Portret | Dorin Constantinescu a lăsat SUA pentru a tatua clujeni

După şapte ani petrecuţi în Los Angeles, clujeanul s-a întors acasă pentru a-şi îndeplini visul de o viaţă: deschiderea propriului salon de tatuaj. Primul tatuaj şi l-a făcut la Bucureşti, pe când avea 19 ani, la Claudiu Rău - unul dintre cei mai cunoscuţi artişti tatuatori români - ce lucrează acum în Japonia.

Deşi a trecut mult de-atunci, Dorin îşi aminteşte perfect momentul, dintr-un motiv simplu: şi-a dat seama că asta vrea să facă şi el în viaţă. A dat admitere la geografie, dar în acelaşi timp a făcut ucenicie în primul salon de tatuaje din Cluj, Yakuza, şi a lucrat şi acasă.  În 2001, înainte de a-şi susţine licenţa, a plecat în SUA printr-un program de muncă sezonieră. A muncit însă doar o lună în parcul de distracţii din Los Angeles unde a fost repartizat.

„Mi-am luat cu mine portofoliul de lucrări pe care le făcusem deja şi-am umblat din salon de tatuaj în salon de tatuaj, până am găsit unul unde m-am angajat“, povesteşte el. Diferenţa a fost enormă: în primele patru luni în SUA a făcut mai multe tatuaje decât făcuse în România în patru ani.

Propriul business la Cluj

În Los Angeles s-a format ca artist, dar tot la România s-a gândit când a simţit că a venit momentul să-şi deschidă propriul business. Aşa că in decembrie 2007 s-a întors la Cluj. „Readaptarea a fost foarte grea. Nu aveam niciun fel de contact cu lumea care ar fi putut aprecia acelaşi lucruri ca mine. La început am regretat că m-am întors“, mărturiseşte el. După un an în care a făcut mai nimic, a preluat împreună cu Robert, un artist tatuator pe care-l cunoscuse încă din State pe Myspace, managementul salonului în care a lucrat pentru prima dată ca ucenic, Yakuza.

„Ne-am dat seama că ne potrivim. Colaborarea noastră funcţiona şi din punct de vedere profesional şi uman şi financiar... Îl consider al doilea meu înger păzitor – soţia mea e primul... Aşa că ne-am hotărât să deschidem un business împreună“, povesteşte Dorin.
 
Mai mult decât tatuaje

Au găsit spaţiul perfect pe Eroilor, l-au cooptat în echipă şi pe Sorin, care face piercing, şi au deschis salonul în 5 februarie 2010. „N-a fost o investiţie imensă, ne-am descurcat cu economiile noastre şi  cu câteva împrumuturi de la prieteni“, spune Constantinescu. Old Bastrads Tattoo, cum şi-au botezat cei trei salonul, a devenit cunoscut şi în alte medii decât cel al „tatuaţilor“.

Asta a şi fost, de altfel, intenţia: „ ne-am dorit să valorificăm spaţiul de aici, oferindu-l gratuit artiştilor clujeni. Până acum am organizat două vernisaje, iar acum îl curtăm pe Claudiu Cândea pentru o expoziţie“, explică Dorin. În plus, Old Bastards s-a transformat în cel mai important loc de întâlnire al celor care iubesc muzica rockabilly (un amestec de rock şi country, stil mai puţin cunoscut la noi dar foarte popular în SUA sau Japonia), aici fiind organizate déjà trei petreceri tematice.

Întrebări şi răspunsuri

Nu-ţi pare rău că te-ai întors din SUA?
D.C. : Eu duc aici acelaşi stil de viaţă ca acolo. Da, anumite chestii sunt mai greu de obţinut în România; cele materiale, de exemplu. Dar personal nu am mai puţin şi nu fac altceva decât ce aş fi făcut acolo: beau la fel de des bere, ascult acelaşi gen de muzică, trăiesc cu acelaşi tip de oameni, ies la fel de des în oraş.

Îşi doresc românii alt gen de tatuaje decât americanii?
D.C.: Da. Americanii sunt mai pertinenţi în cerinţe, probabil datorită faptului că au o cultură mai veche în ceea ce priveşte această artă. La noi tatuajul e accesibil de-abia din 1990 încoace; ei îşi fac tatuaje de la începutul secolului 20. Însă recuperăm şi noi rapid - în ultimul an gusturile românilor au evoluat enorm.

Profil
Născut: 9 martie 1976, Ilva Mare
Studii: Facultatea de Geologie şi Geografie, nelicenţiat
Familie: Căsătorit din toamna lui 2010

Ce-i place
Să gătească - pasiune moştenită de la mama lui, medic de profesie, dar foarte pricepută la bucătărie - de la mâncare până la dulciuri, inclusiv torturi.  Este înnebunit după sushi. Îi place şi primăvara, „când totul e verde şi vesel, nu ca acum, mohorât şi trist“.

Ce nu-i place
Oamenii încruntaţi, proştii fuduli şi - fără vreun motiv logic sau explicabil - numărul 22, despre care crede că aduce ghinion. „Sunt un om destul de pozitiv, aşa că am grijă să fac loc în viaţa mea doar lucrurilor plăcute. De-asta n-am prea multe de spus la capitolul ăsta“, a mărturisit el.