Femeia care a deconspirat „dormitorul“ teroriştilor europeni în urmă cu 10 ani: „Atunci au râs şi n-au schimbat nimic“

Femeia care a deconspirat „dormitorul“ teroriştilor europeni în urmă cu 10 ani: „Atunci au râs şi n-au schimbat nimic“

Jurnalista Hind Fraihi. FOTO: Arhivă personală

Serialul „Reportaj în «dormitorul» teroriştilor europeni“ se încheie astăzi cu mărturia obţinută în exclusivitate în România de „Adevărul“ de la jurnalista belgiană Hind Fraihi, cea care a realizat în urmă cu 11 ani un reportaj sub acoperire în „fabrica“ de terorişti a Belgiei, cartierul bruxellez Molenbeek. În 2006, a fost catalogată drept xenofobă, însă după atacul terorist de la Paris, valoarea muncii sale a fost recunoscută.

Ştiri pe aceeaşi temă

„«Vreau să mă arunc în aer. Oricum, nu am nimic de pierdut!». «De ce ai face una ca asta?». În cele mai multe cazuri, răspunsul a fost acelaşi: «Pentru a veni în sprijinul victimelor noastre de război în Irak, Cecenia, Afganistan, Palestina. Dacă liderii arabi nu fac nimic, atunci trebuie ca noi, oamenii obişnuiţi, să-i ajutăm pe fraţii noştri musulmani»“.
 
Fragmentul de mai sus apare în cartea jurnalistei belgiene Hind Fraihi, intitulată „Sub acoperire în micul Maroc“ şi este relevant pentru tiparul după care au decurs conversaţiile pe care le-a purtat, în 2005, cu mai mulţi tineri din cartierul Molenbeek, din Regiunea Bruxelles. Pe atunci, comuna era doar rău-famată pentru mica infracţionalitate. Ulterior atentatelor de la Paris, Molenbeek şi-a câştigat faima nefastă de „fabrică“ sau „dormitor“ al teroriştilor europeni. 
 

Ancheta care trebuia să "trezeazcă" Europa

Jurnalista belgiană de origine marocană Hind Fraihi (40 ani) a trăiet, în urmă cu 11 ani, două luni în Molenbeek. Cartea pe care a scris-o în urma experienţei sale, publicată în noiembrie 2006, a fost criticată dur, Hindi Fraihi fiind acuzată de rasism şi xenofobie, deoarece a dezvăluit pericolul radicalizării tinerilor din Molenbeek. După atacurile teroriste de la Paris şi Bruxelles, lui Hind Fraihi i-a fost recunoscut internaţional meritul de a fi realizat o excelentă anchetă jurnalistică sub acoperire. Cele mai influente cotidiane din lume, nume precum „Le Monde“, „Le Parisien“, „New York Times“ sau „Wahsington Times“, au intervievat-o recent şi continuă să-i solicite expertiza. 
Hind Fraihi este născută în regiunea Flandra a Belgiei, având părinţi care au emigrat din Maroc. În timp ce lucra pentru cotidianul belgian „Nieuwsblad“, jurnalista s-a mutat în rău-famatul cartier bruxellez, pretinzând că este studentă la sociologie. A găsit în Molenbeek o realitate înspăimântătoare, pe care a descris-o astfel: „există aici fermentul unui veritabil fascism care poartă semnătura Islamului“. 
În carte scrie despre oameni cu bărbi lungi, îmbrăcaţi în haine tradiţionale, care recrutau tineri în staţiile de metrou oferindu-le „stagii de anternament în Afghanistan“ (n.r. - războiul începuse în 2001 şi era în desfăşurare în 2005).

A văzut imami care vorbeau în moschei despre sacrificiul vieţii şi al averii pentru războiul sfânt, a găsit cu uşurinţă cărţi care promovau acţiuni teroriste sau forme radicale de islam, conform cărora femeile care nu poartă văl (hijab) vor ajunge în iad, iar bărbaţilor nu au voie să folosească periuţe de dinţi pentru că acestea nu existau pe vremea profetului Mahomed. 
 

