Cum ar fi fost pandemia fără net. O româncă recreează viaţa dinaintea erei digitale într-un joc video

Cum ar fi fost pandemia fără net. O româncă recreează viaţa dinaintea erei digitale într-un joc video

Ioana Păun şi-a expus lucrările în toată lumea. FOTO: Andreea Câmpeanu

Artista Ioana Păun, producătoarea proiectului „LIfe before Internet”, vorbeşte cu „Adevărul” despre ideea reconstruirii într-un joc video a realităţilor în care trăiam înainte de „epoca digitală”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cum ar fi fost pandemia de COVID-19 înainte de era internetului? „Cred că nu ar fi escaladat atât de rapid. Globalizarea şi circulaţia a dus şi la răspândirea virusului într-un tempo accelerat. Proporţiile ar fi fost mai mici. Iar izolarea nu ar fi fost posibilă în aceeaşi măsură”, spune Ioan Păun, producătoarea proiectului „Life before Internet”, care reuneşte artişti şi programatori din România şi Marea Britanie care au lucrat, în ultimele luni, la un joc video care povesteşte cum era viaţa înainte de „era digitală”. 
 
Ioana Păun şi-a făcut studiile la Goldsmiths University London  şi UNATC Bucureşti. Ea  şi-a prezentat lucrările  la Teatrul Royal Stratford East, Kunstraum Lakeside, CEC ArtsLink, Teatro Luna Chicago, Teatrul Naţional Iaşi, Teatrul Ashtar Palestina, Teatrul Mic, Schauspielhaus Viena, Teatrul Schaubühne, Muzeul pentru artele secolului XXI MAXXI Roma, British Council, Centrul Onassio din Atena etc.
 
Destinat în special celor născuţi în epoca digitală, „Life Before Internet” spune povestea unei tinere deconectate de la tehnologie. Echipa a strâns poveşti şi amintiri legate de viaţa în România pre-internet şi le-a transformat într-un joc video care trece utilizatorul prin experienţa unei zile din anul 1994. 
 
„Ce faci în joc? Rezolvi cu instrumentele de atunci probleme şi aventuri care acum depind de un singur click. Familia şi vecinii te fac să ratezi ultimul episod din Beverly Hills care e la TV doar duminica. Nu poţi vorbi la telefonul fix din sufragerie cu prietena ta cea mai bună fără să te audă toată casa. Life before Internet reia anii de dinainte să avem mailuri şi smartphone-uri şi reface traseele şi tempoul vieţii de atunci ca să înţelegem cât şi unde ne-am schimbat profund.” explică Ioana Păun, una dintre inţiatoarele proiectului. 
 
Imagine care ilustrează proiectul „Life before internet”
 
Jocurile te vor pune în faţa unor situaţii de viaţă din aceea perioadă: să schimbi bani în fise pentru telefonul public, să te plimbi hai-hui prin oraş până te pierzi complet şi să drămuieşti ultimele poziţii ale unui aparat foto cu film, să derulezi casetele audio cu creionul şi, aşteptând la medic, să joci Tetris ca să treacă timpul mai repede. 
 
Jocurile sunt disponibile din a doua jumătate a lunii noiembrie, la adresa http://www.lifebreforeinternet.ro/
 
„Adevărul” a stat de vorbă despre „Viaţa dinainte de internet” cu Ioana Păun, producătoarea proiectului, care totodată curatoriază echipa de artişti care fac lucrările din cele 6 mini-jocuri, care sunt dramaturgi, ilustratori, fotografi, regizori, pictori.

Adevărul: Cum s-a născut proiectul „Life before internet”? 
 
Ioana Păun: Ca orice proiect, era momentul să se nască. A fost ideea lui Sillyconductor, compozitor şi prieten bun, să facem o simluare a vieţii de dinainte să avem net. El este pasionat de analog, de primele forme de schimburi de muzică, jocuri, reţele proto-internet. Eu am intrat în joc şi am aplicat împreună pentru fonduri publice pentru cultură, am primit susţinerea AFCN şi a Ministerului Culturii şi munca este în derulare. Mulţi oameni s-au alăturat eforturilor noastre, a fost un proces anevoios, aproape ca pe vremuri, din cauza pandemiei dar şi a lumii pe care vrem să o descoperim în joc.
    
