, geologică, fotografică sunt împrăştiate. Fiii învăţaţi ai locului se străduiesc actualmente să salveze Ansamblul Vasile Cotovu, adică localul iniţial al muzeului din casa familiei Cotovu.
Pe aceeaşi temă:
Unde se închinau românii din Dobrogea creştină în timpul stăpânirii otomane. Rezistenţa credinţei în vremuri tulburi
Rezultate Bacalaureat 2015 Constanţa. Oana Denis Abdula din Hârşova sparge dominaţia Constanţei
Se încarcă comentariile...