Dezmăţul propangandei teroriste

 
Jurnalista a relatat despre cum imami, care aveau paşaportul „tapetat“ cu ştampile de Afganistan, aveau interdicţie de a intra în Maroc, dar puteau fără probleme să-şi desfăşoare activitatea în moscheile din Bruxelles. Unii dintre ei, precum şeicul Ayachi Bassam, organizau tabere paramilitare în Ardeni, la adăpostul unor organizaţii culturale precum Centrul Islamic Belgian. Într-un „Centru de educaţie culturală a tinerilor“, Hind a găsit cartea „Directive islamice – pentru desăvârşirea individuală şi socială“, în care era citat profetul Mahomed, care ar fi zis: „Am decis să ordon oamenilor să vină la rugăciune şi apoi să meargă să incendieze casele celor care nu au venit“.

În acelaşi volum se vorbea despre aşa zisul război sfânt: „Jihadul să răspândească învăţăturile Islamului în lume, până când Islamul va cuprinde toată lumea. Cel care se va supune Islamului va trăi în pace. Cel care va împiedica Islamul va fi combătut până în ziua în care cuvântul lui Allah va triumfa. Această formă de jihad va continua până în Ziua Înălţării“.
 
Hind a scris în cartea sa despre „gangster Islam“, arătând că o mare parte dintre tinerii recrutaţi de grupările terorise au avut probleme cu legea, lucru valabil şi în cazul atacatorilor de la Paris şi Bruxelles. A constatat şi a atras atenţia că tinerii la care prindea cel mai bine propaganda radicală erau cei fără educaţie, fără loc de muncă, care câştigau bani pe străzile cartierului jefuind sau făcând trafic de droguri.  
 

Generaţia care aşteaptă „să intre în luptă“

 
Jurnalista acuză, de asemenea, şi relaţia Belgiei cu Arabia Saudită, care finanţează moscheile în care se face propagandă jihadistă: „Toată lumea ştie că aliatul nostru, Arabia Saudită, subcontractează o parte din armele pe care i le vindem teroriştilor islamişti. Autorităţile occidentale iau măsuri de deradicalizare şi declară război ISIS. De fapt, ne luptăm împotriva noastră. Vom fi propriul nostru duşman atâta timp cât vom accepta să fim finanţaţi de către Statul Islamic şi de Arabia Saudita“.

Într-un raport publicat de UE în 2016 se arată că Belgia a fost în 2014 ţara din Uniunea Europeană care a exportat cele mai multe arme de foc şi s-a clasat pe locul II în ceea ce priveşte exportul de muniţie în Orientul Mijlociu, principala ţară de destinaţie fiind Arabia Saudită. „Acum, întrucât autorităţile belgiene n-au făcut îndeajuns să lupte cu extremismul, există o întreagă generaţie care aşteaptă să participe la acţiuni teroriste“, a declarat Hind Fraihi pentru „New York Times“, după atentatele din Paris. 
 
 

„Profilul potenţialilor terorişti s-a schimbat mult faţă de acum 11 ani“

Am vorbit cu jurnalista Hind Fraihi despre cum sunt radicalizaţi, astăzi, tinerii din Molenbeek şi din toată Europa, despre cum se poate combate terorismul, despre legătura dintre islam şi terorismul sinucigaş.  
 

Adevărul: După atacurile teroriste care au zguduit Europa am auzit două opinii: unii specialişti spun: „E imposibil să lupţi cu acest timp de extremism şi să previi atentatele“, iar alţii: „Autorităţile nu şi-au făcut treaba, se putea face mult mai mult“. Dumneavoastră ce credeţi?


Hind Fraihi: Este o combinaţie de mai multe cauze. Una dintre probleme este că nu există o politică de integrare în Europa de zeci de ani. Dacă a existat o strategie de integrare a fost mai mult o strategie care s-a concentrat pe integrare/asimilare, dar nu pe acceptare. Întotdeauna trebuie să te justifici ca migrant. Apoi, devine o poveste identitară, mai ales pentru copiii din a doua şi a treia generaţie de migranţi, care nu se simt acceptaţi într-o societate în care sunt născuţi şi crescuţi. Identitatea lor este divizată. Pe acest fond, există o  combinaţie de mai multe deficienţe, lipsa de strategie, lipsa de eficienţă a serviciilor secrete, problemele educaţiei. Ne concetrăm prea mult pe poliţie, servicii secrete, lucru care trebuie făcut acum, dar în acelaşi timp nu trebuie să uităm să investim într-o strategie serioasă, sustenabilă privind educaţia, asistenţa socială şi ocuparea forţei de muncă. Deci, e o problemă multidimensională, care a evoluat într-un mod foarte greşit de decenii şi va dura mult timp pentru a repara aceste probleme, din păcate.
 