Proiectul reface „experienţa unei zile din anul 1994”. Anul a fost ales aleatoriu sau are vreo semnificaţie? 
 
1994 este unul dintre ultimii ani fără internet în România. Am ales un an la buza dintre epoci.

Prima mea impresie după ce am jucat cele trei demo-uri  a fost: „era foarte nasol înainte de internet”, deşi aşteptam şi eu Beverly Hills 90210 în fiecare duminică. Cred că o foarte mare parte a acestei impresii a fost create şi de să-i zicem „specificul local românesc” – cutiile de conserve în care se trăia în continuare în primii ani de după căderea comunismului şi în care ne băteam pe singurul televizor din casă , sala de aşteptare a  spitalului cu faianţa căzută din loc în loc, imaginile din albumul foto „hai hui”, care aduc un pic cu o realitate post-Cernobîl. Cum aţi ales cele trei scene?  S-a dorit a fi un „înainte de internet” românesc sau unul universal? 
 
Demo-urile jucate de tine fac parte dintr-o saga a unei adolescente de 17 ani care fuge de acasă şi ce ai jucat tu sunt de fapt mecanici pure, fără straturile sonore sau de text. Lansarea jocului va avea loc în a doua parte a lunii noiembrie, online.
 
Dinamica jocului este destul de monotonă, mai ales pentru tinerii care sunt obişnuiţi astăzi cu o grafică şi cu un scenariu lucrate după tiparul  unor filme blockbuster. Ce tip de experienţă aţi ales să puneţi în faţa jucătorilor? Ce mesaj este în spatele acestei „monotonii” programate? 
 
Cum îţi spuneam, ai jucat o varianta mecanică a jocului, dar într-adevăr el nu este gândit ca entertaining. Este un joc indie, care are de spus o poveste şi de făcut niste observaţii - antropologice, poetice, filosofice - prin intermediul unor aventuri uşor de decodat. O să vezi când e gata şi reluam discuţia, poate.
 
În comunicatul de presă pe care l-am primit se arată că jocul „reface traseele şi tempoul vieţii de atunci că să înţelegem cât şi unde ne-am schimbat profund.” Aş vrea să vorbim despre „cât ne-am schimbat” şi „unde ne-am schimbat”. Cum vezi tu schimbarea aceasta prin care a trecut lumea, ce a atras cu sine schimbarea aceasta a tempoului vieţii? Care este diferenţa dintre Irina din 1994 şi o Irina din 2020?
 
Noi în perioada de cercetare am discutat cu cei ce aveau vârsta Irinei în 94 şi am descoperit nişte schimbări categorice, ce ţin de foarte multe planuri. Cum călătoreai, cum pierdeai timpul, cum rezolvai problemele, cum era intimitatea şi convieţuirea, cum te conectai şi de deconectai de cei dragi, cum evadai din stres.  Schimbările astea conduc la alte modificări emoţionale, psihologice, ce să mai... Irina din 2020 e complet altă puştoaică, adică este logic să fie. Dacă ai trăit cu gândul că părinţii ştiu şi trebuie să ştie unde eşti în orice moment ai  o completă altă raportare la viaţă. În 94 nu ştia nimeni de tine o zi întreagă, încrederea era mai mare. Acesta e numai un aspect, dar ca el sunt zeci de alte bucăţi din viaţă care se împletesc într-o existenţă complet diferită în saltul ăsta de 26 de ani distanţă. 
 
Care erau, din perspectiva ta, reperele vieţii dinainte de internet (serialul de duminică? telefonul cu fise?) şi care sunt acum aceste repere? 
 
Pot să spun că pentru fiecare om, în funcţie de profesie şi priorităţi, reperele sunt diferite. Unii oameni trăiesc altfel ce povesteşte presa, alţi oameni îşi satisfac curiozităţile sau voyeur-ismul altfel. Noi am ales un an în care România trăia un context special, era în tranziţie. Tocmai de asta am ales o adolescentă, care să aibă conţiinţă socială, dar în acelaşi timp să aibă alte priorităţi: ce vrea să se facă şi cum să câştige libertate.
 
