Fata violată de cei 7 vasluieni, pusă la zid de românii intelectuali de la oraş. De ce tocmai femeile educate sunt cele mai înverşunate judecătoare ale victimei
0
3,9 % dintre cei chestionaţi de doctoranda Gabriela Culda din Cluj, în studiul său pentru doctorat, cred că fata violată de cei 7 bărbaţi din Vaslui este vinovată, iar 22,3% că fata are partea ei de vină. 9% cer aplicarea pedepsei cu moartea în cazul violatorilor, iar 56,7%, castrarea lor chimică. Asta cred oameni educaţi, din toată ţara, care locuiesc la oraş. Un alt aspect ce nu trebuie trecut cu vederea: majoritatea respondenţilor sunt femei.
O tânără avocată din Cluj anunţa, în vară, că include în teza sa de doctorat două chestionare despre viol. Prin primul chestionar a vrut să vadă cum percep românii violul, cum ar trebui el pedepsit şi ce cred despre violul de la Vaslui. Iar prin al doilea - să observe ce cred oamenii despre pedepsele acordate de justiţie celor 7 violatori din Vaslui. Concluziile? Neaşteptat de surprinzătoare pentru o populaţie educată, cu studii universitare, care locuieşte în oraşe, din toate zonele ţării (un procent foarte mic dintre respondenţi - români, tot cu studii universitare, din oraşe - a fost din SUA şi state din Europa). Vorbim de persoane informate, care citesc presa, au simţ critic, sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lume. Iar surpriza este cu atât mai mare cu cât majoritatea respondenţilor sunt femei.
Teza sa de doctorat se numeşte ”Efectele vinovăţiei, ale suportului social perceput şi ale cogniţiilor iraţionale asupra recidivei penale”.
”Cercetarea s-a derulat în două etape: iniţial am formulat întrebări cu privire la vinovăţia inculpaţilor, pe parcursul procesului. Când s-au stabilit pedepsele, voiam să ştim dacă acestea sunt percepute ca fiind corecte sau nu. Am spus-o de la început: un eşantion din România care citeşte ştiri şi care răspunde la chestionare online, este deja un eşantion selectat. De aceea, cred că e important ca atunci când analizăm rezultatele cercetării să avem în minte caracteristicile eşantionului, adică cine a răspuns la întrebări. Peste 90% dintre participanţi locuiesc în mediul urban şi aproximativ 70% au studii universitare. Cu atât mai surprinzătoare sunt concluziile care ne spun că 26,2 % consideră victima cel puţin parţial vinovată de abuzul sexual pe care l-a suferit. Ca cercetător vrei să ştii de ce ai obţinut astfel de rezultate”, spune Gabriela Culda (foto sus, credit foto: Mihaela Noroc), doctoranda din Cluj, licenţiată în Drept, Psihologie şi Ştiinţe Economice.
Ce reiese din analiza chestionarelor
Primul chestionar:
* 2236 de respondenţi
* 91,2% sunt din mediul urban, din care 67,2% cu studii universitare (41,5% cu facultate şi 25,7% cu studii postuniversitare)
* media de vârstă a fost 32 de ani
* 28,5% bărbaţi şi 71,5% femei
* 8,7% dintre respondenţii acestui chestionar au fost victime ale unui abuz sexual
Întrebată înainte de pronunţarea sentinţei dacă se va face dreptate, lumea a răspuns astfel: 38,1% - da, 41,1% - parţial, 20,8% - nu.
Întrebată dacă cred că băieţii sunt vinovaţi de cele întâmplate, lumea a răspuns: 94,5% - da, 4,6 – parţial, 0,9% - nu. Prin urmare, subliniază Gabriela Culda, ”aproape un procent consideră că băieţii nu sunt deloc vinovaţi”.
La întrebarea dacă cred că fata este vinovată pentru cele întâmplate, răspunsurile au fost: 3,9% - da, 22,3% - parţial, 73,8% - nu. ”Aproape 4% nu consideră că doar victima este vinovată”, precizează cercetătoarea.
Al doilea chestionar:
* 989 de respondenţi
* 93.6% mediu urban, din care 75,3 % au studii universitare (43,7% cu facultate, 31,6% cu studii postuniversitare)
* media de vârstă: 39 ani
* 10% au pregătire juridică
* 40,8% bărbaţi, 59,2% femei
* 7,5% victime ale unui abuz sexual
Întrebată dacă s-a făcut dreptate după ce instanţa a stabilit pedepsele pentru cei 7 violatori, lumea a răspuns: 9,1% - da, 52,7% - parţial, 38,2% -nu.
Întrebată cum sunt pedepsele, răspunsurile au fost: prea mici – 84,1%, drepte – 14,7%, prea mari – 1,2%. ”Interesant este faptul că 84,1% consideră pedepsele prea mici chiar dacă, în acelaşi timp, 70% consideră că închisoarea nu reabilitează. Şi 83,6% nu cred că după executarea pedepsei se va reduce riscul de recidivă”, notează tânăra avocată.
Şi vine întrebarea: de ce oamenii (majoritatea femei!) au nevoie să creadă că şi victima poarta o vină
Potrivit Gabrielei Culda, nu doar românii condamnă victima în cazul abuzurilor sexuale, ci şi alte state din Europa şi SUA.
”De regulă, cei care consideră că lumea este un loc drept, că fiecare primeşte ceea ce merită, nu pot accepta faptul că ceva atât de nedrept se poate întâmpla. Atunci, ei încep să justifice situaţia – cu diverse argumente: era oricum o fată uşoară, s-a îmbrăcat prea provocator - în aşa fel încât să fie mai aproape de credinţa lor despre lume. Asta se întâmplă fără să ne propunem, mintea noastră întotdeauna lucrează pentru noi şi ne apăra cu orice preţ convingerile pe care le avem. Din eşantionul nostru, 17,1% cred lumea un loc drept. 55% sunt siguri că cei 7 condamnaţi nu se simt vinovaţi. Revolta faţă de atitudinea condamnaţilor pe parcursul procesului a egalat-o pe cea faţă de comiterea violului. Poate de aici vin explicaţii pentru procentul mare de 84,1% care cred pedepsele prea mici”, explică aceasta.
Există şi o explicaţie pentru care majoritatea respondenţilor, femei, au răspuns că fata poartă o parte din vină sau este vinovată. Există studii internaţionale, explică doctoranda din Cluj, potrivit cărora unele femei se pun în locul victimei violului şi nu pot pricepe cum o persoană care nu face nimic, adică o persoană ca ele, este violată. Şi astfel, în mintea lor, caută explicaţii şi ajung la ideea că sigur fata ar fi făcut ceva. Şi, implicit, apare şi concluzia: fata ar avea partea ei de vină.
Respondenţii se gândesc ”la cât de grav este ceea ce au făcut condamnaţii şi nu la cât de important este să nu mai facă”
Doctoranda precizează că alegerea măsurii de castrare chimică în urma violului de către 56,7% dintre participanţii la primul chestionar a surprins-o:
”Nu m-am aşteptat ca 56,7% să vadă necesară castrarea chimică în urma violului. M-aş fi aşteptat ca majoritatea să răspundă că uneori poate fi necesară, nu întotdeauna. În domeniul psihologiei judiciare sunt trei mari abordări ale pedepsei cu închisoarea. Unii specialişti cred că aceasta reabilitează şi cei care execută o pedeapsă cu închisoarea se vor întoare în societate ca cetăţeni mai buni, alţii cred că închisoarea nu schimbă comportamentul infracţional, iar cei mai pesimişti consideră închisoarea un mediu ce creşte rata de infracţionalitate după momentul întoarcerii în societate. Interesant este că, atunci când am întrebat participanţii dacă cred că pedeapsa cu închisoarea reabilitează, 70% spun că nu. 83,6% nu cred că pedeapsa corectează comportamentul infracţional.
Cu toate acestea, 84,1% consideră pedepsele aplicate prea mici, 25,8% cred că ar fi trebuit să primească între 20 şi 25 ani închisoare, iar 15,8% ar fi stabilit detenţiunea pe viaţă. De aici reiese clar faptul că cei care au participat la cercetare, nu s-au concentrat pe rolul educativ şi coercitiv al pedepsei, ci mai degrabă văd pedeapsa în sensul ei punitiv. Se gândesc la cât de grav este ceea ce au făcut condamnaţii şi nu la cât de important este să nu mai facă”.
Gabriela Culda (26 de ani), avocat în Baroul Cluj, este licenţiată în Drept, Psihologie şi Ştiinţe Economice.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