Adevărul: Am înţeles din cartea pe care aţi scris-o că printre soluţiile pe care le recomandaţi în 2005 la problema radicalizării erau pe de o parte curăţarea cartierului de predicatorii extremişti şi de persoanele care recrutau tinerii pentru grupări teroriste, iar pe de altă parte, schimbarea relaţiilor cu Arabia Saudită. Acum după ce s-a dovedit că aţi avut dreptate în privinţa pericolului terorismului, vă sunt urmate recomandările? 

 
Hind Fraihi: Viziunea s-a schimbat. Am scris cartea în urmă cu 10 ani, am făcut investigaţia cu 11 ani în urmă. Era un alt Molenbeek atunci. Radicalizarea e un proces care are propriile evoluţii. Acum vedem alte situaţii, lucrurile au evoluat faţă de realităţile de atunci. Acum 11 ani, investigaţia mea este considerată ca fiind foarte greşită, senzaţionalistă, care făcea apologia dreptei politice, s-a spus că am încercat să stigmatizez musulmanii, dar nu acesta a fost scopul meu. Scopul meu a fost doar să spun că există o problemă de extremism, că o comunitate trăieşte o viaţă paralelă cu cea a părţii din Europa unde se află, că există izolare şi s-au creat enclave în centrul Europei şi că sunt multe influenţe din exterior din partea unor ţări ca Arabia Saudită, Afganistan la vremea aceea, Cecenia, Irak. Acum 11 ani au spus că sunt un reporter senzaţionalist şi au râs de ceea ce am scris. Nu au luat cercetarea mea în serios. Şi nu au schimbat, din păcate, nimic, nici strategia, nici în viziunea. 

Acum 11 ani, cei mai mulţi tineri care au fost în Afganistan, Irak şi Cecenia nu aveau niciun viitor. Aveau o educaţie precară, nu aveau perspective, nu aveau slujbe şi erau o pradă uşoară pentru cei care făceau recrutări. Dar acum, la fel ca orice proces, şi radicalizarea a evoluat. Astăzi, vezi o schimbare de profil: oameni cu educaţie bună, cu o slujbă bine plătită şi cu perspective bune pleacă să lupte cu ISIS.
Hind Fraihi, jurnalistă
 

 

Adevărul: S-a schimbat modul de abordare a problemelor?

 
Hind Fraihi: Acum, nu pot să mai ignore ce-am spus, noi nu putem să ignorăm. Trebuie să fii orb sau surd sau poate chiar prost, ca să spui că nu este nicio problemă. Astăzi, observ o evoluţie în ceea ce priveste viziunea, perspectiva asupra ceea ce am spus acum 11 ani; nu mai spune nimeni că investigaţia a fost greşită şi incorectă din punct de vedere politic. Cred că Europa are o problemă cu incorectitudinea politică. Avem o problemă în a spune lucrurilor pe nume. Ne e frică să stigmatizăm un grup din societatea noastră şi asta ne-a făcut să tăcem. Asta a dus la faptul că am întors privirea în altă parte şi am încercat să ignorăm fenomenul, iar cei care au atras atenţia că există o problemă au fost fie ignoraţi, în cel mai bun caz, sau au fost criticaţi dur sau autorităţile au râs de ei. Acum vedem o schimbare de viziune. Tendinţa majorităţii politicienilor este că trebuie să spunem lucrurilor pe nume şi nu mai putem ignora problema. Deci asta e o mică schimbare în minţile politicienilor, în mentalităţile lor. Dar cred ca e mult prea devreme să vedem schimbări de strategie. E fie mult prea devreme, fie nu avem putearea să schimbăm strategiile. Acesta ar fi următorul pas şi nu am ajuns acolo, din păcate. E un mic pas în mentalitate, în viziune, în minte. Vom vedea care şi când se va face următorul pas. 
 

 

Adevărul: Ceea ce tocmai mi-aţi spus înseamnă că pericolul transformării unor tineri din Molenbeek în terorişti există încă? E posibil ca acum, în timp ce vorbim, imamii radicali sau tinerii atraşi de doctrina extremistă să plănuiască alte atentate teroriste în Molenbeek?

 
Hind Fraihi: Da, e posibil. E probabil. Problema mare este faptul că nu doar în Molenbeek se poate întâmplă asta. E un fenomen transnaţional. E o ideologie fără graniţe, care încearcă să câştige inimile şi minţile oamenilor. Deci, asta e adevărata problemă, nu poţi să rezolvi problema gândindu-te la graniţele statale sau la graniţe, uitându-te la o singură comunitate din Bruxelles. Acum, mai ales din cauza internetului şi a social media, fenomenul este larg răspândit în toată lumea. E un lucru comun, din păcate. E o luptă care se dă pentru inimi şi minţi. Şi cred că Europa ar trebui să se gândească bine la imaginea, la modul în care se va prezenta, la viitorul pe care-l va prezenta generaţiilor viitoare pentru a le cuceri inimile şi minţile. 
 

Autorităţile au ingnorat ani la rândul fenomenul radicalizării din Molenbeek. FOTO: Remus Florescu

 

Adevărul: În urmă cu 10 ani, când aţi făcut investigaţia în Molenbeek, poliţiştii şi autorităţile belgiene nu ştiau sau nu le păsa ce se întâmpla în moschei şi în alte locuri unde erau recrutaţi tinerii? 

 
Hind Fraihi: În ambele variante e o problemă. Dacă nu ştiau, e o problemă, înseamnă că serviciile secrete sunt foarte slabe. Dacă ştiau, e o problemă, înseamnă că a existat o strategie ascunsă, o agendă politică ascunsă. 
 

 

Adevărul: În ancheta pe care aţi scris-o despre Molenbeek arătaţi că era foarte uşor să găseşti în moschei şi în librării islamice cărţi care promovau extremismul, dar şi imami cu discurs radical care propovăduiau războiul sfânt? Cum este acum în Molenbeek? Urmăreşte cineva ce se vorbeşte în moschei?

 
Hind Fraihi: Nu, nu urmăreşte nimeni. Acum 11 ani era foarte vizibil procesul de radicalizare. Era pe străzi, în metrouri, în moschei, mai multe organizaţii recrutau tinerii pentru acte teroriste, dar acum trebuie să spun că nu vei mai găsi aşa ceva, e foarte greu să mai găseşti imami radicali care predică jihadul în moschei, pe străzi sau în alte locuri. Acum problema este internetul. Există noi metode de recrutare pe internet. Şi sunt mult mai eficiente din păcate. Aceste metode vorbesc în limba generaţiilor tinere, cu multe imagini senzaţionale şi frumoase, frumoase din punct de vedere tehnic. E o maşină de propagandă foarte puternică. E mult mai puternică decât acum 11 ani când mi-am făcut cercetarea. 
 

 

Adevărul: Am ajuns la o concluzie citind cartea dumneavoastră şi vorbind cu oamenii din Molenbeek: problema radicalizării cartierului a început la nivel politic. O contribuţie majoră în modul în care lucrurile au ieşit de sub control a avut-o primarul Phillipe Moreaux, care timp de 20 de ani a condus comunitatea. Cum vedeţi dumeavoastră situaţia?

 
Hind Fraihi: Da, aşa este. Trebuie să fie adevărat. El era primarul. A ştiut. Dacă nu a ştiut şi asta a fost o problemă, pentru că înseamnă că nu şi-a făcut treaba. Ca primar trebuia să fi ştiut. Şi dacă nu a ştiut e o problemă pentru că asta a însemnat că nu a reuşit să gestioneze foarte bine comunitatea pe care a condus-o, înseamnă că nu a fost îndeajuns de aproape de oamenii săi, dar a fost apropiat, chiar foarte apropiat de comunitatea musulmană şi mai ales marocană. Deci, trebuia să fi ştiut, dar nu a reacţionat din cauza unor motive electorale. În ambele variante ai o problemă, dacă nu au ştiut, e o problemă, dacă a ştiut - e o problemă.
 
 

Adevărul: Tindeţi să credeţi că ştia?


Hind Fraihi: Cred că da, ştia. 
 
 

Adevărul: Cum credeţi că ajunge un tânăr din Molenbeek sau din alt oraş al Europei să se radicalizeze în aşa măsură în care vrea să plece din UE pentru a lupta în războaie în Orientul Mijlociu sau să devină terorist sinucigaş?   