Psihologii spun că tehnologia nu e bună sau rea, ci depinde de cum o foloseşti. Dintre toate tehnologiile pe care le-au inventat oamenii, cum ţi se pare că folosim astăzi tehnologia internetului?
 
Vrei răspunsuri categorice. Eu însămi am schimbat în ultimii ani comportamentul online, ce să mai zic de restul lumii. Trendurile se modifică rapid şi igiena internetului e un lucru personal, până la urmă, fiecare gestionează cum vrea tehnologia, unii creează adicţii online, alţii se bucură de posibilitatea de a se exprima public, ca orice lucru nou ia timp de rodare şi aclimatizare.
 
Cum era viaţa ta înainte de internet comparativ cu cea de acum? 

Eu eram mică, deci viaţa mea era oricum diferită. Pot să zic că şi acum mă bucur mult când am pauze de la internet, şi încerc să nu renunţ la deprinderi care s-au simplificat. Sunt o persoană care învaţă din experienţe materiale şi care are nevoie de analog, de lucruri palpabile şi concrete. Nu fac mişcare cu traineri pe Youtube, prefer să fug pe malul Dâmboviţei sau în Herastrău.
 
În Lucrările tale explorezi modul în care oamenii „se comportă oamenii în condiţii politice, economice şi de sănătate feroce”. Care este perspectiva ta privind modul în care oamenii se comportă în pandemia  de COVID-19? Se încadrează această pandemie în ceea ce numim „condiţii feroce”?

Deloc, dimpotrivă. Oamenii încă nu au atins o criză astfel încât să dezvolte mecanisme urgente de apărare şi adaptare. Cred că pandemia şi izolarea a făcut oamenii să fie mai temperaţi şi răbdători. Adică să îşi antreneze rezilienţa, nicidecum instinctele teritoriale sau de supravieţuire. Deocamdată şi sper să nu ajungem acolo.
 
Cum crezi că ar fi arătat lumea în faţa unei pandemii COVID-19 înaintea internetului? 
 
E o întrebare foarte bună. Cred că nu ar fi escaladat atât de rapid. Globalizarea şi circulaţia a dus şi la răspândirea virusului într-un tempo accelerat. Proporţiile ar fi fost mai mici. Iar izolarea nu ar fi fost posibila în aceeaşi măsură. 
 
Ai o carieră foarte interesantă şi din perspectiva faptului că te-ai implicat în probleme fierbinţi ale societăţii – migraţie, „industria dragostei”, condiţia femeii. Dacă ar fi să faci o piesă de teatru, o instalaţie sau o altă formă de artă despre ceea ce trăieşte acum lumea cu această criză medicală, ce ar fi? Cum te-ai raporta că artist la această criză?  
 
E prea aproape şi fierbinte ca să pot să o problematizez artistic. Deocamdată o trăiesc, apoi o să am timp să înţeleg ce s-a întâmplat. Am încercat şi încerc să fac lucruri adaptate şi aplicate pandemiei, asta înseamnă şi Life Before Internet sau Retro Radio, care a fost o emisiune cu pensionare din România şi pe care o găseşti aici.
 

Despre proiect

 
Proiectul este iniţiativa artiştilor Ioana Păun şi Sillyconductor la care s-au alăturat game designer-ul Mona Bozdog, lector în Immersive Experience Design la Universitatea Abertay în Scoţia şi coderul Cătălin Boitor, precum şi artiştii vizuali Lucian Lupu, Adrian Cârciova, Fabiola Paşcu şi Irisz Kovacs.
 
Munca la proiect a început cu o etapă de documentare, adresată celor care erau tineri în anii ’90-’95. Documentarea a inclus colecţionarea unor fotografii şi poveşţi, obiecte de comunicare şi trai specifice acelei perioade care au fost înlocuite de tehnologie bazată pe internet – pager, telefon fix, fax, scrisori, telegrame, dischete, casete, walkman, console de joc, video etc. – precum şi cercetarea arhivelor acelei perioade: publicaţii, reviste, casete.
 
„Life before Internet” este un proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii prin programul Acces Online şi co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.
 

Vă mai recomandăm

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările