Scrisoarea de protest a universitarilor. Ce reproşează aceştia: „Guvernul pune universităţile să plătească costurile deciziilor politice greşite“
0
Universităţile din Consorţiului Universitaria trag un semnal de alarmă printr-o scrisoare de protest legat de modul în care statul a ştiut să gestioneze situaţia învăţământului superior. Profesorii califică situaţia drept una foarte gravă, deplâng subfinanţarea educaţiei şi cercetării şi propun câteva soluţii.
Rectorii marilor universităţi din România au semnat o scrisoare de protest prin care trag un semnal de alarmă privind situaţia gravă - colaps spun ei - în care a ajuns învăţământul universitar. Universitarii vin şi cu câteva soluţii pe care le prezintă la finalul scrisorii lor.
Publicăm mai jos conţinutul integral al scrisorii de protest:
„Universităţile membre ale Consorţiului Universitaria, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Vest din Timişoara, constată cu profundă îngrijorare că politicile publice privind învăţământul românesc, în general, şi cele privind învăţământul superior, în special, promovate de guvernele care s-au succedat începând cu anul 2008, au creat deficite şi riscuri economice majore şi au adus sistemul de învăţământ superior în pragul colapsului.
Tragem un ultim şi ferm semnal de alarmă privind situaţia gravă de fond, accentuată de ultimele măsuri ale Guvernului României privind salarizarea unitară, şi semnalăm următoarele:
S-a ajuns la o subfinanţare gravă a educaţiei şi cercetării în România.
1. Nu numai că nu s-a respectat prevederea legală privind alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, dar procentul este mult mai mic decât această valoare; cheltuielile pentru educaţie au ajuns, în anul 2015, la îngrijorătoarea valoare de 3,7% din PIB (în anul 2013 nivelul a fost şi mai redus, 2,5%, iar în anul 2014 a fost 3,2%). România se află, de foarte mulţi ani, în topul ţărilor UE care alocă cea mai redusă cotă din PIB pentru finanţarea învăţământului, fapt ce constituie un atentat la securitatea şi interesul naţional pe termen mediu şi lung.
2. Deşi numărul de studenţi a scăzut foarte mult, în special din motive demografice, fiind astfel reduse structural veniturile universităţilor, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (MENCS), în loc să crească finanţarea pe student echivalent, a scăzut-o constant şi consistent punând astfel o presiune şi mai mare pe bugetele universităţilor. Conform datelor CNFIS, din 2008 până în 2015, finanţarea pe student a scăzut de la 3169 la 2490 lei, iar pentru 2016, conform alocaţiei preliminare, este prevăzută o altă scădere cu 9,16%.
3. Pe lângă reducerea drastică a finanţării, Guvernul a crescut presiunea pe componenta de cheltuieli prin majorări salariale succesive, neînsoţite de alocarea unor sume suplimentare corespunzătoare. În cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, creşterea a fost de peste 55,4% în perioada 2011-20151. Pentru personalul nedidactic, creşterile salariale din perioada 2010-2015 au fost de 27% (15% în 2011 şi 12% în 2015). Aceste majorări, în principiu binevenite, nu au fost însoţite însă de majorarea corespunzătoare a transferurilor de la buget, transformând astfel o recompensă într-o iluzie, chiar povară.
4. La majorările salariale acordate prin lege s-au adăugat numeroase decizii ale instanţelor de acordare retroactivă a unor drepturi salariale, care au crescut de asemenea cheltuielile universităţilor. De exemplu, la una dintre universităţile din Consorţiu, în perioada 2012-2016 drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti au fost în sumă de 31,2 milioane lei, iar sumele alocate de MENCS au fost de 25,6 milioane lei, necesitând suplimentarea fondurilor din veniturile extrabugetare ale instituţiei cu 5,6 milioane lei.
Este incorect să se solicite universităţilor să suporte acordarea drepturilor salariale retroactive din veniturile proprii, atâta timp cât acestea sunt datorate exclusiv erorilor legislative generate de Guvern sau Parlament. Practic, Guvernul pune universităţile să plătească din fonduri proprii costurile deciziilor politice greşite!
Prin scăderea drastică a veniturilor şi creşterea impusă a cheltuielilor, s-a ajuns ca în universităţile româneşti, cărora li se cere să performeze în topurile internaţionale, cheltuielile cu salariile să fie de peste 93% din totalul finanţării. Rămân astfel extrem de puţine resurse pentru alte cheltuieli esenţiale precum investiţiile în infrastructura didactică şi de cercetare, cheltuieli materiale necesare actului educaţional, respectiv, cheltuieli privind dezvoltarea instituţională şi internaţionalizarea.
5. Finanţarea cercetării a scăzut de asemenea, România rămânând pe ultimul loc în UE privind cota din PIB alocată cercetării. Astfel, în anul 2014 s-a alocat 0,31% din PIB, în 2015 s-a alocat 0,31% din PIB, în timp ce în anul 2008, ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare din sectorul public a fost de 0,40% din PIB.
Concomitent cu reducerea drastică a veniturilor universităţilor, Guvernul şi MENCS, fără a consulta universităţile, impun prin decizii administrative o împărţire profund eronată a acestor resurse.
Astfel, salariile de bază pentru funcţiile didactice şi de cercetare s-au stabilit fără a ţine cont de performanţele ştiinţifice ale personalului din învăţământul superior. Consorţiul Universitaria susţine, în continuare, majorarea salariilor în învăţământ, dar politica de resurse umane să se facă diferenţiat, stimulând excelenţa în educaţie şi cercetare.
În aceste condiţii de politici publice şi financiare păguboase pentru mediul academic românesc, a se vorbi în diverse strategii naţionale despre internaţionalizarea mediului academic românesc şi despre intrarea universităţilor româneşti în liga universităţilor de tip world-class este o utopie şi o responsabilizare injustă a universităţilor româneşti în ochii publicului naţional şi internaţional.
Faţă de toate acestea, cerem MENCS şi Guvernului următoarele:
1. Retragerea imediată a OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016;
2. Aducerea imediată a finanţării pe student cel puţin la nivelul celei din 2008 şi elaborarea unui calendar de creştere până la nivelul mediu din ţările foste comuniste ale UE;
3. Stabilirea cu reprezentanţii consorţiului a unui calendar pentru atingerea până în 2020 a unui procent de 6% din PIB pentru educaţie şi 1% pentru cercetare.
În cazul în care nu sunt urgent adoptate aceste măsuri, universităţile membre ale Consorţiului Universitaria vor începe proteste publice interne şi se vor adresa atât instanţelor juridice interne pentru a contesta măsurile acestea – contrare legilor şi interesului naţional – , cât şi forurilor europene pentru a semnala nerespectarea reglementărilor europene privind consultarea publică în cazul adoptării unor măsuri legislative cu puternic impact economic şi social, precum şi subfinanţarea gravă a învăţământului şi cercetării în România“.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