 
Hind Fraihi: Acum 11 ani, cei mai mulţi tineri care au fost în Afganistan, Irak şi Cecenia nu aveau niciun viitor. Aveau o educaţie precară, nu aveau perspective, nu aveau slujbe şi erau o pradă uşoară pentru cei care făceau recrutări. Dar acum, la fel ca orice proces, şi radicalizarea a evoluat. Astăzi, vezi o schimbare de profil: oameni cu educaţie bună, cu o slujbă bine plătită şi cu perspective bune pleacă să lupte cu ISIS. Asta e una dintre marile schimbări care s-au petrecut în deceniul de când am scris cartea despre Molenbeek. Cum putem explica? Cei cu educaţie bună şi cu perspective se simt puternic implicaţi în problemele din Orientul Mijlociu, în conflictul care nu se termină niciodată dintre Israel şi Palestina, în conflictele din Irak şi din Siria, şi se simt foarte inutili aici. Sunt atât de sătui de toate imaginile, de toată injustiţia care a fost făcută în ultimele decenii sau chiar de mai mult timp, confraţilor lor musulmani din aceste ţări şi vor să facă ceva, vor ca viaţa lor să însemne ceva, să capete un sens care nu poate fi dat de o diplomă sau de o slujbă sau chiar de perspective materiale pozitive. Profilul potenţialilor terorişti s-a schimbat mult. 

 

Adevărul: Cum îi percep musulmanii din Belgia, Franţa sau Germania pe cei din Siria, Afganistan, Palestina sau Irak?

 
Hind Fraihi: Se consideră o familie mare. E o comunitate globală de musulmani , care se consideră fraţi şi surori. Fac toţi parte din oummat (n.r. - o comunitate a tuturor musulmanilor, indiferent de naţionalitate, de legături de rudenie şi de ţările în care trăiesc). Nu mai pot suporta injustiţia care se întâmplă în Orientul Mijlociu, acum, de exemplu, în Siria. E prea mult pentru ei.  
 

Adevărul: Această percepţie a musulmanilor ca făcând parte dintr-o mare familie nu ţine cont de distincţia dintre şiiţi şi sunniţi?


Hind Fraihi: Unii dintre musulmani fac această distincţie, alţii nu. Cei mai mulţi vor să dea un sens vieţilor lor. Vor să facă ceva cu sens în acest conflict, în această opresiune a confraţilor musulmani. 
 
 

Adevărul: Mulţi occidentali cred că religia musulmană permite şi chiar recomandă acţiuni radicale, precum atentatele teroriste sinucigaşe, dacă sunt făcute pentru aşa-zisul „război sfânt“. Este adevărat? 

 
Hind Fraihi: Nu, pentru că Islamul există din secolul al VII-lea şi nu s-au întâmplat astfel de lucruri. Nu cred că e puternic legat de Islam. Islamul are o prezenţă lungă în Europa, foarte lungă, de secole, şi nu a fost nicio problemă cu Islamul – şi când spun problemă mă refer la extremism, la sinuciderea prin aruncarea în aer, la ură faţă de alte religii. Nu în măsura sau în profunzimea cu care se manifestă acum.

Comisia Europeană este campioană la strategii. FOTO: Remus Florescu

Strategia europeană anti-radicalizare 

 
La 10 ani de la apariţia cărţii jurnalistei Hind Fraihi şi de la prima ”Strategie Europeană de luptă împotriva terorismului”, dar şi după sute de victime făcute de teroriştii “născuţi, crescuţi şi educaţi” în UE, Comisia Europeană a adoptat o strategie de luptă împotriva radicalizării propriilor cetăţeni. Lansată pe 14 iunie 2016, de comisarul Dimitris Avramopoulos, strategia are şapte priorităţi: 
1. “Contracarearea propagandei teroriste şi a discursului instigator la ură în mediul online: colaborarea cu industria IT pentru a se opri transmiterea conţinutului ilegal care incită la violenţă, sprijinirea dezvoltării unor discursuri alternative pozitive de către societatea civilă şi dezvoltarea competenţelor mediatice, pentru ca tinerii să poată evalua informaţiile în mod critic. 
2. Contracararea radicalizării în puşcării: schimburi de experienţă între statele membre pentru a dezvolta ghiduri privind mecanisme şi programe pentru prevenirea şi deradicalizarea în puşcării şi sprijinirea reabilitării şi reintegrării. 
3. Promovarea educaţiei inclusive şi a valorilor comune ale Uniunii Europene: folosirea fondurilor din programul “Erasmus+” pentru sprijinirea proiectelor care promovează incluziunea socială, valorile noastre comune şi înţelegerea interculturală.
4 Promovarea unei societăţi incluzive, deschise, adaptabile şi promovarea acestor valori în rândul tinerilor: de exemplu, Comisia va dezvolta un set de instrumente pentru a-i ajuta pe cei care lucrează îndeaproape cu tinerii care le va permite să detecteze şi să contracareze radicalizarea.
5 Întărirea cooperării internaţionale: UE va sprijini ţările terţe care se confruntă cu provocări similare în abordarea radicalizării prin aplicarea legii şi respectarea drepturilor omului.
6 Stimularea cercetării, găsirea de probe, monitorizarea şi realizarea unor reţele: producerea unor instrumente concrete şi a unor analize de strategii privind combatarea radicalizării care să fie direct utilizabile de către  statele membre, plus construirea unui cadru de funcţionare a Centrului de Excelenţă al Reţelei de Conştientizare a Radicalizării. 
7 Concentrarea asupra dimensiunii de securitate: prevenirea radicalizării necesită, de asemenea, o abordare de securitate prin intermediul măsurilor de combatere imediată şi urmărire pe termen lung a ameninţărilor, cum ar fi interdicţiile de călătorie, precum şi stoparea călătoriilor făcute de cetăţeni europeni în ţări terţe având ca scop activităţi legate de terorism, măsuri care au fost propuse deja de Comisie. Statele membre ar trebuie să sporească schimbul de informaţii, să utilizeze pe deplin cadrele de cooperare şi instrumentele existente în ceea ce priveşte securitatea; statele membre trebuie să întărească interconexiunea sistemelor de informaţii.” 
 

În loc de concluzie

 
Din păcate multe dintre punctele acestei strategii europene anti-radicalizare sunt formulate la timpul viitor, “statele vor face schimb de experienţă”, “vom lucra cu industria IT” sau “Comisia va dezvolta un set de instrumente”, în condiţiile în care deja autorităţile europene şi naţionale sunt în întârziere cu câţiva ani, iar atentatele teroriste lovesc din ce în ce mai des Europa chiar în cele mai puternice state ale ei, Germania şi Franţa. “Adevărul” a prezentat în serialul “Reportaj în <<dormitorul>> teroriştilor europeni” modul în care un cartier aflat la câteva minute de Bruxelles, centrul administrativ al Europei, s-a transformat în cel mai prolific furnizor de “carne de tun” pentru organizaţiile jihadiste din Orientul Mijlociu, profitând de incompetenţa, corupţia, interesele obscure ale unor politicieni. Cei care cred că fenomenul care îngrozeşte acum Europa a apărut peste noapte şi autorităţile nu pot decât să strângă cioburile şi să numere victimele greşesc profund. Autorităţile au fost avertizate şi sunt vinovate în ambele scenarii: şi dacă au întors privirea din cauza incompetenţei, şi dacă au avut o agendă ascunsă. Dacă ceva nu se schimbă urgent în strategia Europei, jurnalista belgiană Hind Fraihi, care urmăreşte de 11 ani evoluţia fenomenului terorist în Europa, a avut dreptate când a spus “va dura mult timp până se vor remedia aceste probleme”. Politicienii europeni au înţeles că strategia “ochilor larg închişi” se plăteşte în vieţi omeneşti, dar trebuie să înţeleagă şi faptul că cetăţenii care le plătesc salariile vor mai mult de la ei decât condolenaţe tardive şi feţe triste pentru părinţii care-şi îngroapă prea devreme copiii.
 
 
Citeşte şi:
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Hind Fraihi, jurnalista belgiană care a dezvăluit pericolul radicalizării din centrul Europei. FOTO: Arhivă personală 

Imagini din aceeasi galerie
  • Hind Fraihi, jurnalista belgiană care a dezvăluit pericolul radicalizării din centrul Europei. FOTO: Arhivă personală 
  • Hind Fraihi, jurnalista belgiană care a dezvăluit pericolul radicalizării din centrul Europei. FOTO: Arhivă personală 
  • Christophe Christophe Devriendt, în fața unui centru cultural din Molenbeek   
  • Stradă din Molenbeek. FOTO: Remus Florescu 
  • Stradă din Molenbeek. FOTO: Remus Florescu 
  • Stradă din Molenbeek. FOTO: Remus Florescu 
  • Stradă din Molenbeek. FOTO: Remus Florescu 
  • Stradă din Molenbeek. FOTO: Remus Florescu 
  • În Molenbeek sunt și magazine de lux 
  • Cartea care ar fi trebuit să schimbe strategia Europei. FOTO: Arhiva Hind Fraihi
Distribuie imaginea
citeste totul despre: